After the Fire

Mostră de înţelepciune:

„În loc să promoveze LP-ul de debut, cvartetul a ieșit pe scenă cu un repertoriu complet nou. Suitele prog au fost lăsate baltă pentru song-uri concise și vioaie, cu accente punkoide destul de pronunțate.”


Perioade de activitate:

  • 1971-1972
  • 1974-1983
  • 2004-prezent

Locul de origine:

  • Londra, Anglia

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Formație britanică ce a avut un parcurs extrem de atipic în showbiz. Într-o primă fază, cei de la After the Fire au practicat un rock progresiv cu mesaj creștin, fapt ce i-a ținut captivi într-o nișă foarte restrânsă. La finalul anilor ‘70, băieții au virat subit spre new wave, manevră prin care au forțat accederea în paradisul mainstream.

În patru ani de încercări disperate, After the Fire s-a ales doar cu un amărât de hit de Top 40 în UK. Trupa zăcea bine mersi, desființată, când un single postum, Der Kommissar (preluat după Falco), a început să se cațere în Billboard Hot 100, oprindu-se pe un nesperat loc 5.

Se creaseră toate premisele unui come-back, dar acesta s-a amânat cu mai mult de două decenii. Desigur, după atâta amar de vreme, After the Fire n-a mai putut conta decât pe nostalgia celor mai devotați dintre fani.

After the Fire a luat ființă în ultimele zile ale lui 1971, la inițiativa clăparului Pete “Memory” Banks. Denumirea formației a fost inspirată de un verset din Cartea Regilor: “And after the fire came a gentle whisper”. Prima încarnare era un trio după modelul Emerson, Lake & Palmer, care a supraviețuit cam un an de zile.

În 1974, după un scurt stagiu în trupa Narnia, amicul Banks a reformat After the Fire. Noua versiune a trupei l-a inclus și pe Andy Piercy (ex-Ishmael & Andy), în postura de solist vocal și chitarist.

Membri ai unei comunități evanghelice, flăcăii de la After the Fire s-au remarcat ca o prezență constantă la primele ediții ale festivalului Greenbelt. Cu organizare itinerantă și activități complexe, Greenbelt a ajuns cea mai importantă manifestare culturală a tineretului creștin din Marea Britanie.

Line up-ul After the Fire a mai trecut prin câteva transformări, până în 1977, când alături de Banks și Piercy au sosit basistul Nick Battle și bateristul Ivor Twidell. Odată stabilizată această componență, a fost înregistrat albumul Signs of Change, scos pe barba formației, în primăvara lui 1978. After the Fire erau mult mai DIY decât toți punkiștii aflați atunci pe val…

Influențat masiv de titani ca Genesis sau Yes, Signs of Change ar fi sunat cu adevărat cool la celălalt capăt al decadei. În epoca în care a ieșit la iveală, abunda deja de locuri comune, cu toată măreția și complexitatea lui. Poate doar mesajul creștin să-l mai fi scos din rutina prog-rock-ului tardiv.

Signs of Change s-a vândut în vreo 4000 de exemplare, semn că trupa se baza pe un nucleu solid de fani. Mânați de un soi de etică protestantă, flăcăii de la After the Fire s-au gândit că ar fi mișto să iasa din bula lor creștină și să câștige mai mulți adepți.

În loc să promoveze LP-ul de debut, cvartetul a ieșit pe scenă cu un repertoriu complet nou. Suitele prog au fost lăsate baltă pentru song-uri concise și vioaie, cu accente punkoide destul de pronunțate. Lirica și-a păstrat caracterul pozitiv, însă evanghelismul a devenit mai subtil, fiind împins undeva în subtext.

O mutare riscantă, care a înstrăinat vechiul fanbase, dar a atras atenția label-urilor majore. After the Fire s-a pricopsit destul de rapid cu un contract la CBS, echivalentul unor porți larg deschise spre stardom-ul rock.

Între timp s-a petrecut și o schimbare semnificativă de personal. Battle s-a cărat și a lăsat basul în brațele lui Piercy. Ghitara a fost încredințată nou venitului John Russell, care cântase cu Banks și în Narnia.

Primul album pentru CBS a fost Laser Love, lansat în aprilie 1979. After the Fire s-a aclimatizat extrem de rapid pe tărâmul new wave. În mai puțin de patruzeci de minute, băieții înșiră zece melodii vioaie, străbătute de sunetul cheesy al Minimoog-ului.

Cu toată supremația synth-ului, cvartetul poate fi așezat pe același raft stilistic cu Elvis Costello & the Attractions, Boomtown Rats sau The Cars. Atâta că nu atinge niciodată strălucirile acestora.

Nu înseamnă că After the Fire are vreun cântec prost, exceptând cele două instrumentale care sună a generic TV. În general, băieții sunt egali cu ei înșiși, numai că asta poate fi o problemă serioasă.

Totuși, există vreo trei bucăți care se evidențiază cât de cât în peisaj: Laser Love, Life in the City și mai ales One Rule for You. Fără să scadă prea mult ritmul, aceasta din urmă contrastează prin onirismul ei cu atmosfera navalnică ce domină albumul.

One Rule for You a prins fix poziția a 40-a din chart-ul britanic și a rămas cel mai mare succes domestic din istoria formației. Albumul Laser Love a fost no. 57, în timp ce single-ul eponim s-a situat cinci locuri mai jos.

În perioada aia s-a întâmplat ceva super-nasol. Bateristul Ivor Twidell a făcut infarct pe scenă. A scăpat cu viață, dar s-a retras, ca să-și vadă de sănătate. Tovarășii lui au mers mai departe cu un nou toboșar, un punkist autentic, pe nume Pete King, care bătuse anterior pentru The Flys.

După succesul relativ repurtat de Laser Love, After the Fire a scos încă două albume: 80-f (1980) și Batteries Not Included (1982). Ambele au fost produse de neamțul Mack, renumit deja pentru colaborările lui cu Electric Light Orchestra sau Queen.

Repertoriul After the Fire s-a extins cu aproape două duzini de melodii agreabile, dar niciuna n-avea acea zvâcnire care s-o facă memorabilă, unică, epocală. 80-f și Batteries Not Included au pătruns periferic în topul britanic și au consolidat o audiență “cult” pe continentul european, numai că nici formația, nici casa de discuri nu s-au arătat prea satisfăcute.

Pe parcursul lui 1982, cvartetul s-a învârtit vreo trei luni prin State, fără să-i facă praf pe americani. Mă îndoiesc că poziția de “opening act” pentru Van Halen, Queen sau Electric Light Orchestra a constituit un mare avantaj pentru cei patru “evangheliști” new wave.

Spre sfârșitul anului, trupa a făcut o mare “surpriză” fanilor prezenți la un concert din West End. I-a anunțat că gata, se desființează, după ce onorează cele câteva gig-uri perfectate deja pentru începutul lui ‘83.

Pregătindu-se să scape de obligațiile față de CBS, After the Fire a scos o compilație, botezată Der Kommissar. Aceasta cuprinde și o înregistrare nouă, adică piesa de titlu, un cover insolit după austriacul Falco. Preluarea e aproape unu la unu, cu excepția textului tradus și adaptat în engleză și a accentelor mai puternice de ghitară funky.

Der Kommissar a ieșit pe single, cu un succes moderat în UK (no. 47). În mod cu totul neașteptat, americanii s-au arătat cu mult mai entuziasmați de acest cover decât compatrioții celor de la After the Fire.

În primăvara lui 1983, când formația ieșise deja din circuit, single-ul Der Kommissar a început o ascensiune spectaculoasă în Billboard Hot 100. Până la urmă a atins poziția a 5-a și s-a menținut în clasament timp de 14 săptămâni. Asta în timp ce versiunea originală n-a pupat deloc marele chart.

Bineînțeles că s-a vehiculat ideea reuniunii, dar băieții nici n-au vrut să audă de așa ceva. Cu excepția lui Andy Piercy, care a încercat să capitalizeze pe cont propriu faima tardivă a formației.

Până la finalul lui 1983, Piercy a scos două single-uri, unul sub titulatura After the Fire, celălalt sub acronimul ATF. Niciunul dintre foștii colegi nu i-au fost părtași, materialele fiind realizate cu ajutorul unor instrumentiști de studio. Omu’ a avut în proiect și un nou album, Free Heat, dar acesta a fost respins de CBS.

În deceniile ce au urmat, foștii membri After the Fire au trecut vremelnic prin diverse trupe, dar majoritatea s-au orientat ulterior spre alte domenii de activitate. Spre exemplu, Banks a înființat o companie de software, iar Twidell s-a făcut polițai.

Doar Piercy a rămas dedicat muzicii, ca worship leader și producător de rock creștin. Din nefericire, bietul Pete  King s-a prăpădit de cancer în 1987, la doar 28 de ani.

Skip-forward în 2004. Trupa nu mai exista de peste două decenii, dar avea un fanclub activ, botezat Friends of After the Fire. Banks și Russell au onorat cu prezența lor o reuniune a fanilor, prilej cu care s-au angrenat într-o sesiune de karaoke. Ce să vezi, după aia le-a venit ideea să refacă formația.

Noul line up arăta însă foarte diferit. Lângă cei doi corifei au apărut câteva personaje noi, pe numele lor Keith Smith (solist vocal), Ian Niblo (bass) și Matthew Russell (tobe). Ultimul este chiar odrasla lui John.

After the Fire a sărbătorit revenirea cu o nouă participare la Greenbelt, imortalizată sub formă de DVD și CD audio. Dacă te întrebi, află că tot Minimoog-ul a rămas șefu’ și în versiunea milenială a trupei.

În 2005, formația a reînregistrat One Rule for You (în conjuncție cu mișcarea Trade Justice), dar a realizat și o piesă nouă, Forged From Faith. Ulterior fanii n-au mai pupat noii creații, dar au fost răsplătiți cu tot felul de release-uri retrospective, de mare interes pentru ei.

Lansat tot în 2005, dublul CD Der Kommissar: The CBS Recordings adună laolaltă albumele After the Fire din epoca 1979-82, cu ceva bonus track-uri. AT2F (2006) reunește o serie de demo-uri, ce datează din 1982. Apărut trei ani mai târziu, Radio Sessions 1979-1981 cuprinde înregistrări din studiourile BBC.

Smith s-a cărat din formație, odată cu finalul lui 2006. Cu o vastă experiență pe partea de backing vocals, Banks și Russell-bătrânul au împărțit rolurile de soliști pentru mai bine de un an și jumătate, până când a fost cooptat un nou frontman, în persoana lui Rob Halligan.

Cu câteva luni mai înainte, Russell-juniorul a plecat din formație ca să-și vadă de alte șmenuri. În locul lui a venit unul Tim Turner. After the Fire funcționează și acum în formula de cvintet conturată în 2008. Totul fără prea mari pretenții, doar pentru plăcerea muzicanților și a fanilor dedicați.

Cam asta este soarta After the Fire. One-hit wonder pentru publicul general, o curiozitate atât pentru nerzii prog-ului, cât și pentru cei a new wave-ului, și o atracție perenă a festivalului creștin Greenbelt.


Referinţe bibliografice:

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.