Agent Blue

Mostră de înţelepciune:

„A urmat Sex, Drugs & Rocks Through Your Window (2004), un tămbălău pe modelul Stooges/MC5, performat de niște tolomaci cu țoale și frizuri mai OK.”


Locul de origine: 

  • Stoke-on-Trent, Staffordshire, Anglia

Perioada de activitate: 

  • 2001-2007

Încadrare stilistică: 


Colţul criticului de artă: 

Una dintre numeroasele trupe care au servit drept carne de tun pentru “noua revoluţie rock”, petrecută la începutul secolului actual, mai mult în imaginaţia jurnaliştilor de la NME. Chiar dacă le lipsea articolul hotărât, piţiflenderii de la Agent Blue corespundeau perfect profilului de insurgenţi ai fantasmaticei revoluții.

Îmi amintesc că i-am văzut acum paișpe ani, nu mai știu dacă pe MTV2 sau pe VH1 (în emisiunea Flipside). Intraseră cu clipul Sex, Drugs & Rocks Through Your Window și am rămas adânc impresionat. Wow, cât de edgy, cât de periculos… rock’n’roll frate!

Treptat, am încetat să mai fiu așa impresionabil. Nu în raport cu amărâții de la Agent Blue, ci cu întreg fenomenul în cauză, pe care-l văd acum ca pe o reacțiune, un nou val luddit sau mai degrabă ca pe o amplă campanie de marketing, menită să stoarcă elanul de pe urmă din sufletul tot mai decrepit al muzicii rock’n’roll.

E adevărat, mișcarea a scos la iveală și câteva trupe foarte mișto, cu rădăcini cât se poate de palpabile în scena indie, cum ar fi White Stripes sau Yeah Yeah Yeahs. Dar valul rock’n’roll douămiist s-a bazat pe o mare masă de combouri OK-ish, care se băteau cu pumnul în piept că reinventează roata.

Undeva pe aici sunt cuprinși și Agent Blue, dar ei măcar au calitatea de a fi efemeri. După ce au scos trei hit-uri minore și un prăpădit de album au dispărut pentru totdeauna din peisaj. Nu ca atâția alții care se complac de zeci de ani în păcatul crunt al redundanței.

Formația a fost întemeiată prin 2001 de cinci puțoi din Stoke-on-Trent, fostul centru al ceramicii din UK, răpus de politicile thatcheriste. Denumirea provine de la un ierbicid odios, folosit de americani în războiul din Vietnam. Membri cvintetului făceau parte din generația odraslelor primului val de punkiști, atrasă mai degrabă de colecția de discuri a babacilor, decât de caraghioslâcurile unora ca Limp Bizkit și Papa Roach.

Tolomacii au băgat niște gig-uri pe la ei prin zonă și au reușit să intre în grațiile Fierce Pandaun label indie foarte simpatic, unde își făcuseră debutul mucoși precum Placebo sau Coldplay. Acolo a apărut în 2003 și cel dintâi single Agent Blue, Snowhill, tupeist și arțăgos, la fel ca întreaga mică operă a formației.

A urmat Sex, Drugs & Rocks Through Your Window (2004), un tămbălău pe modelul Stooges/MC5, performat de niște tolomaci cu țoale și frizuri mai OK. Agent Blue s-au pomenit atunci pe locul 71 în topul național din UK și cu ditamai oferta de la Island Records.

Cvintetul și-a făcut rapid intrarea în lumea “majorilor” cu Something Else, o bucată scurtă și impetuoasă, devenită hit-ul vieţii lor (no. 59 în UK). Până la sfârșitul anului, Agent Blue și-a încercat norocul şi cu ceva mai nuanțatul Crossbreed, rămas însă fără ecou prin chart-uri.

Următorul single, Children’s Children (2005), a reînnoit speranțele de continuare a ascensiunii, pătrunzând pe poziția a 62-a aceluiași clasament britanic. Moralist și alarmist, Children’s Children, mi se pare cel mai izbutit cântec din repertoriul celor de la Agent Blue, care migraseră discret într-o zonă ceva mai melodică a indie rock-ului.

Între timp, trupa a tras materialul întregului albumul de debut, pe care l-a botezat A Stolen Honda Vision. Din motive nu prea clare, Island Records a amânat lansarea, până când, într-un final, s-a decis să renunțe la puleții din Stoke-on-Trent, lăsându-i cu drepturile pentru toate melodiile înregistrate.

Amărâții s-au întors cu basca în mână la ușa Fierce Panda, care s-a milostivit și a scos A Stolen Honda Vision în ianuarie 2006. Cam greu să mai rupi fâșul cu un disc ținut în sertare aproape doi ani.

Cât despre muzică în sine, dacă ai ascultat tot șirul de single-uri menționate, ai auzit cam tot ce era mai bun de la Agent Blue. Restul pieselor de pe disc se încadrează fix în aceeași notă retro-punkoidă, doar că-s evident mai slabe.

Ar exisa totuși o mențiune onorabilă. Anume epilogul Gear, care prinde forma unui jam neo-psihedelic, oarecum în spiritul contemporanilor Cooper Temple Clause.

Câteva luni mai târziu, formația a revenit cu single-ul Out of the New, ce ar fi trebuit să prefigureze albumul secund. Acesta nu a mai venit niciodată, pentru că tolomacii au simțit o dorință tot mai arzătoare să se desființeze. Capitularea s-a petrecut cândva prin 2007, printr-un anunţ oficial pe MySpace, cum se purta la vremea aia.

Unicul album rămas de la Agent Blue poate constitui un artefact de mare interes pentru eventualii vânători de “nuggets” douămiiste. În caz că a apărut o asemenea specie. Eu n-am auzit nimic.


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Un gând despre „Agent Blue

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.