Agent Fresco

Mostră de înţelepciune:

„Însă din toată abundența de simțăminte negative s-a iscat o muzică frumoasă, după sufletul talentatului și greu încercatului frontman. Arnór Dan însuși ne dezvăluie fundamentul său estetic: “I explored the grief and tried to create something beautiful out of it.””


Locul de origine:

  • Reykjavík, Islanda

Perioada de activitate:

  • 2008-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Vulcanica Islandă pare să fie un rezervor inepuizabil de minunății muzicale. Cvartetul Agent Fresco s-a adăugat relativ recent pe o listă din ce în ce mai lungă de talente provenite din îndepărtata insulă nord-atlantică.

Formația și-a creat o reputație solidă pe scena internațională de “new prog”, reușind să convingă cu doar două albume realizate pe parcursul unui întreg deceniu de activitate.

Muzica celor de la Agent Fresco cuprinde toate ingredientele care-i fac să bălească pe adepții rockului sofisticat. Inteligența, rafinamentul, varietatea sunt trăsături esențiale ale creației islandezilor, dar deasupra lor stă o puternică încărcătură emoțională, atracția supremă pentru valurile de noi fani Agent Fresco ce s-au ivit în ultimii ani.

Am spus ceva de “new prog”. Agent Fresco se încadrează în tendințele moderne din rockul progresiv, înflorite odată cu ascensiunea unor trupe ca Porcupine Tree sau Tool, pe parcursul anilor 1990.

Noile generații de “proggers” se revendică mai degrabă din King Crimson sau Pink Floyd, decât din Yes sau Emerson, Lake & Palmer, și manifestă totodată o largă deschidere spre noile evoluții din muzica rock și nu numai.

Amicii noștri islandezi au urmat acest “pattern” după o coregrafie proprie, ce a exclus din start formalismul și mimetismul.

Unii m-ar putea contrazice în privința originalități Agent Fresco, pentru că băieții nu se sfiesc să umble cu influențele la vedere.

Asta îndeamnă cohortele de experți să se întreacă în analogii mai mult sau mai puțin adecvate, dar atunci când te asemeni cu prea mulți înseamnă că nu te asemeni de fapt cu nimeni.

Ca mai toți confrații într-ale “noului prog”, flăcăii din Agent Fresco au supt cu nesaț dintr-o vastitate de țâțe stilistice.

Esențele alt-rockului nouăzecist, complexitatea și precizia ritmică specifice math rockului, armoniile transcendente ale jazz-ului nordic, izbucnirile brutale, de extracție avant-metal, djent sau post-hardcore, și nu ultimul rând delicatețea melodică a indie popului, toate ăstea și alte câteva își dau mâna într-o deplină consonanță în universul sonor imaginat de Agent Fresco.

Impresionant că asemenea combinații fantasmagorice chiar funcționează în cazul bravilor muzicanți islandezi. Până și ei par surprinși de cum le-a ieșit întreaga plăsmuire, dacă ne luăm după o declarație a solistului Arnór Dan Arnarson:

“We embrace a broad instrument of genres and luckily, we feel, that we achieve a sincere sound without being a Benny Hill inspired soundtrack to a circus, ‘cause it sure the hell sounds like it, when describing it.”

Falsettoul lui Arnór Dan rămâne factorul decisiv în configurarea sound-ului Agent Fresco. Sensibilitatea, zbuciumul și măiestria cântărețului reprezintă corolarul unui uriaș efort de creație, menit să atingă sufletele celor mai pretențioși și mai senzitivi iubitori de muzică de pe planetă.

Omul scrie versuri inspirate de experiențele lui personale. Adică își pune sufletul pe tavă, cum se zice în popor.

Tovarășii lui instrumentiști își scot la bătaie tot talentul și toată empatia, pentru a-l ajuta să-și transpună trăirile în limbajul seducător al Euterpei.

Pe post de “mastermind” se află Þórarinn Guðnason, zis și Tóti (ghitară, pian, keyboards), cu care Arnór Dan alcătuiește un tandem tip Jagger-Richards, la standarde “new prog”.

Agent Fresco s-a adunat în 2008, într-o formulă ce a rămas neschimbată până în prezent. Alături de Arnór Dan și Tóti se mai află redutabilii Vignir Rafn Hilmarsson (bass) și Hrafnkell Örn Guðjónsson (tobe), întregind o secție ritmică de toată frumusețea.

La numai câteva săptămâni de la înființare, băieții au câștigat concursul Músíktilraunir, un fel de Battle of the Bands în variantă islandeză.

În același an au realizat și EP-ul de debut, Lightbulb Universe, cu un impact semnificativ pe insula natală. Lightbulb Universe a obținut prestigiosul premiu Kraumur, iar Agent Fresco au fost desemnați debutanții anului la Icelandic Music Awards.

Producția EP-ului ar fi fost mai nimerită pentru o trupă punk, decât pentru una art rock, dar potențialul creativ răzbate chiar și în aceste condiții tehnice precare.

De altfel cinci dintre cele șase track-uri aveau să fie reînregistrate pentru cel dintâi album, A Long Time Listening, lansat pe parcursul lui 2010.

A Long Time Listening sună absolut cuceritor. Sunt o gramadă de trupe care n-ating nivelul ăsta toată viața lor, nu după doar doi ani de existență.

Albumul este inspirat de un moment tragic pentru Arnór Dan, dispariția prematură a tatălui său, răpus săracul de cancer.

Toate trăirile tânărului artist, suferința, neputința, furia, disperarea, resemnarea, împăcarea cu soarta, își găsesc ecoul în cuprinsul A Long Time Listening.

Însă din toată abundența de simțăminte negative s-a iscat o muzică frumoasă, după sufletul talentatului și greu încercatului frontman. Arnór Dan însuși ne dezvăluie fundamentul său estetic: “I explored the grief and tried to create something beautiful out of it.”

Cea mai izbitoare piesă de pe album este fără îndoială Eyes of a Cloud Catcher. O melodie superbă, atent lucrată, se confruntă direct cu riff-uri devastatoare, de sorginte metal, expresie a atacurilor de furie din sufletul îndurerat al solistului. Lucrarea se împlinește printr-un refren puternic și tulburător, ce face să vibreze și stâncile:

“We are, we are/All here by your side/We are, we are/All here tonight/We are, we are/Old here by your side/We are all here/In mourning light”.

Materialul cuprinde peste o oră de muzică, dar își menține consistența și vigoarea de la un capăt la altul. Există un fir călăuzitor al emoțiilor ce-i conferă un caracter unitar, fără să alunece în zona pretențioasă a conceptualului.

Pe lângă Eyes of a Cloud Catcher, aș mai desprinde câteva fragmente din acest monolit al calității și autenticității, cu riscul de a le nedreptății pe toate celelalte.

Silhouette Pallette împletește magistral fervoarea și candoarea, o caracteristică definitorie a muzicii Agent Fresco. Translations aduce un pic a tribut Smashing Pumpkins, cu toate că Arnór Dan n-are nimic din acreala corganistă.

A Long Time Listening se dezvoltă spectaculos în jurul unui “singalong” neașteptat de Arcade Fire-ish.

Paused subliniază cu grație înclinațiile pop ale cvartetului, pentru ca apoi Implosions să extindă paleta spre un electronism insolit, cu ceva ecouri din vremea Debut-ului björkian.

Spre final, Above the City Lights explorează un teritoriu virgin, aflat la confluența dintre metal, jazz și pop.

Epilogul, botezat Tempo, consfințește pactul dintre durere și mângăiere, întru eternitatea naturii umane.

Aidoma tăticilor de la Tool, Agent Fresco s-au decis să nu inunde piața cu albume, preferând să iasă la înaintare doar atunci când chiar au ceva de transmis.

Între primele două discuri “full-lenght” s-a scurs un întreg cincinal, timp în care flăcăii au luat contact cu publicul doar prin turneele intense.

După lansarea A Long Time Listening, cvartetul a băgat la greu în Europa și a ajuns și pe la niște festivaluri în America de Nord.

Primul lor “gig” românesc s-a ținut în 2012, la Bucale, în clubul Fabrica, cu câțiva ani înainte ca islandezii să înceapă s-o ardă la modul regulat pe la noi prin țară.

Tot din 2012 datează și un EP acustic, pe care nu l-am găsit nicăieri, nici măcar pe Soulseek, pentru că băieții l-au publicat doar sub forma a 300 de exemplare pe CD.

Însă pe youtube poți da de câteva filmări din concertele “unplugged” ale trupei. M-a impresionat grav o versiune de lied minimalist la Eyes of a Cloud Catcher, realizată prin 2010, undeva într-o sală micuță din Reykjavík. Try not to cry!

Charismaticul și diafanul Arnór Dan s-a întins puțin și în afara trupei, trăgând patru cântece cu Ólafur Arnalds, pentru albumul From Now I Am Winter (2013).

Un an mai târziu s-a auzit și pe soundtrack-ul unui anime japonez, Terror in Resonance, compus de Yuuki Ozaki.

Între timp, Agent Fresco a definitivat îndelung așteptatul album secund, Destrier, care a fost lansat pe parcursul lui 2015.

La fel ca A Long Time Listening, Destrier a apărut la Record Records, un simpatic label islandez. Spre deosebire de predecesorul său a beneficiat din start de distribuție la scară europeană, via Long Branch Records, subsidiar al gigantul indie SPV.

A fost nevoie din nou să se întâmple ceva urât în viața lui Arnór Dan ca Agent Fresco să dăruiască omenirii o altă creație artistică.

De data asta, bietul menestrel a luat o bătaie cruntă și complet nemotivată de la niște smardoi necunoscuți, noaptea, pe o stradă din Reykjavík. Pare greu de crezut, dar uite că se întâmplă asemenea pocinoguri și într-un ținut mirific precum Islanda.

Cvartetul și-a dus mai departe crezul de a extrage frumuseți și sensuri noi din urâtul ce bântuie inevitabil ființa omenească. Iată cum descrie tovarășul Arnór Dan procesul de creație din interiorul Agent Fresco:

“I demand myself to be intimate and to push emotional boundaries and I know that Tóti always has some mad rules and inspiring ideas behind his instrumental compositions. Never a complicated idea without a purpose and always minimal and almost childlike approaches to a lot of the stuff that we do.”

În principiu, Destrier nu face decât să perfecționeze metodele de lucru, deja admirabile, de pe A Long Time Listening.

Față de discul anterior, Agent Fresco lasă ceva mai mult spațiu pentru melodie, fără să sugrume apetitul pentru experimente, poliritmii și metalisme.

Destrier conține o mulțime de cântece intrate instant inimile fanilor. Track-ul 2, Dark Water, lovește la fel de tare cum a făcut-o mai înainte Eyes of a Cloud Catcher.

Încă din start, Dark Water suprapune texturi fine de pian și riffuri năvalnice de ghitară. Combinația asta imprevizibilă, care sună ca un jam-session cu Esbjörn Svensson Trio și Mars Volta, pregătește terenul pentru încă un refren strălucitor, punctat de Arnór Dan prin cele mai acute nuanțe ale glasului său.

O altă creație majoră este Wait for Me, cu arderea ei lentă și unduirile subtile ce par inspirate de noul val indie R&B. Melodia a fost înzestrată cu un videoclip înduioșător, bazat pe arhiva VHS a familiei lui Arnór Dan.

Ceva mai înapoi în tracklist se află Pyre, unde influențele R&B sunt chiar mai pronunțate, după părerea mea. Concisul Destrier contopește popul cel mai rafinat cu secvențe monstruoase de djent și în mod uimitor nu creează nici cea mai vagă impresie de sincretism.

Mai trebuie să remarc gloriosul Howls, dramaticul See Hell sau sumbrul Bemoan, ultimul evocând în mintea mea creațiile Antony and the Johnsons.

Cu orchestrația lui post-minimalistă, Death Rattle seamănă oarecum cu înregistrările realizate de Arnór Dan împreună cu amicul Ólafur.

Albumul se încheie cu epicul Mono No Aware, în mare parte instrumental, cu excepția secțiunii mediene, ce-i oferă lui Arnór Dan prilejul să intoneze ceva însuflețitor.

Al doilea album Agent Fresco s-a bucurat de un succes răsunător în cercurile “new prog” de pretutindeni și a adus onoruri extrem de importante trupei în insula de baștină.

Astfel, Destrier a primit distincția pentru cel mai bun album rock la Icelandic Music Awards, în timp ce Arnór Dan a fost desemnat cântărețul anului.

În anii următori, Agent Fresco a străbătut Europa în lung și în lat, numeroasele apariții live contribuind imens la creșterea notorietății trupei.

De vreo doi ani, islandezii au legat o frumoasă prietenie cu norvegienii Leprous, alături de care au susținut deja câteva turnee, într-o rețetă de mare succes pe plan continental.

Cum am anticipat, Agent Fresco a început să viziteze tot mai frecvent România. În 2016 a venit într-o combinație cam inadecvată, pe post de “opening act” pentru Within Temptation, la Arenele Romane.

Astă vară, cvartetul islandez a rupt fâșul la Electric Castle, după care în septembrie a descins în Cluj și București, împreună cu tovarășii de la Leprous.

În aceeași perioadă, formația a scos Destrier – Live in Reykjavík, un material audio-video, disponibil doar în format digital.

Este vorba despre înregistrarea concertului de lansare al Destrier, susținut cu trei ani mai înainte pe teren propriu. Agent Fresco a evoluat într-o formulă semnificativ lărgită, cu coarde și alămuri.

Puțin mai înainte, Arnór Dan și-a făcut debutul ca artist solo cu splendidul single Stone by Stone. Bineînțeles, solistul încearcă ceva diferit, într-o zonă de ambient pop ce-l prinde foarte bine.

Revenind la Agent Fresco, în concertele recente s-au auzit deja câteva cântece noi, fiind posibil ca al treilea album să iasă la iveală în 2019.

Sunt convins că trupa o să țină standardele la mare altitudine mulți ani de acum înainte, pentru că am mare încredere în spusele tovarășului Arnór Dan:

“When we start writing the same shit over and over again, the band will cease to exist. That or we’ve just become four soul-less assholes.”


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.