Mostră de înţelepciune:
„Micuții sud-coreeni au luat melodicitatea din colecția de discuri a babacilor și au făcut-o a lor, injectând-o cu propria energie debordantă și cu o sensibilitate specifică generației de care aparțin.
Au adăugat și niște inserții hip-hop, pe care talentul lui Chanhyuk le face să sune adecvat în cele mai variate contexte.”
Locul de origine:
- Seul, Coreea de Sud
Perioada de activitate:
- 2012-prezent
Încadrare stilistică:
Colţul criticului de artă:
Un produs cu totul atipic al înfloritorului showbiz sud-coreean, duoul AKMU reprezintă – în opinia mea – cel mai bun “teenage act” din muzica pop universală de la Jackson 5 încoace.
AKMU îi are în componență pe Lee Chan-hyuk (născut în 1996) și pe surioara lui Lee Su-hyun (născută în 1999). Cei doi au debutat la vârste foarte fragede, în 2012-2013, când au concurat cu maxim succes în reality show-ul K-pop Star 2.
Cunoscut pe atunci ca Akdong Musician (de unde vine abrevierea AKMU), duoul se diferenția clar în peisajul K-pop, atât ca sunet, cât și ca imagine.
Frățiorii au dat lovitura cu un pop acustic de o candoare absolut fermecătoare, plasându-se pe cu totul alte coordonate față de electropopul hipersexualizat, ce domină scena sud-coreeană.
Tinerii artiști cuceresc prin naturalețe și prin talentul lor înnăscut, lucruri rar întâlnite la idolii K-pop, care până la ieșirea pe piață sunt instruiți ani de-a rândul în laboratoarele industriei muzicale din Coreea de Sud.
Cum bine scrie The Korea Herald, “Akdong Musician duo is the first to actually perform at their natural age level. There was never a teenager who performed like a teenager in the history of K-pop.”
(Dacă vrei să știi mai exact care-i faza cu K-popul, am scris mai larg în articolul despre fetele de la After School.)
Melodiile duoului sunt scrise și produse în totalitate de precocele Lee Chan-hyuk. Pe lângă latura asta de “mastermind”, flăcăul cântă separat sau în armonie cu sora lui, bagă frecvent faze de rap și face părțile de chitară acustică.
Despre Lee Su-hyun ce să mai zic? Are o voce superbă. Căldura și acuratețea interpretărilor sale au impresionat încă din vremea debutului. Acestea, combinate cu tinerețea și gingășia muzicantei, au un efect absolut devastator.
Cică frații AKMU se trag dintr-o familie de misionari, de o confesiune nespecificată pe Internet. Într-un interviu, Chanhyuk spunea că tac-su cânta cu chitara și pianul în biserică, deci presupun că o fi ceva creștin protestant (sunt destul de mulți în Coreea de Sud).
Chanhyuk și Suhyun și-au petrecut o bună parte din copilărie în Mongolia, pe unde s-au dus babacii lor să răspândească cuvântul prețios al Domnului. În toată acea perioadă au fost școliți la domiciliu, condiții în care și-au făcut și educația muzicală, din câte se pare.
Cert e că în adolescența lor timpurie, micuții dădeau deja pe afară de talent și imaginație. Cu binecuvântarea familiei, s-au constituit ca duo muzical, adoptând denumirea Akdong Musician.
Am citit că “Akdong” înseamnă “copil neastâmpărat”. Sau “teribil”, dacă forțezi un pic nota.
Încrezători în destinul lor, în vara lui 2012, frații Lee s-au înfățișat la audițiile pentru K-pop Star 2. Au intrat bineînțeles în competiție și au topit tot ce le-a ieșit în cale.
K-pop Star 2 a ținut din noiembrie 2012 până în aprilie anul următor, când cei de la Akdong Musician au fost declarați în mod previzibil câștigători.
Câteva dintre creațiile originale prezentate în concurs au intrat în Top 3 în ambele clasamente majore din industria muzicală sud-coreeană: Gaon Music Chart și K-pop Hot 100.
Dintre aceste hituri timpurii, Don’t Cross Your Legs și You Are Attractive sunt două cântecele umoristice, interpretate de cei doi doar cu acompaniament de chitară rece.
Is It Ramen? și Crescendo sunt melodii vesele, dansante, înzestrate cu coregrafii specifice.
Imediat după încheierea K-pop Star 2, Akdong Musician a împușcat instant încă două hituri.
Delicatul I Love You provine de pe soundtrack-ul serialului All About My Romance, în timp ce Bean Ice Flakes with Rice Cake este de fapt o reclamă disco-ish la ceva produs de cofetărie.
Akdong Musician s-a cățărat pe cele mai înalte culmi ale succesului fără să se afle sub contract cu o agenție, după cum se obișnuiește în industria K-pop. Însă lucrurile nu aveau cum să rămână așa pentru prea mult timp.
În mai 2013, duoul a semnat cu YG Entertainment, o mare forță pe piața muzicală sud-coreeană.
În contract există o prevedere specială, prin care agenția se angajează să nu-i pună pe ăia micii să facă operații estetice, o practică aberantă, ce reprezintă însă un standard în showbiz-ul sud-coreean.
A urmat o perioadă destul de îndelungată, în care Akdong Musician a pregătit albumul de debut. Intitulat Play, acesta avea să fie lansat în aprilie 2014.
Cel mai de succes single de pe Play poartă titlul 200%. Acesta a ajuns no. 1 peste tot pe unde trebuia, adică în Gaon Music Chart și Korean Hot 100.
200% sună pur și simplu adorabil. Și cred că nu exagerez deloc când spun că este una cele mai bune melodii pop din acest secol.
Bazată pe un riff funky, ce mă trimite cu gândul la Jackson 5, piesa conține o mulțime de elemente ingenioase de coloratură, care-i sporesc farmecul până la plus infinit.
Geniul de songwriter și producător al lui Chanhyuk iese la iveală de la primul beat. La începutul cântecului remarcăm și talentul lui de rapper, incomensurabil mai mare decât al lui Ed Sheeran. Vine apoi Suhyun cu partea melodică și rupe totul în bucăți:
“It must be L.O.V.E/200 Percent, sure of that/I want you really I mean really/Stubidooba sturutututu…”
Mă uitam la un “reaction video”, cu ceva tineri nord-americani, absolvenți de muzică clasică, care sunt uimiți de finețea glasului de soprană al lui Suhyun (avea 14 anișori când a înregistrat 200%).
Am spus soprană, dar să nu te aștepți la operă sau la melismele lui Mariah Carey. Suhyun este perfecțiunea pop întruchipată.
De precizat că 200% este cântat cu precădere în coreeană, dar are fragmente mai lungi sau mai scurte în engleză, o cutumă consacrată în K-pop.
Dintre celelalte single-uri de pe Play, Give Love împărtășește exuberanța lui 200%, deși la refren e străbătut de un ușor iz de melancolie. Și orchestrația e ceva mai folky, cu chitară acustică și percuție.
Chanhyuk și Suhyun se completează din nou de minune. Fata se angrenează la un moment dat într-o conversație rap cu frățiorul ei creativ.
Al treilea extras, Melted, provine din cu totul alt film decât 200% sau Give Love, fiind o baladă sfâșietoare, cu un motiv jazzy de pian și aranjament de coarde. Melted se referă la lumea crudă a adulților, privită prin ochii inocenți ai adolescentului.
Frații Lee fac un duet magnific, demonstrând clar că muzica lor iese semnificativ din sfera frivolităților de tip “bubblegum pop”.
Pe album se află încă opt melodii, toate simpatice foc. Fratele și sora au înclinații retro evidente, dar nu-s niște păpușele care imită muzica de altădată sau un fel de Greta Van Fleet, copie carbon după vreun mare clasic.
Micuții sud-coreeni au luat melodicitatea din colecția de discuri a babacilor și au făcut-o a lor, injectând-o cu propria energie debordantă și cu o sensibilitate specifică generației de care aparțin.
Au adăugat și niște inserții hip-hop, pe care talentul lui Chanhyuk le face să sune adecvat în cele mai variate contexte.
O bună parte din repertoriul Akdong Musician tinde spre un fel de folk-pop, cu acompaniament centrat pe chitara lui Chanhyuk. On the Subway, Hello sau Galaxy se definesc printr-o voioșie molipsitoare. În schimb, Hello se prăbușește iremediabil în butoiul cu nostalgie.
Pe partea lirică se găsește și Little Star, o altă baladă orchestrată mai amplu. În privința celorlalte cântece, Hair Part este o mixtură “upbeat” de jazz, R&B și hip-hop, iar Artificial Grass și Idea se duc țintă spre niște refrene înălțătoare, de aglomerat ringul de dans.
Play a avut un succes covârșitor în Coreea de Sud, atingând prima poziție în chart-ul Gaon. Cifra download-urilor de pe album a depășit 6,9 milioane.
Impactul a fost semnificativ și la nivel internațional, după cum o atestă clasarea pe poziția secundă din topul Billboard US World.
În toamna lui 2014, Akdong Musician a mai repurtat un hit no. 1 în Coreea de Sud, cu Time and Fallen Leaves, o baladă autumnală, care nu a fost inclusă pe Play.
Tot pe vremea aia, Suhyun a fost implicată într-un proiect “one-off” al companiei YG, Hi Suhyun, în duet cu juna soulsteriță Lee Hi.
Fetele au scos doar un single, I’m Different, ce cuprinde și un “featuring” al rapper-ului Bobby, din boy band-ul iKon.
I’m Different o dă puternic pe soul, à la Amy Winehouse, cu un videoclip în care starletele se topesc după amintitul Bobby. Macho man-ul le dă țeapă și se cuplează cu Jisoo, membră în grupul de fete Blackpink.
În decembrie 2014, AKMU a susținut primul turneu din carieră, denumit AKMU Camp. Anul următor, frățiorii au cam stat la cutie, pregătindu-și probabil următoarele mișcări în showbiz. Au scos totuși o melodie, nostima Like, Ga, Na, Da, parte din ceva campanie publicitară.
În afară de asta, Lee Chan-hyuk și-a închiriat talentele chanteuzei Younha, cu care a colaborat ca songwriter, producător și rapper pentru single-ul Think About You.
Akdong Musician a revenit în primăvara lui 2016, cu EP-ul Spring, ce inaugura ciclul discografic Puberty. Spring a fost promovat printr-un “teaser” foarte artistic, intitulat Welcome Home.
EP-ul a generat două super-hituri, fantasticele Re-Bye și How People Move, cu care cei doi frățiori au atins un nou nivel artistic.
Re-Bye are parte de un videoclip senzațional, ceva între musical și policier, de nu te mai saturi să-l privești.
Cântecul pare desprins din fanteziile Broadway-ului, cu accente solide de jazz și schimbări deștepte de tempo. Prima creație K-pop cu “walking bass”, după cum spune un alt “reactor” cu background clasic de pe YouTube.
Cât despre How People Move, rar am mai auzit ceva atât de distractiv. O sărbătoare continuă, o revărsare de culori, un cântec conceput cu o măiestrie uimitoare pentru tinerețea celor doi artiști.
How People Move este alcătuit din secțiuni multiple, una mai savuroasă ca alta, îmbinând ritmuri disco, orchestrații de big band și rap-ul dezlănțuit al lui Chanhyuk. Nu mai zic nimic de vocalizele lui Suhyun.
Pe Spring se află încă patru cântece agreabile, chiar dacă-s serios eclipsate de Re-Bye și How People Move.
Haughty Girl e un fel de “slow jam”, Green Window o dă mai pe energie, pe “uplift”, Every Little Thing cochetează iar cu jazzul, pentru ca încheierea, Around, să fie mai de corason așa.
Campania de promovare a lui Spring a continuat cu un mega-concert în parcul Seoul Forest.
După câteva luni, Akdong Musician a plecat în primul său turneu internațional, prin China, Taiwan, Singapore și Malayezia.
La sfârșitul lui 2016, duoul lansa un scurt metraj, Spring of Winter, ce prevestea apariția celui de al doilea “full lenght”, Winter, continuare a ciclului Puberty.
Winter a ieșit în ianuarie 2017, urcând până pe poziția a șaptea în clasamentul Gaon. Albumul a furnizat două single-uri: Last Goodbye (no. 2) și Reality (no. 17).
Last Goodbye este o baladă acustică, pigmentată cu un citat pianistic din celebrul Canon al lui Pachelbel.
În ciuda titlului, Reality debordează de fantezie și spirit ludic, la fel ca How People Move, numai că mijloacele de expresie sunt diferite.
Bine, micuții vorbesc acolo despre problemele puștimii din lumea întâi, asta pentru că spre norocul lor doar pe ălea le cunosc pe propria piele.
Revenind la melodie, trebuie remarcate acele mici trucuri care-i dau un șarm aparte. Mă refer îndeosebi la onomatopeele din intro, la punctuațiile de pian honky tonk și la modul haios în care se descompune la refren cuvântul-cheie al piesei: “Reality Reality-ality-ality”.
Interesant că Winter se deschide cu o baladă jazzy, numită simplu Live. La fel ca pe Spring, influențele de jazz rămân destul de pregnante și pe restul albumului.
Veselul Play Ugly, spre exemplu, are o orchestrație jazz-funk captivantă, cu bas “pălmuit”.
Chocolady surprinde cu nuanțe bluesy, subliniate prin solouri de chitară electrică. Tendințele jazz/blues persistă și pe următoarea piesă, You Know Me.
În schimb, Way Back Home intră mai degrabă în sfera R&B-ului baladistic. Finalul, Will Last Forever, deplânge în acorduri de pian visele pierdute ale copilăriei.
Baladele au o bogată tradiție în popul sud-coreean, care i-a inspirat fără îndoială și pe AKMU. Dovadă că în 2017, duoul a înregistrat o melodie, The Tree, împreună cu cântăreața veterană Yang Hee-eun.
Dealtfel AKMU este unul dintre puținele grupuri K-pop ce au cucerit și publicul mai vârstă din Coreea de Sud, lucru destul de lesne de explicat.
Din martie, frățiorii au pornit într-un nou turneu, AKMU Diary, prin marile orașe din țara de baștină. După asta, în vară, duoul a lansat un single, Summer Episode, ce a încheiat povestea Puberty.
Summer Episode include superbul Dinosaur, primul experiment EDM al fraților Lee. De fapt e un “crossover” pop-EDM, care le-a ieșit de-a dreptul magic.
Dezvoltat pe acorduri fine de chitară acustică, Dinosaur se transformă gradat într-un “anthem” dansant, cu un “drop” de zile mari: “Dinosaur ooo hooo ooo hooo”. Vai, ce frumos ia Suhyun notele ălea înalte!
Și Chanhyuk cântă foarte mișto, vocea lui îngemănându-se încă odată admirabil cu cea a surorii sale. Dinosaur rămâne unul dintre cele mai izbutite duete ale lor.
Pe Summer Episode se mai află și My Darling, o țăcăneală acustică, cu melos “early sixties” și un “bridge” contagios: “dumba dumba dumba dumba dumba dumbawe”.
Din septembrie 2017, proiectul AKMU a fost pus la gheață, pentru că ăla micu’ a fost săltat la oaste, în marina sud-coreeană, unde a trebuit să stea doi ani. O porcărie. Stagiul militar obligatoriu ar trebui desființat în lumea întreagă.
Se pare însă că în acest timp au existat niște reuniuni AKMU. Pe YouTube sunt filmări cu Chanhyuk în uniformă militară, cântând alături de soră-sa, în două contexte diferite.
În absența lui frate-su, aia mică și-a ocupat timpul cu fel și fel de proiecte, muzicale și extra-muzicale.
Din 2017 și-a făcut un canal pe YouTube, care a propulsat-o între cei mai populari zece vloggeri dintre idolii k-pop. M-am uitat și eu la un cover al ei după Dua Lipa, din vara lui 2020, și mi-a plăcut foarte mult.
Între 2018 și 2020, fata s-a distrat ca DJ la radio, în emisiunea Volume Up, foarte populară în Coreea de Sud.
Pe lângă asta, a apărut într-o mulțime de show-uri TV și a debutat ca actriță în serialul Temporary Idol, difuzat de Netflix în ultima parte a lui 2017. În Temporary Idol, Suhyun s-a interpretat pe ea însăși.
Tot „as herself” a apărut și în serialul-mockumentar YG Future Strategy Office, care a rulat pe Netflix un an mai târziu.
Cât privește muzica, în 2017, fata a băgat un “featuring” pentru rapper-ii Epik High, pe piesa The Benefits of the Heartbreak.
Anul următor a înregistrat balada Sori, inclusă pe coloana sonoră a serialului Mr. Sunshine.
Chanhyuk s-a liberat în sfârșit în 2019 și s-a întors instant în showbiz, alături de sora sa. Cei doi au declarat că renunță definitiv la titulatura Akdong Musician, rămânând să fie desemnați ca AKMU, o prescurtare încetățenită încă de la începuturi.
Nu mai puteau fi Akdong Musician, că la 20+ nu se mai consideră, firește, niște copchii neastâmpărați.
Albumul de revenire s-a chemat Sailing, lansarea petrecându-se în septembrie 2019. La o zi după album a apărut și romanul de debut al lui Chanhyuk, Fish in the Water.
Ambele opere sunt inspirate de experiențele artistului în cei doi ani petrecuți pe mare, ca soldat în marina militară.
Sailing s-a clasat pe poziția a patra în chart-ul Gaon, în timp ce extrasul How Can I Love the Heartbreak, You’re the One I Love a fost dublu no. 1, în topurile Gaon și K-pop Hot 100.
How Can I Love the Heartbreak este un “break up song” extrem de dureros, cu pian, chitară acustică și cvartet de coarde.
Din fericire, acesta rămâne singurul moment atât de melodramatic de pe album. Pe Sailing domnește o atmosferă caldă, intimă, ce reflectă transformarea post-adolescentină a celor două vedete.
Tonul este setat odată cu piesa de deschidere, Chantey, o baladă folk singuratică, ca o mângăiere pentru sufletele navigatorilor eterni.
Urmează favorita mea de pe album, Fish in the Water, care mă face să cred că frații Lee le-au ascultat pe fetele de la First Aid Kit.
Nici nu-ți imaginezi cât de bine poate să sune o melodie de factură country/americana în limba coreeană.
Moon are o anumită finețe, ce-mi amintește de slow jam-urile lui Babyface din anii ‘90. Cu structura lui ciclică, Freedom schimbă totalmente vibe-ul, exprimând încrederea și elanul tinereții.
Primul vers, cântat de Suhyun, se traduce “I want to walk with no clothes”. Probabil de asta au fost dezactivate comentariile de pe YouTube.
Should’ve Loved You More e un fel de blues-rock mai soft. Whale revine la tendințele jazzy, cu fluierături ștrengărești ce adaugă și mai multă culoare.
Endless Dream, Good Night și Farewell sunt alte două reprize sentimentale, pentru ca albumul să se termine într-o notă cât se poate de optimistă, cu Let’s Take Time.
La câteva zile după apariția lui Sailing, AKMU a susținut spectacolul Sailing on a Fall Night, în fața a peste 30.000 de oameni, adunați în Yeouido Hangang Park din Seul.
Turneul de promovare a început în decembrie și s-a întrerupt brusc în februarie 2020, din cauza pandemiei.
Câteva luni mai târziu, fanii s-au putut consola cu albumul ‘Sailing’ Tour Live, care reunește creațiile recente și hiturile clasice ale duoului.
Pe parcursul lui 2020, Suhyun a continuat să scoată melodii pe barba ei. Balada In Your Time apare în serialul TV It’s Okay to Not Be Okay, iar coverul după Reflection (după Christina Aguilera) face parte din soundtrack-ul versiunii în coreeană a filmului Mulan.
Acum când termin articolul, am aflat că în câteva zile urmează să fie lansat Alien, primul single ca artistă solo al lui Suhyun.
Deocamdată există doar un “teaser”, care mă face să cred că-i vorba despre un electropop amuzant și elegant.
Sper ca această incursiune pe cont propriu a fetei să nu afecteze în vreun fel destinul AKMU. Sunt convins că frații Lee au un viitor strălucit atât împreună, cât și separat.
Update 1:
Vești bune din tabăra AKMU. Alien a ieșit așa cum m-am așteptat, cu Suhyun adorabilă în varianta ei de Sailor Moon electropop. Piesa are un videoclip fabulos, ce combină animația și acțiunea live.
M-am temut degeaba că frații își vor separa carierele. Nu doar că Alien îl are ca autor pe Chanhyuk, dar în noiembrie 2020, duoul s-a întors cu un nou single, intitulat Happening.
Potrivit lui Chanhyuk, Happening face conexiunea cu viitorul album AKMU. Cântecul are o dinamică aparte, iar sensibilitatea interpretării fraților Lee este cuceritoare.
Happening continuă direcția folk-pop introspectivă de pe Sailing, marcând un nou salt calitativ în repertoriul AKMU.
Update 2:
În ianuarie 2021, AKMU a semnat un nou contract cu YG, valabil pentru următorii cinci ani. Tot în perioada aia, Suhyun a lansat Love and Pain, o melodie sensibilă, destinată serialului Lovestruck in the City.
Apoi, micuța a ciripit ca invitată pe single-urile unor formații ca Lucy (Love Me Love You) și 10cm (Sleepless in Seoul).
Între timp, Chanhyuk a compus și a produs cântece pentru Treasure, IU și veteranul Lee Seung-chul.
Fanii așteptau însă un nou material AKMU, care a apărut până la urmă în iulie 2021. Este vorba despre Next Episode, un EP cu șapte melodii, înregistrate fiecare cu câte un invitat.
Next Episode a avut parte de o campanie “big time”, toate piesele fiind înzestrate cu videoclip. AKMU a surprins cu un sound nou, de factură retro-electropop, proeminent mai ales în prima parte a programului.
Piesa de deschidere, Hey Kid, Close Your Eyes, are o melodicitate captivantă, înrădăcinată în new wave și italo-disco. Dincolo de dulceața melodiei, mesajul este foarte sumbru, pentru că Hey Kid… se referă la efectele devastatoare ale războiului asupra sufletelor de copii.
Frații Lee intepretează cântecul alături de Lee Sun-hee, o starletă din generația veche a popului sud-coreean.
Pe al doilea track, Nakka, AKMU cântă cu IU, una dintre cele mai în vogă artiste K-pop ale momentului. Nostalgia după synthpopul optezcist înflorește și de data asta, propulsată de beat-uri spectaculoase, cu amprente disco și new jack swing.
Foarte “catchy” și Bench, care se bazează pe un riff euforic de chitară, în stilul The 1975, și pe linii vocale de inspirație smooth soul.
Tictoc Tictoc Tictoc resuscitează pornirile jazzy-R&B din epoca Winter, cu participarea rapper-ului Beenzino.
Next Episode și Stupid Love Song sunt două balade frumos lucrate, în spiritul demult consacrat al celor de la AKMU.
Ultimul cântec, Everest, sună ca o variantă acustică a lui Dinosaur, impregnată de îndemnuri motivaționale pentru puștani bogați și fără alte griji majore decât cucerirea Universului. Altfel, piesa e simpatică, nimic de zis.
EP-ul s-a mișcat foarte bine în Gaon Music Chart, unde a ocupat poziția no. 6. Single-ul Nakka a avut un succes și mai mare, devenind no. 1 în Gaon Digital Chart și în K-pop Hot 100.
Next Episode vine să întărească ideea că AKMU a depășit demult stadiul de modă K-pop și că duoul este făcut să dureze mult și bine în showbiz. Aștept nerăbdător următoarea ofertă muzicală a fraților Lee, care va fi cu siguranță un “full lenght”.
Update 3:
Până la sfârșitul lui 2021, AKMU au mai bifat un hit de Top 5 în Coreea de Sud, ca invitați ai tânărului “sing-rapper” Mudd the Student, la piesa Dissonance.
În aceeași perioadă, Chanhyuk a colaborat la înregistrarea melodiei Cheers, un “slow jam” în patru, cu Code Kunst, Colde și Sogumm.
Jumătate de an mai târziu, băiatul a băgat un duet vioi, Free Smile, cu cântăreața Lee Hyori, pentru reality show-ul Seoul Check-in.
Tot în iunie 2022, starul K-pop a lansat Alien, o carte destinată celor mici, cu texte și ilustrații inspirate de hitul eponim, scris de el pentru surioara Suhyun.
În tot timpul ăsta, Chanhyuk a pregătit intens cel dintâi album solo, Error, care a ieșit în octombrie același an, după o campanie de promovare cu iz de farsă situaționistă (cum își însușesc capitaliștii chiar și ideile anti-capitaliste).
Pe Error, junele trubadur ne cântă despre moarte, o temă total atipică pentru K-pop. Își imaginează practic ce s-ar întâmpla dacă ar pieri subit, într-un accident de mașină.
Până la urmă o dă pe un soi de “happy end”. Dispare doar vechiul Chanhyuk, iar în locul lui răsare un nou Chanhyuk, mai curat și mai luminat.
Albumul începe cu Eyewitness Account, un electropop alert și viguros, urmat de Siren, care se duce spre trendul retro-synthpop impus în ultimii ani de The Weeknd.
Acolo rămâne și Panorama, doar că mai scade BPM-ul și tonul devine mai nostalgic. Panorama este piesa centrală a lui Error și a servit ca “lead-single”.
Protagonistul se află în pragul trecerii spre tărâmul de dincolo și își “panoramează” viața trăită pe Pământ.
Time! Stop! se oprește la același synthpop, din ce în ce mai calm și mai melancolic. Chanhyuk se mișcă abia de la al cincilea track, If I Can’t Go See You Right Now, de data asta într-o zonă R&B/smooth soul, care se potrivește perfect cu glasul lui suav.
Tot așa de bine funcționează și duetul cu tânăra Chungha, de la Goodbye, Stay Well, o altă repriză senzuală de R&B.
What The este o baladă în tradiția “quiet storm”, orchestrată auster cu pian electric, ca să evidențieze emoția din vocea cântărețului.
În ideea asta a fost construită și Missed Call, doar că sună mai provocator, cu o chitară reverberantă, ce ia o turnură aproape post-rock.
Castle in My Dream revigorează latura folk-pop a artistului, pe care o știm foarte bine de la AKMU. A Day e un alt-R&B pe ritm de vals, foarte simpatic.
În fine, Funeral Hope, alternează un Lee Chanhyuk morbid, pe autotune, cu dezlănțuirea unui cor de gospel.
Mi-a plăcut mult încheierea, aproape experimentală, cu glockenspiel, bătăi din palme și pulsație de sequencer.
Surioara Suhyun nu a stat nici ea degeaba câtă vreme frățiorul s-a rupt în figuri de unul singur.
Din 2021 are propria emisiune radio, Lee Suhyun Forest, unde se întreține cu diverși invitați din industrie și cântă live, cu formație.
Fata a jucat și în serialul Mad for the Each Other, difuzat pe Netflix, în mai-iunie 2021, iar în septembrie a apărut într-un reality show, Sea of Hope, alături de alți confrați K-pop.
La capitolul muzică, în mai 2022, Suhyun a revenit cu o melodie foarte romantică, My Spring, pentru soundtrack-ul serialului My Liberation Notes.
Bineînțeles, escapada solo a fratelui Chanhyuk a dat ceva fiori fanilor în privința viitorului AKMU, dar flăcăul a dat asigurări chiar la lansarea Error că duoul va continua.
Dealtfel, la doar câteva zile, frații au fost protagoniștii unui episod din reality show-ul Take 1, de pe Netflix.
Provocați să pună contracronometru în scenă reprezentația vieții lor, AKMU au conceput o producție fabuloasă cu melodia Nakka, de pe Next Episode.
Update 4:
În noiembrie 2022, AKMU a sărbătorit 10 ani de la debut cu o versiune “homemade” a primului lor hit Don’t Cross Your Legs.
Luna următoare, Suhyun a scos două cântece: romanțiosul Stand By Your Side, pentru serialul Curtain Call, și Santa Claus Is Comin’ to Town, într-o variantă live, cu abundența de “cuteness” pe care o suspectezi.
Mai încolo, în mai 2023, Chanhyuk s-a anturat la un “featuring” pentru melodia Heartbreak Club, a confratelui K-R&B Colde.
Suhyun a debutat ca traducătoare a unei cărți cu ilustrații Disney, adaptată după Moana, ce a fost publicată în iulie.
Curând, în august, s-a petrecut în sfârșit și mult așteptatul come-back AKMU. Duoul a realizat single-ul Love Lee, în care recuperează candoarea epocii 200%/Give Love, bineînțeles prin prisma vastei experiențe acumulate între timp.
Orchestrația e simplă și cool, cu percuție 8-bit, intro jazzy de pian electric, synth în valuri și chitară funk subtilă.
Pe partea vocală, Suhyun dă pe afară de adorabilă, iar Chanhyuk strălucește la modul “sing-rap”.
Avem și un “B-side”, Fry’s Dream, cu un beat cam anost și o melodie comună, pe care nici măcar grația lui Suhyun nu le poate contracara.
La puțin timp după lansarea Love Lee, frații Lee au luat parte la emisiunea online Killing Voice, unde au interpretat live un colaj cu 12 hituri de-ale lor.
Referințe bibliografice:
- Oficial: YG Enterntainment, Facebook, Instagram, SoundCloud, TikTok, Twitter, YouTube
- Baze de date: AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, Last.fm, MusicBrainz, RYM, Sputnikmusic, WhoSampled, Wikipedia
- Publicații: allkpop, NME
- Charts: Billboard
- Fans: AKMU Official Fan Cafe, AKMU Playland
- Altele: Generasia, Kpop Wiki, KpopReviewed, KProfiles, The Bias List
I'm My Own Walkman 
Un gând despre „AKMU [fka Akdong Musician]”