Sezen Aksu

Mostră de înţelepciune:

„Kaç Yıl Geçti Aradan (Trecut-au anii) este de departe favorita mea de pe Serçe și din vastul catalog al cântăreței. Viorile ălea mă lovesc puternic din start, nu mai zic de refren, unde frumușica de Sezen mistuie efectiv totul în cale. Foarte mișto și combinația de coarde în stil occidental și percuție de mână în stil oriental.”


Naștere:

  • Fatma Sezen Yıldırım, 13 iulie 1954, Sarayköy, Denizli, Turcia

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Supranumită “regina popului turc”, Sezen Aksu este o cântăreață fabuloasă, ce poate fi comparată fără rezerve cu orice alt mare superstar al muzicii de pe planetă. Zeci de milioane de turci din toate generațiile o adoră pe madame Sezen, dar glasul său superb are capacitatea să fascineze sufletul omenesc dincolo de barierele meschine de limbă.

În cele patru decenii și jumătate de carieră, cântăreața s-a aflat într-un proces de transformare constantă, antrenând după ea întreaga scenă pop din Turcia.

Inițial, repertoriul lui Sezen Aksu era alcătuit exclusiv din melodii sentimentale, orchestrate cu mare rafinament. După jumătatea anilor ‘80, artista a îmbrățișat sonoritățile synthpop, pentru ca de la începutul decadei următoare să adopte ritmurile dance.

Sezen a continuat să-și updateze stilul aproape cu fiecare album, asimilând elemente diverse, de la “global music” și trip-hop până la rock, rap sau latino. Însă baladele au constituit întotdeauna grosul operei sale, fapt ce i-a conferit o aură de mesageră a inimilor rănite.

Turcii o iubesc și pentru că o consideră autentică. Viața ei ar putea fi scenariul unui “biopic” de senzație. Fata a fost măritată de patru ori și pe lângă asta a avut mai mulți iubiți faimoși din showbiz, făcând titluri în presa mondenă. Drept urmare, oamenii din popor au identificat mesajele cântecelor cu dramele personale ale interpretei.

De-a lungul anilor, Sezen a lucrat cu câțiva dintre cei mai valoroși compozitori turci, dar a scris la rândul ei în jur de 500 de melodii, multe fiind încredințate de autoare altor soliști.

Dealtfel, distinsa doamnă are și vocația unei mari descoperitoare de talente. Din anii ‘90 încoace, maestra a lansat o întreagă pleiadă de superstaruri pop, în frunte cu Sertab Erener și Tarkan, care au devenit cunoscuți la nivel mondial.

Ca fapt divers, Sezen Aksu este creatoarea celor două megahituri ale lui Tarkan, Şımarık (Obraznică) și Şıkıdım (Am fost băiat fin), ce au făcut înconjurul lumii la sfârșitul secolului trecut. 

Însă impactul personalității lui Sezen depășește sfera muzicală. Artista a luat frecvent atitudine față de probleme grave ale societății turcești, cum ar fi situația minorității kurde, discriminarea comunității LGBT sau violența împotriva femeilor. Iar fiecare cuvințel rostit de cineva ca ea contează în Turcia mult mai mult decât contează în State “PR stunt-urile” ipocrite ale vedetelor de la Hollywood.

Pe solistă a chemat-o inițial Fatma Sezen Yıldırım și s-a născut în 1954 la Sarayköy, în vestul Anatoliei, din doi babaci profesori de meserie. La vârsta de trei ani s-a mutat cu familia în pitorescul district Bergama din Izmir.

Ai ei apreciau foarte mult arta și au dat-o pe la cursuri de pictură, teatru și balet, dar își doreau ca fiica lor să urmeze o carieră de doctor sau inginer. Asta în timp ce micuța visa să se facă “belly dancer” sau cântăreață.

Până la urmă a optat pentru cea de-a doua profesie, numai că nu i-a ieșit așa de ușor. La 16 ani a participat la concursul “Vocea de aur”, unde președinta juriului era viitoarea prietenă și rivală Ajda Pekkan. Puștoaica s-a clasat pe un dezamăgitor loc 6, motiv pentru care a renunțat temporar la ambițiile de chanteuză.

După ce a terminat liceul, s-a înscris la facultatea de agronomie din Izmir, însă a abandonat studiile după doar un an. Chemarea muzicii s-a dovedit mult prea puternică.

Fata a luat ceva lecții de canto și compoziție, după care s-a dus la Istanbul, cu gândul să-și încerce norocul în industria înregistrărilor.

Single-ul de debut, Haydi Şansım (Hai, norocule!), a fost lansat în 1975, fiind semnat Sezen Seley. Melodia este o prelucrare cu tentă soul după Help Me Make It Through the Night, al lui Kris Kristofferson

Mie îmi place cum sună Haydi Şansım, dar publicul cumpărător l-a întâmpinat cu o indiferență scandaloasă. Potrivit istoricilor popului turc, discul s-ar fi vândut în doar 50 de exemplare.

Artista a avut însă puterea și inspirația să nu renunțe. Anul următor s-a întors cu al doilea single, Kusura Bakma (Îmi pare rău), compus de ea însăși. A fost întâia oară când s-a înfățișat sub numele Sezen Aksu, împrumutat de la efemerul soț cu numărul doi.

Kusura Bakma îmbină ritmurile alaturca cu o melodicitate debordantă, în spiritul marilor șansonetiști francezi. De data asta, masele populare au reacționat infinit mai bine față de talentul și șarmul junei soliste.

Așa că Sezen a prins avânt și a lansat încă un single pe parcursul lui 1976. Olmaz Olsun (Fii a naibii!) este scris tot de ea și îngemănează glorios exuberanța balcano-anatoliană și elanul rochist anglo-saxon.

Acesta a fost momentul consacrării pentru Sezen Aksu, Olmaz Olsun ajungând pe prima poziție a Hit Parade-ului turcesc. Artista s-a ales atunci și cu un premiu pentru debut, mai mult decât încurajator după două starturi ratate de carieră.

În 1977, Sezen a realizat cel dintâi LP, Allahaısmarladık (Bun rămas). Acesta pulsează de emoție, fiind dominat de melodii în tempo mediu sau lent, aranjate la mare artă, cu secțiuni generoase de coarde, flaute și alămuri. Se simte adesea un aer tonifiant de Egee, iar uneori adie și o briză vest-mediteraneeană, ce amplifică farmecul muzicii lui Sezen.

Tânara interpretă are o evoluție remarcabilă pe acest album de debut. Cu o voce pe deplin formată deja, fata putea să înduioșeze și stâncile prin forța, claritatea și expresivitatea timbrului său.

După Allahaısmarladık a urmat dublul LP Serçe (Vrabia), din 1978. Marea majoritate a pieselor sunt compuse de Sezen, care strălucește și în plan creativ.

Kaç Yıl Geçti Aradan (Trecut-au anii) este de departe favorita mea de pe Serçe și din vastul catalog al cântăreței. Viorile ălea mă lovesc puternic din start, nu mai zic de refren, unde frumușica de Sezen mistuie efectiv totul în cale. Foarte mișto și combinația de coarde în stil occidental și percuție de mână în stil oriental.

Pe lângă Kaç Yıl Geçti Aradan, aș mai evidenția încă două melodii: avântata Gölge Etme (Nu-mi sta în cale), cu nuanțe folclorice captivante, și romantica Minik Serçe (Micuța vrabie). Datorită celei din urmă, Sezen s-a ales și ea cu porecla „Micuța vrabie”, întocmai ca faimoasa precursoare Edith Piaf („La Môme Piaf”).

De menționat că fața B a volumui doi din Serçe este în cu totul alt registru decât restul materialului, conținând exclusiv interpretări din muzica clasică turcă

Anul următor, Sezen Aksu și-a făcut intrarea și în lumea cinematografiei, cu rolul principal din pelicula Minik Serçe, inspirată într-o anumită măsură de ecranizarea A Star Is Born, cu Barbra Streisand și Kris Kristofferson.

Succesul filmului a fost exploatat cu două noi single-uri: nostalgicul İlk Gün Gibi (Ca-n prima zi) și înfocatul Allahaşkına (A dat Domnul!).

Al treilea LP al lui Sezen, Sevgilerimle (Cu dragostea mea), a apărut în 1980. Orchestrațiile sunt ceva mai austere de data asta, dar păstrează gradul înalt de rafinament.

În marea densitate de balade la sentiment se strecoară discret și niște ritmuri disco-ish, ca un semnal de aliniere la tendințele globale. Însă cea mai interesantă piesă mi se pare Küçük Yaz Çiçeği (Floare de vară), cu atmosferă visătoare și accente semi-prog sau chiar psych-pop aș zice.

Pentru albumul Ağlamak Güzeldir (Lacrimile sunt frumoase), din 1981, Sezen a colaborat cu compozitori precum Attila Özdemiroğlu, Onno Tunç sau Özdemir Erdoğan și cu textiera Aysel Gürel.

Dorul și jalea se manifestă foarte intens și pe acest material, la fel și muzicalitatea. Prin zidul consistent de viori răzbat parcă mai des ca până atunci acorduri de chitară electrică sau synth, dar pe de altă parte își fac loc și ecouri ultra-retro, de „roaring twenties”, gen dixieland sau tango.

La vremea respectivă, Sezen Aksu era evident una dintre cele mai mari vedete din showbizul național. „Micuța vrabie” reușise să erodeze semnificativ supremația lui Ajda Pekkan în popul turcesc, care dura de aproape un deceniu și jumătate.

În 1982, solista scotea la rampă primul ei musical, intitulat Sezen Aksu Aile Gazinosu (Cabaret de familie). Din aceeași perioadă datează și albumul cu numărul cinci, Firuze (Turcoaz), în cuprinsul căruia influențele din muzica de artă turcă și clasicismul occidental se întrepătrund ingenios într-un context pop-șansonetist.

Piesa de titlu rămâne una dintre cele mai pasionale și mai spectaculoase înregistrări ale lui Sezen și știm că de fel fata pune foarte mult suflet în interpretările sale.

Însă marea surpriză a LP-ului Firuze este Zelzele (Cutremurare), o prelucrare grațioasă după Orhan Gencebay, tăticul muzicii arabesk, cel mai controversat stil pop din Turcia. 

În 1983, Sezen s-a prezentat la selecția națională pentru Eurovision, cu Heyamola, un cântecel zglobiu și desuet, interpretat împreună cu doi hăndrălăi, Ali Kocatepe și Coşkun Demir. Însă Heyamola n-a trecut mai departe, în finala continentală.

Un an mai târziu, solista a mai avut o tentativă de calificare la Eurovision, cu mult mai sobrul 1945, un număr pop cu decorațiuni baroce. Juriul turc n-a fost impresionat nici de data asta.

În schimb Sen Ağlama (Nu mai plânge), albumul realizat în 1984 de Sezen Aksu, s-a bucurat de un succes enorm la public. Melodiile sunt fie compuse, fie orchestrate de Onno Tunç, fapt ce marca începutul unei colaborări pe baze permanente între acesta și cântăreață.

Albumul este străbătut cap-coadă de fiorul nostalgiei, exprimat în maniera “old school” a muzicii ușoare sud-europene, cu atingeri turcești mai mult sau mai puțin subtile.

Între numeroasele balade avem și câteva momente mai dinamice și mai “moderniste”. Acestea ar fi Benimle Ol (Hai cu mine), un hibrid bossa-disco, Bu Gece (La noapte), o piesă influențată de R&B-ul “eighties”, sau Dağlar Dağlar (Munții), o fuziune insolită de reggae și europop.

Sen Ağlama a devenit un clasic major al popului din Turcia. Drept dovadă, jurnaliștii de la Hürriyet l-au plasat pe locul 3 în topul celor mai bune 100 de albume turcești, realizat în 2017.

În 1985, Sezen Aksu a încercat pentru a treia oară să meargă la Eurovision. A intrat în competiție cu Küçük Bir Aşk Masalı (O frumoasă poveste de iubire), un duet cu legendarul Özdemir Erdoğan.

Însă jurații nu s-au lăsat impresionați de romantismul celor doi, așa că solista a renunțat definitiv la ideea de a-și reprezenta țara în cel mai bășit concurs din lume.

La începutul lui 1986, Sezen Aksu a fost protagonista unui nou musical cu casa închisă, denumit Bin Yıl Önce, Bin Yıl Sonra (1000 de ani înainte și 1000 de ani după).

Apoi fata a scos încă un LP memorabil, Git (Hai!), cu orchestrații în care-și fac apariția masiv sintetizatoarele digitale și mașinile de ritm. Viorile și alte instrumente acustice nu au ieșit complet din schemă, doar că au trecut cuminți în plan secund.

Git debutează cu hitul Değer Mi? (Merită asta?), un synthpop zbuciumat, ce deschide o nouă eră în istoria muzicii turcești. Însă pe restul albumului, cu toată invazia de sunete procesate, tot ritmurile lente sunt cele care fac legea.

Sezen a mai folosit trucul ăsta și în următoarele decenii. Adică și-a promovat materialele cu astfel de melodii super-antrenante, deși acestea sunt de fapt niște insule în oceanul de lirism arzător al creației sale.

La doi ani după Git a urmat Sezen Aksu’88, un disc ce îmbină synthpop-ul, muzica ușoară și muzica clasică sau folclorică turcă.

Prima piesă, Sarışın (Blondul meu), este o compoziție a armeano-americanului Ara Dinkjian. Aceasta a devenit cunoscută mai târziu și din variantele grecești realizate de Eleftheria Arvanitaki și Antique, sub titlul Dinata.

Al doilea mare hit de pe Sezen Aksu’88 a fost Sultan Süleyman, în care aranjorul Onno Tunç a integrat cu măiestrie instrumentele otomane în cel mai modern context synthpop.

Dar trebuie precizat că Sezen nu-i înalță ode însuflețite lui Soliman Magnificul. Versurile scrise de Aysel Gürel s-ar traduce cam așa: “Lumea asta nu-i a ta sau a mea și nici a sultanului Soliman”.

În 1989, solista a lansat albumul Sezen Aksu Söylüyor (Sezen Aksu cântă), care s-a bucurat de asemenea de un succes formidabil, după cum o atestă cele peste 1 milion de exemplare vândute oficial.

Sezen Aksu Söylüyor atinge apogeul odată cu cel de al doilea track, Şinanay (Iuhuu!), o bijuterie synthpop cu rezonanțe anatoliene și calități incontestabile de “earworm”.

Însă pe album se regăsesc multe alte momente splendide. Menționez de Bırak Beni (Lasă-mă să plec), o tapiserie sonică, cu împletiri de synth-uri și viori, Son Bakış (Ultima privire), o mostră unică de dark pop cameral, sau Zor Yıllar (Ani grei), o electro-melodramă seducătoare.

Cu totul aparte sună Belalım (Problema mea), un cântec scris de Zülfü Livaneli, orchestrat de Onno Tunç și Attila Özdemiroğlu și interpretat magistral de Sezen Aksu. Uimitor melanjul dintre melosul clasic turcesc, coloraturile baroce europene și spiritul pop optzecist.    

În aceeași perioadă, Belalım a fost imprimat de solistă în versiune bilingvă, alături de rockstarul german Udo Lindenberg

Anul 1990 a fost marcat de cea a doua apariție a lui Sezen pe marile ecrane, într-o dramă amoroasă, intitulată Büyük Yalnızlık (Marea singurătate).

Tot pe atunci, fata a produs albumul de debut al lui Aşkın Nur Yengi, una dintre membrele corului său de acompaniament, pe care a transformat-o instant într-o mare vedetă națională.

Sezen Aksu a continuat să-și dezvolte această latură de „scouter”. După Aşkın Nur Yengi, i-a lansat pe alți doi dintre coriștii săi, Sertab Erener și Levent Yüksel. Prima avea să câștige Eurovision-ul în 2003, dobândind faima internațională, în timp ce Yüksel a devenit și el un superstar al popului turcesc.

Minunata divă l-a luat apoi sub aripa sa și pe micuțul Tarkan, căruia i-a confecționat două hituri mondiale, amintitele Şımarık și Şıkıdım.

Mulți alți cântăreți au beneficiat de sprijinul lui Sezen Aksu în anii ‘90 și în deceniile următoare. Între cei cărora le-a scris melodii sau le-a produs albume s-au aflat Şebnem Ferah, Hande Yener, Işın Karaca, Hadise, Mustafa Ceceli, Gülben Ergen, Kenan Doğulu sau kurzii Yıldız Tilbe și Ferhat Göçer.

Pe lângă faptul că a avut grijă de toți ăștia micii, Sezen și-a propulsat propria carieră la un nivel incomensurabil în ultimul deceniu al secolului trecut.

Gülümse (Zâmbet), albumul său din 1991, este unul dintre cele mai bine vândute din istoria industriei muzicale turcești, cifra oficială depășind două milioane de copii. Realizat în strânsă colaborare cu același Onno Tunç, Gülümse a dat un nou impuls scenei pop naționale, pe fondul ieșirii de sub spectrul prelungit al dictaturii militare de la începutul anilor ‘80.

Se simțea că Turcia făcuse de curând un nou import de tehnologie și de trenduri culturale. Ales ca “lead single”, Hadi Bakalım (Hai acum!), surprinde cu beat-urile acid house de ultimă generație, ce stimulează o performanță vocală de excepție a lui Sezen.

Întreg albumul a fost tractat de forța lui Hadi Bakalım, dar faza asta te cam păcălește, pentru că Gülümse nu e nici pe departe un disc de house sau dance. Dimpotrivă, baladele acustice abundă în cuprinsul acestui material, produs după cele mai moderne standarde ale epocii.

Piese ca Tutsak (Captiv), Gülümse sau Seni Kimler Aldı? (Cine mi te-a luat?) au o puternică încărcătură dramatică, punctată de inflexiunile din glasul lui Sezen.

Güllerim Soldu (Trandafirii mei s-au ofilit) cucerește prin consistența sa melodică, ce împrumută deopotrivă caracteristici synthpop și flamenco.

Dar Her Şeyi Yak (Pârjolește totul) este poate cel mai emoționant moment de pe Gülümse, grație pasiunii cu care solista interpretează compoziția lui Thanos Mikroutsikos, un muzician comunist din Grecia.

Vazgeçtim (Am renunțat) exprimă sensibilitatea alaturca a starletei, în timp ce Ne Kavgam Bitti Ne Sevdam (Nici dragostea și nici lupta mea nu s-au încheiat) și Namus (Onoare) reprezintă versiuni actualizate ale synthpop-ului din perioada ’88-’89.

Pe post de epilog al lui Gülümse avem un remix house al lui Değer Mi?, expresie deplină a noii metamorfoze din cariera artistei.

În topul “all time” al celor de la Hürriyet, Gülümse a ocupat doar poziția a cincea, însă contribuția sa la înflorirea popului turc în anii ‘90 este inestimabilă.

Sezen Aksu a revenit în 1993, cu Deli Kızın Türküsü (Balada fetei nebune), un album ieșit complet din tipare. În loc să livreze ceva gen Hadi Bakalım II, artista a ales să experimenteze sonorități inedite, înrâurite de curentul “global music”, aflat atunci în plină expansiune.

Onno Tunç a scris doar o singură melodie pentru acest material. Restul sunt create de solistă sau de compozitori precum Uzay Hepari, Özkan Uğur (de la MFÖ) sau Atilla Özdemiroğlu.

Deli Kızın Türküsü își extrage seva dintr-un spațiu vast, ce depășește granițele Turciei și se întinde spre Balcani, Grecia, lumea arabă sau chiar mai departe spre Sudul Global. Prologul discului, Sude, combină percuțiile tribale cu un cor clasic, anticipând oarecum stilul Adiemus.

Favoritele mele de pe album sunt Adem Olan Anlar (Numai cei isteți se prind) – un număr de cabaret bizar și funky, Deli Kızın Türküsü – o melodie caldă și duioasă, Dert Faslı (Un pic de necaz) – un cântec lăutăresc de toată frumusețea, și Homini, Pufidi, Tumba – un fel de comedie alaturca, cu refren tropical.

Sezen intra în etapa de maturitate a carierei cu un apetit crescut pentru inovație, iar noua direcție muzicală o prindea foarte bine, relevând străluciri aparte ale glasului său.

Tot în 1993, turcoaica a înregistrat încă un duet cu Udo Lindenberg, Messer in Mein Herz (Un cuțit în inima mea), care-i de fapt un remake al piesei Seni Kimler Aldı?, de pe Gülümse.

Doi ani mai târziu s-a petrecut lansarea unui nou album, Işık Doğudan Yükselir (Ex oriente lux). Sezen a explorat masiv filonul turcesc, clasic și folcloric, dintr-o perspectivă reînnoită, cu tehnici de producție la zi și orchestrații inventive.

Foarte interesant modul în care au fost asimilate în peisaj elementele de muzică simfonică, operă, jazz sau tango, ce au adăugat o dimensiune multiculturală lui Işık Doğudan Yükselir.

Albumul a fost realizat de cântăreață cu ajutorul unor prieteni mai vechi sau mai noi, ca Attila Özdemiroğlu, Fahir Atakoğlu, Ara Dinkjian, Arto Tunçboyacıyan sau Onno Tunç. Ca fapt divers, ultimii trei sunt toți de origine armeană, Onno și Arto fiind de fapt frați.

Pe Işık Doğudan Yükselir domnește o tristețe sfâșietoare, atenuată de doar câteva reprize de dans și voie bună, care încep să răsară abia pe la mijlocul programului.

În ianuarie 1996 s-a petrecut moartea neașteptată a lui Onno Tunç, care s-a prăbușit în timp ce-și pilota avionul privat de la Bursa la Istanbul. Cu un an și jumătate înainte, pierise într-un accident de motocicletă și Uzay Hepari, un alt colaborator și fost iubit al lui Sezen.

Cântăreața a dedicat următorul său album, Düş Bahçeleri (Grădina viselor), memoriei lui Onno Tunç. Düş Bahçeleri este un cocktail savuros de etno-pop, balade romantice și neo-alaturca.

Albumul a furnizat un hit-bombă, Seni Yerler (Te mănânc), ce metisează riffuri frenetice de rock și de taraf, fapt ce conduce spre un climax irezistibil. Potrivit cunoscătorilor de limbă turcă de pe YouTube, Seni Yerler are un mesaj feminist puternic, ca un manifest “riot grrrl” adaptat de Sezen Aksu realităților culturale autohtone.

Tot în ‘96, solista a lansat un single non-comercial, Cumartesi Türküsü (Balada de duminică), în chip de elogiu pentru Mamele de duminică, o mișcare de nesupunere civilă a femeilor kurde.

Sezen Aksu și-a exprimat frecvent dezaprobarea față de modul în care sunt tratați kurzii și alte minorități de autoritățile statului turc. În 1999, artista a cântat în kurdă și armeană într-o emisiune live de pe TRT, postul de televiziune național. Gestul a produs o impresie foarte puternică la acea vreme.

Starleta a militat intens și în favoarea comunității LGBT locale, care o adoră pentru asta. Într-un sondaj din 2002, membri acesteia au desemnat-o drept “gay icon”, statut împărțit cu alte două superdive ale popului turc, Ajda Pekkan și Seyyal Taner.  

În aparițiile sale publice, Sezen a atins și alte subiecte dureroase, cum ar fi violența domestică, misoginismul, inegalitățile din societatea turcă sau lipsa accesului la educație, mai ales în zonele rurale din estul Anatoliei.

Între timp, artista a continuat să-și extindă incredibila serie discografică. Düğün Ve Cenaze (O nuntă și o înmormântare), din 1997, reprezintă o colaborare neașteptată cu Goran Bregović, Sezen abordând în manieră proprie compozițiile muzicianului ex-iugoslav.

Din program nu lipsesc transpuneri încântătoare ale superhiturilor Ederlezi (Hidrellez), Mesecina (Ayışığı) sau Kalaşnikof. Acompaniamentul este asigurat de un ansamblu turco-sârbo-bulgar, condus de însuși maestrul Bregović.

Pe Adı Bende Saklı – Numele lui se ascunde în mine (1998), solista a adoptat în premieră beat-urile trip-hop, foarte adecvate eternului său “spleen” oriental.

A treia piesă, Kaderim (Destinul meu), o dă chiar în drum’n’bass, fără să-și altereze natura profund sentimentală.

În a doua parte a tracklist-ului revin în forță orchestrațiile acustice, culminând aproape de final cu frumoasa baladă Denge (Balanța).

Adı Bende Saklı a fost succedat în 2000 de Deliveren (Nebună), un alt material foarte divers.

Primul extras pe single a fost năucitorul Oh Oh, un amalgam de rock, dance, funk și etno, cu mesaj acid la adresa situației globale.

Însă atmosfera albumului tinde să fie mult mai introspectivă, plasându-se undeva între Işık Doğudan Yükselir și Adı Bende Saklı. Aș remarca îndeosebi cântecele Rumeli Havasi (Blues rumelian), inspirat de folclorul din partea europeană a Turciei, și Gidiyorum Bu Şehirden (Părăsind acest oraș), un duet melancolic cu grecoaica Haris Alexiou.

Şarkı Söylemek Lazım – Trebuie să cânt (2002) aduce ca noutate ritmurile sclipitoare de disco-house, întâlnite pe trei dintre cele paisprezece track-uri de pe CD. În rest, avem parte cu precădere de creații maiestuoase, în care meșteșugul “old school” al orchestrației conviețuiește în deplină armonie cu cele mai noi metode de producție digitală.

După lansarea albumului, Sezen a pornit într-un turneu prin Europa, cu un membru-surpriză în trupa sa de acompaniament, basistul britanic Martin Gordon (ex-Sparks, între altele). Cu acel prilej, turcoaica a cântat în premieră în UK. Concertul desfășurat la Barbican, în Londra, l-a lăsat cu gura căscată pe cronicarul de la The Guardian.

În 2002, Sezen Aksu a pus la cale un spectacol de gală, Türkiye Şarkıları (Cântecele Turciei). Reprezentațiile au avut loc în câteva teatre în aer liber din Turcia și la Palais des beaux-arts, din Bruxelles.

A trecut fix un deceniu până când Türkiye Şarkıları a apărut pe DVD și blu-ray, evenimentul imortalizat fiind cel de la Teatrul Antic din Izmir.

Programul a durat două ore și jumătate. Solista a fost acompaniată de ditamai orchestra și de un cor de 174 de oameni, cărora li s-au adăugat numeroși invitați.

Conceptul Türkiye Şarkıları a inclus atât piese faimoase din catalogul lui Sezen, cât și melodii tradiționale turcești, grecești, armenești, kurde, arabe și evreiești, interpretate cu ajutorul unor ansambluri folclorice. Artista afirma astfel cât se poate de răspicat caracterul multietnic al Turciei, negat efectiv de toți conducătorii republicii de la Atatürk încoace.

Următorul album de studio al solistei, Yaz Bitmeden (Până se sfârșește vara), a fost lansat în 2003. Sezen își cântă dorul pe beat-uri “cool” de extracție nu disco sau downtempo, dar are și momente în care revine la melancolia de modă veche și la ritmurile de tango.

Cântăreața s-a întors în 2005 cu Bahane (Justificare), un disc predominant acustic, ce mixează cele mai fine rezonanțe turcești și latinești.

Atmosfera este înviorată de două reprize disco, superbele Yanmışım Sönmüşüm Ben (Focul stins) și Kalp Unutmaz (Inima nu uită), și de năvalnica Çile (Tristețe), care contopește influențe de rock, jazz și R&B.

Bahane a fost însoțit de Bahane Remixes, un CD cu prelucrări dansante ale melodiilor originale, realizate de diverși producători turci.

De asemenea, în 2005 a ieșit la iveală și EP-ul caritabil Kardelen (Ghiocel), un alt mare succes pe piața muzicală din Turcia. Kardelen conține o bucată dance, trei balade și mai multe remixuri.

Pe lângă aceste realizări discografice, Sezen Aksu a avut și o apariție de efect în documentarul Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul, regizat de turco-germanul Fatih Akin și narat de Alexander Hacke, de la Einstürzende Neubauten.

Regina popului turc trecuse de 50 de ani și se transformase considerabil, atât în privința look-ului, marcat deja de primele operații estetice, cât și a vocii, care căpata accente tot mai grave, poate și din cauza faptului că fata a fumat în draci la viața ei. Farmecul, talentul și strălucirea sa de “trendsetter” au rămas însă neîntinate de aceste schimbări firești pentru cineva cu o carieră atât de lungă în showbiz.

În 2006, diva a onorat cu un “featuring” single-ul Tempo, al puștoaicelor Hepsi, un soi de Sugarbabes turcești. 

Sezen Aksu a scos atunci și un volum cu versuri din cântecele sale, Eksik Şiir (Poemul lipsă), ce s-a bucurat de un succes fulminant. Un deceniu mai târziu a fost publicat și Eksik Şiir İkinci Kitap (Poemul lipsă, Volumul 2).

Revenind pe firul cronologic, în 2007 regina popului turc evolua în premieră pe scena Royal Albert Hall, din Londra. Al douăzecelea album al solistei, Deniz Yıldızı (Steaua de mare), era lansat în anul următor.

Deniz Yıldızı transmite o stare intensă de frământare sufletească, exprimată însă cu o finețe rar întâlnită. Sezen s-a orientat spre sonorități ceva mai tradiționaliste, înfățișate însă într-o viziune proaspătă, de secol XXI timpuriu.

Cea mai ritmată piesă de pe Deniz Yıldızı este Menejer (Manager), un fel de salsa lăutărească, absolut molipsitoare.

Din 2008 datează și a treia apariție cinematografică din cariera lui Sezen, care s-a jucat pe ea însăși în comedia Republica Otomană.

Apărut în 2009, dublul CD Yürüyorum Düş Bahçeleri’nde… (Merg prin grădina viselor) cuprinde interpretări după melodii pe care starleta le-a compus anterior pentru alți cântăreți (Ajda Pekkan, Ebru Gündeş, Sertab Erener, Levent Yüksel ș.a.). 

Volumul întâi e mai pe romanțe, în timp ce volumul al doilea o dă pe rock, dance sau chiar hip-hop (la Gelsin Hayat Bildiği Gibi – Fie ce o fi, un duet cu rapperul Ceza).

În aceeași perioadă, Sezen Aksu a avut și o colaborare internațională, cu soulsterița India Arie, pe melodia The Cure, de pe albumul Testimony, Vol. 2. Cu doi ani mai înainte, India a fost invitată în concertul turcoaicei de la Royal Albert Hall.

2009 a fost și anul în care Sezen Aksu a intrat în cărțile de astronomie, mulțumită cercetătorului francez Jean-Claude Merlin, care a botezat un meteorit nou descoperit după regina popului turc.

În anul care a urmat, cântăreața a plecat într-un turneu prin State, organizat de ceva asociație a diasporei turcești. Exact în perioada aia, Sezen Aksu a fost nominalizată de NPR Music pe o listă a celor mai mari 50 de voci din lume.

Artista a scos un nou album de studio, Öptüm (Te-am sărutat), în primăvara lui 2011. Acesta e tot așa, cu multe melodii de inimă albastră, puse însă pe ritmuri destul de energice, chiar înspre rock uneori.

La fel ca Bahane înaintea lui, Öptüm are și o variantă remixată, pe beat-uri electronice de intensitate variabilă.

Prin toamnă, solista a susținut un mare turneu vest-european cu Sezen Aksu Acoustic Band, un ansamblu condus de pianistul Fahir Atakoğlu. Acesta avea o componență multinațională, ce-i includea pe basistul olandez Eric van der Westen și pe bateristul nord-american Jarrod Cagwin (din trupa lui Rabih Abou-Khalil).

Sezen Aksu a fost prezentă în 2012 cu câteva cântece pe soundtrack-ul filmului Magnifica Presenza, al regizorului turco-italian Ferzan Özpetek.

În mod firesc, cu prilejul protestelor anti-Erdogan din 2013, superstarleta și-a exprimat fără echivoc susținerea pentru tinerii care au manifestat împotriva regimului de la Ankara. 

Pe lângă asta a mai făcut atunci o faptă măreață, invintând-o într-un concert al său pe cântăreața și actrița trans Ayta Sözeri. Pe scenă a fost fluturat și un steag curcubeu, iar asta a constituit o premieră în industria muzicală turcească.

Sezen a scos și o melodie nouă în acel an, emoționanta İstanbul Yokmuş Bundan Başka (Acesta-i singurul Istanbul), pentru coloana sonoră a serialului TV Kayıp Şehir (Orașul pierdut).

Aveau să se scurgă mai mulți ani fără albume, dar solista s-a menținut în atenție cu piese lansate în diverse contexte.

Yeni Ve Yeni Kalanlar (Noi și noi rămășițe), din 2014, este o alaturca de voie bună, dedicată protestatarilor anti-Erdogan.

Çaya Güzelleme – Frumusețea ceaiului (2015) susține pe ritmuri “etnotronice” cultivatorii de ceai din Turcia, în timp ce Ben Öyle Birini Sevdim Ki – Iubesc pe cineva (2016) este o creație ultra-sentimentală, destinată serialului Delibal (Miere nebună).

În decembrie 2015, Royal Philharmonic Orchestra, dirijată de Marcello Rota, a prezentat la Istanbul un spectacol cu aranjamente simfonice ale compozițiilor lui Sezen Aksu, concepute de Erdal Kizilcay.

Diva a urcat pe scenă doar la bis, interpretând melodia Hayat Sana Teşekkür Ederim (Îți mulțumesc, viață), de pe Deliveren. Câteva luni mai târziu, concertul avea să fie publicat pe CD, dublu LP și DVD.

Între timp, în ianuarie 2016, cu prilejul unui gig desfășurat la Istanbul, Sezen Aksu și-a devastat fanii anunțând că se pregătește să renunțe la aparițiile live. Spre deosebire de multe alte superstaruri, gen Ozzy Osbourne sau Phil Collins, turcoaica s-a ținut de promisiune, după ce și-a onorat ultimele angajamente.

Însă artista a continuat să înregistreze noi albume. La începutul lui 2017 a ieșit pe piață Biraz Pop Biraz Sezen, succedat de Biraz Pop Biraz Sezen Remix. Titlul înseamnă Un pic de pop, un pic de sentiment, pentru că așa s-ar traduce numele vedetei, Sentiment. Drăguț, nu?

Pe Biraz Pop Biraz Sezen, diva jonglează cu cântece de dor pustiitor, melodii vioaie în tonuri retro-swing și bucăți dansante de house. Însă apogeul albumului și al carierei târzii a lui Sezen este fabulosul Manifesto, un electropop în stil “millenial”, ce s-ar potrivi oricând în repertoriul lui Lady Gaga, Beyoncé sau chiar Taylor Swift.

Cred că puține cântărețe anglofone din vechea gardă s-au ținut în pas cu timpurile precum doamna asta. Poate Madonna, nu știu, ar trebui să fac un “research”.

Sezen Aksu a scos noi hituri și în 2018. Nostimul İhtimal Ki (Probabilitate) provine de pe soundtrack-ul filmului de comedie Cebimdeki Yabanci (Un străin la mine în buzunar), în timp ce duiosul Veda (Rămas bun) a fost scris pentru piesa de teatru Kürk Mantolu Madonna (Madona cu haină de blană). În fine, Geçmişe Susmasını Söyle este un duet romantic cu junele Nuri Harun Ateş.

În același an a apărut și Kraliçe’nin Notaları (Notes of the Queen), o colecție de prelucrări pentru cvintet de coarde după compozițiile lui Sezen, realizate de violonistul Serkan Gürkan.

Apoi, la finalul lui 2018, a fost lansat Demo, un album cu versiuni ale solistei după piese scrise de ea, dar consacrate în perioada 2007-2017 de alți interpreți, ca Tarkan, Sibel Can sau Mustafa Ceceli. Materialul e axat puternic pe dragoste, suferință și tempouri lente. 

Sezen Aksu s-a remarcat în 2019 datorită unor colaborări cu artiști din noua generație, precum cântărețul și producătorul Okay Barış sau rapperul Şanışer. Cu cel dintâi a făcut Konduramadım (Nu pot să-l rostesc), o combinație etno-dance pe beat midtempo, iar cu Şanışer a înregistrat Kara Geceler (Nopți negre), un fel de romanță trap.

Anul trecut, Sezen a contribuit la un album în memoria lui Attila Özdemiroğlu, cu Bir Vurgun Bu Sevdam (Iubirea asta e un câștig). De asemenea, artista a lansat Demo 2 ca pe un ciclu de single-uri digitale, prelungit până în 2021.

Demo 2 cuprinde melodii interesante și variate, ca de exemplu imnul turco-rock Karşıyım (Mă opun) sau cântarea haiducească Hakim Bey (Judele), rodul conlucrării cu Kardeş Türküler și Ara Dinkjian.

La vară, cântăreața o să facă 67 de ani. Sezen Aksu este o adevărată matriarhă, personalitate covârșitoare a muzicii și culturii turce, portavoce a celor nedreptățiți și model intergenerațional. Pe mine m-a cucerit efectiv această artistă înzestrată cu o mie de chipuri și o capacitate nesecată de reinventare. Sunt convins că o să mai avem surprize plăcute din partea ei în anii care vin.


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.