Mostră de înţelepciune:
„Creațiile comboului sunt produse și executate ca la carte, dar suferă crunt din lipsă de originalitate și de emoție autentică. Am impresia că Fractured Life seamănă cu o colecție de “sound alikes”, destinată stocurilor de muzică pentru spoturi publicitare.”
Locul de origine:
- Bournemouth, Dorset, Anglia
Perioade de activitate:
- 2003-2010
- 2017-prezent
Încadrare stilistică:
Colţul criticului de artă:
Unul dintre nenumărații meteoriți muzicali ce s-au perindat pe firmamentul indie britanic în a doua jumătate a anilor 2000.
Air Traffic a scos atunci un singur album, cu succes moderat, după care a dispărut în neant. O soartă împărtășită de mulți alți colegi de generație, măcinați de mașinăria industriei muzicale din UK.
Totuși, impactul Air Traffic nu a fost atât de neglijabil. Se pare că trupa și-a păstrat un “fanbase” devotat, pentru că altfel nu se explică reuniunea petrecută în 2017, după șapte ani de absență din peisaj.
Air Traffic a luat ființă în 2003, în Bournemouth, o stațiune de pe coasta sudică a Angliei. Fondatorii erau trei puțoi de liceu, pe nume Chris Wall (vox, pian, chitară), Tom Pritchard (chitară) și David Ryan Jordan (tobe).
Și-au zis Air Traffic pentru că repetau într-o hală abandonată, aflată în preajma aeroportului internațional din localitate.
În 2005, după ce au terminat liceul, cei trei pițiflinderi s-au mutat la Londra, cu gândul să facă facultate, carieră muzicală sau ce s-o nimeri dintre ăstea două. Acolo au racolat un al patrulea membru, basistul Jim Maddock.
După aproximativ un an, Air Traffic a realizat primul single, Just Abuse Me/Charlotte, pentru casa de discuri Label Fandango.
Cvartetul a semnat apoi cu Tiny Consumer, un subsidiar al companiei EMI. Acolo a debutat în toamna lui 2006, cu EP-ul Never Even Told Me Her Name.
Air Traffic a întâmpinat primăvara anului următor cu o reeditare pe single a piesei Charlotte, un “anthem” indie după modelul Arctic Monkeys. Charlotte a urcat până pe poziția a 33-a a chart-ului din UK.
Următorul single, Shooting Star, a apărut în iunie 2007. Shooting Star e o bestie diferită față de Charlotte, emulând stilul de baladă în crescendo al celor de la Coldplay, cu pianul scos la înaintare.
Pe post de Chris Martin-wannabe îl avem pe micuțul său tiz Chris Wall. S-au găsit destui omuleți impresionați de vrăjeala celor de la Air Traffic, ca dovadă că Shooting Star a ajuns no. 30 în UK și no. 36 în Belgia.
Formația a apărut la Later with… Jools Holland și a fost difuzată în emisiunile lui Zane Lowe și Steve Lamacq, de la radio BBC. La acestea s-au adăugat și laudele de rigoare din publicația NME.
Mașinăria de “hype” se declanșase la turație maximă și poporul aștepta nerăbdător cel dintâi “full lenght” Air Traffic.
Fractured Life a ieșit pe piață în iulie 2007, fără să rupă gura târgului. Albumul s-a clasat pe locul 42 în Marea Britanie și pe 27 în Belgia, culegând recenzii mixte.
După cum o indică primele extrase pe single, tracklist-ul Fractured Life se împarte între melancolii pianistice, în tradiția instituită de Coldplay și Keane, și erupții indie rock, după tiparele Arctic Monkeys/The Fratellis.
În anumite împrejurări, Air Traffic aduce binișor și cu Supergrass, prin atmosfera țăcănită și confruntările intense dintre pian și chitară.
La un moment dat, Wall și compania au și o tentativă elegiacă în stil Radiohead, doar că tristețea este insuflată mai degrabă de calitatea jalnică a piesei.
Creațiile comboului sunt produse și executate ca la carte, dar suferă crunt din lipsă de originalitate și de emoție autentică. Am impresia că Fractured Life seamănă cu o colecție de “sound alikes”, destinată stocurilor de muzică pentru spoturi publicitare.
Air Traffic n-a făcut decât să amplifice dimensiunile gigantice ale fenomenului “landfill indie”, cum a fost botezată explozia de trupe-cliché din a doua jumătate a decadei “noughties”.
Circa un an de zile, formația a trăit din osânza Fractured Life, învârtindu-se de turnee de promovare în Europa și Statele Unite.
Air Traffic a luat parte la fel și fel de festivaluri, de la uriașul Werchter până la micuțul Stufstock 2008.
I-am văzut atunci și mi s-au părut sublimi, pentru că au intrat în scenă imediat după Apocalyptica. Până și o bășină de cal poate suna sublim după ce înduri un recital de heavy metal la violoncel.
Ulterior, pițiflenderii s-au lăudat că lucrează la cel de al doilea album, numai că acesta avea să fie amânat fără termen.
Colac peste pupăză, în toamna lui 2010, membrii Air Traffic au anunțat oficial că urmează să ia o pauză, afirmație tradusă de fapt prin desființarea trupei.
Chris Wall a avut o revenire timidă cu Soft Bullets, un proiect ceva mai “artsy”, în duo cu nord-americanul Dan Capaldi.
Soft Bullets a realizat două EP-uri obscure: The Rescue Radio (2011) și Hyperreality (2012).
Air Traffic s-a reunit pe neașteptate, în 2017. Au urmat concerte în UK, Belgia sau Olanda, multe dintre ele ținute cu casa închisă. Cine și-ar fi închipuit că formația mai are atâția fani după șapte ani de pauză?
După momentul resuscitării, Air Traffic a realizat două single-uri promițătoare: Almost Human (2017) și Ocean Life (2019).
Trupa s-a maturizat simțitor, îmbrățișând un sound cu tentă art rock, ce mă duce cu gândul spre Elbow sau Doves.
Acum rămâne de văzut dacă vom avea un al doilea album Air Traffic, după atâta amar de vreme de la debutul discografic al comboului.
Referinţe bibliografice:
- Oficial: airtrafficlive.com, Facebook, Instagram, MySpace, SoundCloud, Twitter
- Baze de date: AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, Last.fm, MusicBrainz, RYM, SecondHandSongs, setlist.fm, Spirit of Rock, Sputnikmusic, Tunefind, WhoSampled, Wikipedia
- Publicații: Drowned In Sound, NME, PopMatters, RoomThirteen
- Charts: Official Charts
I'm My Own Walkman 