Mostră de înţelepciune:
„Creațiile sale oglindesc spiritul acelei perioade, când muzicalitatea exuberantă și fascinația pentru noile tehnologii fuseseră asimilate ca noțiuni complementare.
Aim nu-i tocmai un inovator de talia unora ca DJ Shadow sau The Avalanches, dar muzica lui are un șarm distinct, care, cred eu, a ajutat-o să treacă cu succes testul timpului.”
Naştere:
- Andrew Turner, 7 iunie 1970, Barrow-in-Furness, Cumbria, Anglia
Încadrare stilistică:
- Trip-Hop, Downtempo, Hip-Hop, Instrumental Hip-Hop, Experimental Electronic, Abstract Hip-Hop, Boom Bap, British Hip-Hop
Colţul criticului de artă:
Aim este aliasul lui Andy Turner, un producător britanic de muzică electronică cu puternice influențe hip-hop.
Un maestru al beatmaking-ului și al tehnicii “cut & paste”, Aim s-a remarcat datorită unei trilogii spectaculoase de albume, ce datează de la răscrucea dintre mileniile al doilea și al treilea.
Creațiile sale oglindesc spiritul acelei perioade, când muzicalitatea debordantă și fascinația pentru noile tehnologii fuseseră asimilate ca noțiuni complementare.
Aim nu-i tocmai un inovator de talia unora ca DJ Shadow sau The Avalanches, dar muzica lui are un șarm distinct, care, cred eu, a ajutat-o să treacă cu succes testul timpului.
Flăcăul se trage din Barrow in Furness, un orășel din nord-vestul dezolant al Angliei. A venit pe lume în deja mult prea îndepărtatul an 1970.
Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de babacu-său, care era baterist de jazz și proprietar al unui magazin de discuri. Inițial, micuțul Andy s-a făcut la rândul lui baterist.
În adolescență a bătut pentru o trupă indie locală, denumită The Chelsea Flower Show. Apoi a devenit fascinat de mișcarea rave. Și-a pus bețele în cui și s-a apucat să mixeze pe la party-urile din urbea natală.
Inspirat în continuare de babac, junele artist și-a deschis propriul magazin de discuri, unde importa producții underground de prin State.
În acest fel, Andy și-a descoperit o nouă pasiune, muzica hip-hop, care traversa pe atunci epoca sa de aur. Înrâurit de cele mai proaspete sonorități afro-americane, amicul nostru s-a apucat cu încredere să deprindă meșteșugul producției.
A realizat primele track-uri cândva înainte de jumătatea anilor ‘90, ajutat de un computer Amiga, deja destul de depășit în acele vremuri. Cam de atunci a început să-și zică Aim.
Un demo al său a ajuns printr-o întâmplare fericită în mâinile lui Mark Rae, unul dintre membri duolui Rae & Christian și totodată fondator al label-ului Grand Central Records.
Aim a debutat la Grand Central în 1995, cu EP-ul Pacific Northwest, o colecție splendidă de instrumentale hip-hop. Pacific North West a devenit un hit underground, așezând o piatră de temelie la construirea reputației Grand Central.
În anii care au urmat, Aim a realizat alte trei discuri de 12-inch: Soul Dive (1996), Loop Dream Remix E.P. (1997) și Downstate E.P. (1998).
Talentatul producător a menținut în mare direcția de pe Pacific Northwest, cu beat-uri boom bap devastatoare și decupaje hipnotice din melodii soul, funk sau jazz.
EP-ul Loop Dream Remix se încheie cu Original Stuntmaster, un tribut insolit pentru motociclistului cascador Evel Knievel.
Ultimul 12-inch din serie, Downstate, a adăugat și mai multă variație în muzica lui Aim.
În 1999, artistul a lansat în sfârșit primul “full lenght”, Cold Water Music. Piesa de titlu, inspirată de ținuturile sale natale, are o atmosferă absolut captivantă.
Revista Record Collector a descris-o ca pe “un monument național al melancoliei”. Mie îmi seamănă în anumite privințe cu creațiile din epocă ale celor de la Boards of Canada.
Pe Cold Water Music, Aim pornește în explorarea unor noi tărâmuri sonore, dar rămâne profund atașat de fundamentul hip-hop al muzicii sale.
Albumul conține chiar o serie de patru track-uri în cel mai autentic stil rap underground, ce amintește de gașca Native Tongues. La realizarea lor și-au dat concursul o serie de MCs valoroși din State, precum YZ (cu două contribuții), A.G. sau duoul QNC.
Sail se încadrează în cu totul altă categorie, fiind o baladă trip-hop, interpretată de chanteuza Kate Rogers.
Însă pe aproximativ jumătate din album avem track-uri instrumentale, ce atestă la rândul lor progresele lui Aim în calitate de producător.
Demonique este un alt moment de vârf al acestui disc. Omul nostru a creat o veritabilă lucrare pentru cor, orchestră și mașină de ritm, pigmentată cu ambianțe din filmele lui John Carpenter.
A Tree, a Rock and a Cloud te poartă într-o lumea mai calmă și mai diafană, cu rezonanțe soul-jazz. Foarte interesantă și atmosfera cinematică a unor piese ca Downstate și Journey to the End of the Night.
Cold Water Music s-a ales cu nenumărate elogii, consacrându-l pe Aim ca vedetă a casei de discuri Grand Central. Acest album de debut l-a propulsat direct în elita producătorilor britanici de muzică electronică, într-o perioadă de maximă efervescență în domeniu.
Până la apariția albumului secund al lui Aim, denumit Hinterland, aveau să se scurgă aproape trei ani.
Artistul a menținut în bună măsură metodele de operare de pe Cold Water Music, dar asta nu înseamnă nicidecum că Hinterland este doar o replică palidă a predecesorului.
Capodopera albumului rămâne balada The Girl Who Fell Through the Ice, o nouă colaborare cu solista Kate Rogers.
Superb contrastul dintre beat-urile crude ce însoțesc grosul melodiei și revărsarea de viori de la refren (preluată dintr-un cântec al celor de la Redbone).
Hinterland conține doar două piese cu rapperi, invitații fiind Souls of Mischief (la No Restriction) și Diamond D (la The Omen).
În schimb, maestrul Turner cochetează ceva mai mult cu zona melodică. Pe lângă Kate Rogers, l-a poftit în studio și pe Stephen Jones (aka Babybird), care interpretează într-un falsetto lasciv piesa Good Disease.
Mai spre final avem Twilight Zone, un cântec cu iz folktronic, gen Beta Band, intonat de o voce de mascul fragil. Interpretul nu e creditat pe copertă, dar după unele surse ar fi chiar Turner în persoană.
Bucățile instrumentale ocupă un segment ceva mai mare, dar toate sună deosebit de atractiv, lărgind considerabil orizontul sonor al albumului.
Impetuosul What Do People Do All Day evocă farmecul creațiilor timpurii ale lui Aim. Fall Break, Linctus sau From a Seaside Town sunt contaminate de melancolia irepresibilă a nordului englez, trădând în același timp pasiunea intensă a autorului pentru muzicile afro-americane.
Extravagantul Guimar împletește ingenios accente de bossa nova și de Delta Blues. La fel de inventiv se dovedește și Vipco, care pune pe beat de hip-hop tema exuberantă a unei șansonete scrise de Aznavour pentru Mireille Mathieu.
Pe post de epilog se află chiar piesa de titlu, cu vocea lui Charles Bukowski potrivită pe un fundal ce așează cap la cap tonalități jazzy, simfonice și hinduse.
Hinterland a reprezentat un nou succes pentru Aim, inclusiv în plan comercial. Albumul a urcat până pe locul 47 în chart-ul național din UK, în timp ce două extrase pe single, The Omen (feat. Diamond D) și The Girl Who Fell Through the Ice, au reușit să pătrundă în Top 100.
În 2003, Aim a scos compilația Means of Production, care reunește cea mai parte a track-urilor de pe EP-urile din 1995-98. Au fost curmate astfel chinurile unor colecționari fervenți.
Un an mai târziu, renumitul producător a realizat un “mix CD” inclus în seria FabricLive. Nici nu-ți închipui cât de adecvată poate fi alăturarea dintre Ice Cube și The Byrds.
Din 2005, Aim s-a despărțit de Grand Central, ca să-și întemeieze casa lui de discuri, căreia i-a spus Atic Records. Primul album scos la Atic, Flight 602, a fost cel de al treilea din discografia lui Aim.
Flight 602 diferă sensibil față de materialele precedente. Aim n-a mai invitat niciun rapper și a ocultat în general influențele hip-hop, în favoarea unui sound împrospătat, ce încrucișează tendințe neo-psihedelice și retro-soul.
Artistul îmbină înclinațiile spre reverie și spiritul ludic cu ironia sau chiar cu post-ironia. Căci cum altfel poate fi definit ciripitul de păsărele pe riffuri de soul sudist dintr-o piesă ca Pier 57?
Ca să fie clar, Pier 57 face referire la un incident petrecut la New York în 2004, când poliția a ținut captivi protestatarii anti-Bush într-un depozit abandonat.
Albumul abundă în momente memorabile, roadele creativității nestăvilite a lui Aim. Te poți convinge de la primul track propriu-zis, grandiosul Walking Home Through The Park.
Reverberațiile de chitară surf se îngemăneză magistral cu o scripcă celtică, un aranjament superb de alămuri și coarde și niște zdrăngăneli de chitară acustică, propulsate toate de un beat antrenant.
Pe Flight 602 găsim și alte instrumentale dinamice și captivante, precum Smile, Landlord sau Birchwood.
Câteva piese, ca Northwest, Puget Sound și mai strania Aberdeen, au în prim-plan glasul subtil și senzual al cântăreței Niko.
Flight 602 surprinde cu ecouri din muzica acid house, în timp ce Interview reamintește de melancoliile de pe vechile albume Aim.
La final ne trezim cu It’s Later Than You Think, o baladă folk în toată regula, ce marchează reuniunea lui Turner cu Justin Helliweell, fostul solist de la The Chelsea Flower Show.
Albumul Flight 602 a fost promovat de Aim prin ditamai turneul cu orchestră de zece oameni. Aceasta a avut și o apariție de succes pe scena ediției din 2007 a festivalului Glastonbury.
În următorii ani, Turner și-a redus considerabil activitatea. În general, s-a limitat la DJ set-uri și producții pentru artiștii de la Atic Records.
Într-un final, în 2014 a scos o compilație “best of”, intitulată sugestiv Drum Machines & VHS Dreams.
Un an mai târziu, producătorul veteran a realizat The Habit of a Lifetime (And How to Kick It), cel dintâi album de studio după un colosal hiatus de opt ani.
The Habit of a Lifetime (And How to Kick It) este un disc 100% hip-hop, înregistrat cap-coadă în tandem cu vechii tovarăși de la QNC. Albumul sună cât se poate de viabil și de “up-to-date”, chiar dacă nu mai atinge strălucirea producțiilor clasice ale lui Aim.
Anul acesta, maestrul Turner împlinește deja jumătate de secol de existență. Spune că lucrează la un nou album. Normal, ce să facă și el, dacă n-a învățat nicio meserie?
Referinţe bibliografice:
- Oficial: Bandcamp, Facebook, Instagram, SoundCloud, Twitter
- Baze de date: AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, Last.fm, MusicBrainz, RYM, SecondHandSongs, setlist.fm, Sputnikmusic, Tunefind, WhoSampled, Wikipedia
- Publicații: Drowned In Sound, musicOMH, Record Collector, Resident Advisor
- Charts: Official Charts
- Altele: ATIC Records
I'm My Own Walkman 