Gaye Su Akyol

Mostră de înţelepciune:

„O văd pe Gaye Su ca pe o șamană-amazoană sosită din viitor să ne călăuzească prin bezna tot mai adâncă a secolului XXI. Cu nelipsita-i mantie ce învăluie făptura sa filiformă, ea ne indică ieșirea din acest labirint terifiant:

„Dreams keep you awake and it is time to wake up!””


Naştere: 

  • 30 ianuarie 1985, Istanbul, Turcia

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Wow, ce descoperire! Ce artistă, ce femeie, ce făptură cosmică! Gaye Su Akyol este o cântăreață fabuloasă, o minune răsărită din underground-ul muzical turcesc, care a dobândit recent o binemeritată recunoaștere internațională.

Debutul său ca artistă solo s-a produs în 2014. De atunci, Gaye Su Akyol a realizat trei albume și un EP. În ultimii ani, solista a avut gig-uri de-a lungul și de-a latul Europei, a luat parte la câteva festivaluri majore și a fost lăudată de o serie de publicații deosebit de influente. 

Dimpreună cu confrații turco-olandezi Altın Gün, Gaye Su Akyol a iscat un veritabil “revival” al rockului anatolian (“Anadolu rock”). Este vorba despre o variantă unică de rock psihedelic, născută în Turcia anilor ‘70, din îngemănarea noilor sonorități vestice cu tradițiile folclorice locale. 

Însă Gaye Su nu-și pastișează nici pe departe înaintașii, ci le explorează moștenirea pentru a crea o nouă formă de artă, aptă pentru secolul XXI. Chiar ea spune asta, când se referă la rockul psihedelic turcesc, într-un interviu pentru New York Times, din 2019:

“What I’m trying to do isn’t just copy it. I want to put new bricks on it; to make another building, actually.”

În mod natural, fata a asimilat o mulțime de influențe din post-punk, rock alternativ și alte stiluri conexe, pe care le-a grefat pe trunchiul Anadolu rock al creației sale. Pe de altă parte, Gaye Su s-a inspirat cu grație și din muzica clasică turcă sau din renegatul stil arabesk, adus la Istanbul de migranții din Anatolia estică. 

Din sufletul ca un “melting pot” al lui Gaye Su s-a născut o muzică unică, “globală în concepție, locală în spirit”, după cum se spune pe Bandcamp-ul ei. 

Clișeele gen “east meets west” sunt total neavenite cu referire la muzica junei turcoaice. În cazul său, simbioza dintre stiluri și culturi este rezultatul unui proces organic și nu rodul unor revelații dobândite treptat, pe parcursul vieții.

Creația lui Gaye Su are și o componentă vizuală foarte puternică. Însăși apariției artistei, cu vestimentațiile sale futuriste, constituie o operă de artă în sine. Grafica albumelor stârnește de asemenea uimire, iar videoclipurile sunt pur și simplu devastatoare. 

Lucrurile ăstea se explică și prin background-ul familial al cântăreței. Gaye Su este fiica lui Muzaffer Akyol, un pictor renumit în Turcia. Ea însăși pictează, având mai multe expoziții la activ.

Fata a venit pe lume în 1985, la Istanbul. A crescut în Moda, unul dintre cele mai boeme cartiere din metropolă, situat în districtul Kadıköy, de pe malul asiatic al Mării Marmara.

Gaye Su s-a familiarizat de la o vârstă foarte fragedă cu muzica clasică turcească, genul preferat al mamei sale. Müzeyyen Senar, supranumită “diva republicii”, și extravagantul Zeki Müren i-au captivat de timpuriu imaginația și au rămas pe viață cântăreții săi favoriți.

Apoi, când avea vreo 10 ani, l-a auzit pe frate-su mai mare când asculta Nirvana și din acel moment a cuprins-o pasiunea pentru muzica rock. 

Dacă fratele adolescent a introdus-o în trendurile epocii, unul dintre unchii săi a inițiat-o în rockul clasic și în psychedelia turcească. “I was like a hungry beast trying to find my taste”, i-a povestit fata reporterului New York Times.

Puțini turci de vârsta ei obișnuiau să asculte creațiile unora ca Barış Manço, Selda Bağcan, Erkin Koray sau Moğollar, marii corifei Anadolu rock. Gaye Su a fost însă cucerită de originalitatea și idealismul acestora, muzica lor devenind un corn al abundenței pentru inspirația sa artistică. 

“It has a philosophy, its own mathematics. It cannot be copied by another culture”, declara muziciana despre rockul anatolian în același interviu din New York Times.

Puștoaica cânta și picta cu egală plăcere, dar a ales să studieze antropologia. Gaye Su a explicat pentru site-ul Reorient de ce nu a mers la o facultate de artă: 

“I believe that those who have [formally] studied the arts can produce amazing work, but I wanted to stick to the more personal, instinctive stuff”.

Prima formație cunoscută din cariera ei a fost Mai, cu care a activat pe la jumătatea anilor 2000. Mai a lăsat în urmă o singură înregistrare, mai spre grunge așa, ce se găsește pe o compilație de rock alternativ turcesc din 2007.

În acel an, Gaye Su și chitaristul Can Tan (și el fost membru Mai) alcătuiau Toz ve Toz, o trupă care-l mai includea și pe bateristul Taylan Turan. Cu Gaye la clape și voce, Toz ve Toz practica un rock experimental foarte îndrăzneț, influențat de muzica clasică turcă și de free jazz.

Trioul a existat până în 2012, înregistrând două albume DIY, care se găsesc și acum moca pe site-ul archive.org.

Prin 2009, când era încă în Toz ve Toz, Gaye a fondat duoul Seni Görmem İmkansız, împreună cu o altă fată talentată, pe nume Tuğçe Şenoğul

Seni Görmem İmkansız a inventat propria versiune de pop hipnagogic, cu Casiotone, melodica și un pronunțat melos turcesc. Fetele chiar au cântat în deschidere pentru Ariel Pink, în 2012, la Istanbul.

Cele două artiste au colaborat pentru aproximativ un cincinal, timp în care au realizat două albume digitale: Bana En Çok Sen Lazımsın (2011) și Seni Görmem İmkansız (2014).

La vremea respectivă, Gaye Su se făcea remarcată în rândurile tineretului progresist din Istanbul, nu doar ca artistă polivalentă, ci și ca militantă feministă și LGBT. Bineînțeles, în 2013 s-a numărat printre participanții la protestele masive împotriva guvernului Erdogan.

Cât privește muzica, exact în acea epocă, artista a luat decizia să urmeze o carieră solo. Gaye Su s-a plasat atunci pe o nouă orbită, ce avea s-o poarte din zona crepusculară a experimentelor underground spre strălucirea stardom-ului rock’n’roll.

Primul album sub nume propriu, Develerle Yaşıyorum (I’m Livin’ with the Camels), era lansat în vara lui 2014, la casa de discuri Olmadı Kaçarız

Materialul a fost imprimat cu ajutorul chitaristului Ali Güçlü Şimşek, care este și în prezent partenerul de creație și de viață al chanteuzei. Acesta face parte și din Bubituzak, un trio care s-a transformat de facto în trupa de acompaniament a lui Gaye Su.

Develerle Yaşıyorum este un debut excelent pentru talentata cântăreață, care-și exprimă viziunea înnoitoare asupra tradițiilor muzicale turcești.

Fantezismul Anadolu rock și tragismul muzicii clasice turce se interferează cu sonorități indie contemporane și cu intonații sumbre, ce te trimit cu gândul la Nick Cave sau Tom Waits, doi dintre preferații solistei.

Ali Güçlü atrage atenția cu partiturile sale de chitară surf, devenite de atunci un element distinctiv al muzicii lui Gaye Su Akyol.

Albumul începe în forță cu seducătorul Abbas. Acesta este urmat de Develerle Yaşıyorum, o jelanie rafinată, cu ruperi imprevizibile de ritm.

Atmosfera misterioasă se adâncește cu Biliyorum, după care Yıllar Yılan te poartă șerpuind spre ținuturi de vis. 

Zaman Asla Affetmez denotă cel mai puternic pasiunea solistei pentru clasicismul muzical tucesc. Çok Mutlusun adaugă subtil noi accente dramatice, pentru ca Ölü Bir Adama, cu beat-urile sale de inspirație glam, să flirteze ceva mai intens cu convențiile indie rock.

Foarte interesant contrastul dintre linia vocală melancolică și ritmurile susținute de la Cehennem Meyhanesi, piesă ce se transformă până la final într-un jam sălbatic. Ultima bucată de pe album, Ruhun Ölmüş Senin, este o splendidă baladă înrădăcinată în tradiția psych-folk anatoliană.

Develerle Yaşıyorum a avut parte de o primire entuziastă în Turcia și a stârnit ceva ecouri și în Europa vestică. În 2015, Gaye Su Akyol a bifat primele ei festivaluri în străinătate: Musiques en été (din Geneva) și Le Guess Who? (din Utrecht).

Vara următoare a fost invitată la ditamai Roskilde. Gaye Su și formația au ajuns atunci în Danemarca cu una din primele curse de după atentatul de la aeroportul Atatürk

Cu gândul la viitoarele albume, cântăreața și iubitul ei și-au întemeiat propria casă de discuri, Dunganga Records. Pe lângă asta, pentru distribuția internațională, au făcut rost de un contract cu Glitterbeat, un label aflat în plină expansiune pe felia de “global music”.

Hologram İmparatorluğu, al doilea album al lui Gaye Su, a apărut în toamna lui 2016. Mai elaborat și mai dinamic decât predecesorul, Hologram İmparatorluğu reprezintă categoric un salt înainte în cariera solistei. 

Dacă nu ți-era clar, titlul se traduce ca “împărația hologramelor” și se referă la un trip SF paranoid al artistei, în care se face că omenirea întreagă trăiește într-o hologramă gigantică. 

Prima piesă de pe disc este tumultoasa Hologram. Aranjamentul de coarde sună irezistibil, iar solista radiază pur și simplu. 

Gaye Su cade apoi pradă unui “mood” mai melancolic și mai contemplativ. Akıl Olmayınca are unduiri hipnotice și un solo sugestiv de trompetă. Kendimin Efendisiyim Ben îmbină de minune reverberațiile de chitară surf și rezonanțele de bağlama

Somptuosul Fantastiktir Bahtı Yarimin reintroduce în scenă influențele clasice turcești, îngemănându-le ca la carte cu mijloacele rockului. Interpretarea lui Gaye Su debordează de farmec și expresivitate.

Kendimden Kaçmaktan integrează superb oud-ul și darbuka în formula de “rock band”. Dünya Kaleska cântă visul unei Turcii egalitariste, care nu-și mai persecută minoritățile. Gaye Su invocă însă aceste idealuri pe un ton sumbru și dureros, accentuat de pulsațiile post-punkiste ale basului.

Eski Tüfek comută vibe-ul pe dans și rebeliune, sub instigarea unui melanj spectaculos de surf rock, psychedelia și Anadolu folk.

Uzat Saçını İstanbul este marcat de un lirism profund, căruia i-aș zice mai degrabă circummediteranean decât turcesc.

Nargile rămâne una dintre capodoperele lui Gaye Su, deplângând metaforic starea Turciei contemporane. Foarte mișto cum sunt gândite structura și orchestrația piesei. Evidențiez intervențiile strălucitoare ale Ali Güçlü, despre care trebuie neapărat să zic că e un chitarist de mare clasă.

Gaye Su se cufundă în cea mai cruntă melancolie cu Anlasana Sana Aşığım, o poveste de dragoste neîmpărtășită. Interesant cum contrabasul și acordeonul se acomodează perfect cu inflexiunile arabesk ale melodiei. Cel puțin la fel de dureros sună și Mona Lisa, o nouă repriză inspirată de trubadurii clasici ai Turciei.

Apoi, Berduş împletește senzualitatea, fantezia și dramatismul, constituind epilogul glorios al lui Hologram İmparatorluğu. 

Albumul s-a dovedit crucial pentru renașterea pe noi baze a rockului psihedelic anatolian. Hologram İmparatorluğu a făcut mulți tineri turci să descopere tradiția rock locală, după ani de zile în care noile generații tindeau s-o considere perimată, muzica babacilor cum ar veni. 

După acest al doilea album, interesul pentru Gaye Su Akyol a crescut și în Occident, solista precedându-i serios pe Altın Gün în privința popularității internaționale.

La începutul lui 2017, Gaye Su a postat pe YouTube o serie intitulată İnleten Nağmeler (Howling Tunes), cu variante “unplugged” ale unora dintre piesele de pe Hologram İmparatorluğu, plus câteva prelucrări din muzica clasică turcească.

În 2017 și în prima parte a lui 2018, cântăreața a susținut noi concerte în Europa, având apariții la festivaluri de prim rang, ca Sziget sau WOMAD. Gaye Su s-a învârtit și de primele ei gig-uri pe tărâm japonez, petrecute în vara lui 2017.

Pe parcursul aceluiași an, artista și-a extins activitatea și în domeniul cinematografiei. O putem vedea într-o scenă din filmul Red Istanbul, unde interpretează nostalgica melodie Kirmizi Rüyalar. De asemenea, un cântec mai vechi, Biliyorum, a fost inclus pe soundtrack-ul din Sofra Sirlari.

În 2018, Gaye Su Akyol, Ali Güçlü Şimşek și Görkem Karabudak (basist și clăpar la Bubituzak) au făcut coloana sonoră a mini-serialului TV Dip

Singura piesă cu voce, Bu Dünya Niye Böyle, înclină destul de mult spre trip-hop. Restul compozițiilor lui Gaye Su amintesc mai degrabă de experimentele epocii Toz Ve Toz/Seni Görem İmkansız.

Tot în 2018 a ieșit la iveală un documentar “making of” despre Hologram İmparatorluğu, care poate fi văzut integral pe YouTube.

Însă marea realizare a acelui an a fost İstikrarlı Hayal Hakikattir, al treilea album solo al lui Gaye Su Akyol. 

İstikrarlı Hayal Hakikattir continuă o evoluție naturală, depășind cu grație nivelul predecesorului său. Deja cu acest disc, cântăreața își revendică un loc între clasicii rockului turcesc și se poate compara fără jenă cu orice divă indie modernă, gen St. Vincent, Angel Olsen sau Mitski.

Titlul albumului înseamnă Consistent Fantasy Is Reality. În jurul lui, Gaye Su a dezvoltat un întreg concept artistic și filozofic. L-a explicat pentru mai multe publicații celebre, dar ce-l mai mult mi-a plăcut varianta de pe site-ul polonez Nowe idzie od morza:

“So the whole idea is that I’m creating a counter-reality – a new reality out of consistent fantasies. It’s not meant to be some new age shit – I always say that this is not what I’m on about here. What I mean are real things – as explained by Einstein or quantum physics, the whole reality is different in the quantum mechanics version. We are living in one reality and they’re living in another one. We really can create our own reality and what we are living now is our personal reality. So what I say is this: if all these realities come together and make a new one, then we can fight against this evil.”  

Piesa titulară sună într-un mare fel, cu o linie melodică superbă, progresii imaginative și ritmuri ademenitoare. 

Împărțită pe mai multe secțiuni, İstikrarlı Hayal Hakikattir culminează cu o explozie de varietate, în care se succedează un solo de saz electric, un intermezzo halucinant de percuție și un scurt cor bărbătesc, cireașa de pe tortul psihedelic plămădit de Gaye Su. Povestea se termină fericit cu un outro cosmic.

Cântecul beneficiază și de un videoclip incredibil, cu solista care strânge într-un microbuz mai multe tipologii ale societății turcești actuale și le duce cu ea într-o călătorie interdimensională. Nu mă mai satur să mă uit!

Bir Yaralı Kuştum ne relevă o Gaye Su și mai “multiculti” decât o știam, cu împrumuturi latino, din zonele samba, fado și bolero. Vine apoi impetuosul Laziko, prilej pentru Ali Güçlü să execute niște arpegii dezlănțuite în stilul bătrânului Dick Dale.   

Gölgenle Bir Başıma schimbă iarăși registrul, trecând în tonalități lente și învăluitoare, care o prind nemaipomenit de bine pe frumoasa de Gaye Su.

Meftunum Sana este o adevărată epopee psihedelică, propulsată de glasul emoțional al solistei și de o orchestrație ingenioasă, cu riffuri de sorginte vest-africană, acorduri rafinate de trompetă și o succesiune impresionantă de solouri de chitară “wah wah”, synth kraftwerkian și saxofon tenor. Partea asta finală rupe rău de tot.    

Şahmeran uimește din start cu ritmuri de flamenco, ce intră apoi în coliziune cu elementele surf și “alaturca”, iscând un fel de amalgam andaluzo-californiano-anatolian. Aproape de sfârșit avem parte și de un solo de chitară spaniolă de foarte bună calitate, datorat lui Barlas Tan Özemek

Eleganța și patosul lui Gaye Su insuflă o vrajă aparte melodiei Bir Yaralı Kuştum, care cred că e una dintre cele mai reușite din întreg repertoriul cântăreței. De remarcat și soloul din final al amicului Ali Güçlü.

Hemşerim Memleket Nire este un cover după legendarul Barış Manço, interpretat magistral de Gaye Su și băieții din trupă. Urmează Boşluk Ve Sonsuzluk, o miniatură “alaturca”, pentru ca ultima piesă, Halimiz İtten Beter, să capete forma unui jam înflăcărat în stil “turkish psych”.

Odată cu İstikrarlı Hayal Hakikattir, Gaye Su Akyol s-a ales cu și mai multă atenție din partea presei internaționale. Între publicațiile care au lăudat albumul s-au aflat Pitchfork, Mojo, The Guardian sau The Sidney Morning Herald. Songlines a mers până acolo încât a pus-o pe superba turcoaică pe coperta ediției din septembrie 2018.

În acea toamnă, după lansarea İstikrarlı Hayal Hakikattir, cântăreața a pornit într-un mare turneu european, ce s-a întins din Canare până în Rusia și din Norvegia până în Kosovo.

Gaye Su Akyol și trupa ei s-au aflat pe drumuri și în 2019, când au evoluat la festivaluri precum WOMAD Cáceres, Roskilde, Globaltica (Polonia), Paleo (Elveția) sau Ozora (Ungaria). 

În perioada respectivă, solista a dat interviuri pentru The New York Times și The Guardian și a avut un “feature” în revista pentru lesbiene și bisexuale Diva. De asemenea, Iggy Pop a difuzat-o de mai multe ori în emisiunea lui de la BBC6, cu comentarii flatante, gen:

“She is a Turkish firecracker on the edge of a lot of things there right now. Her album is bitchin’…”

Prin noiembrie 2019, fata a ajuns la Londra, prilej cu care a avut primul său gig în capitala britanică, la The Jazz Cafe, și a luat parte la festivitatea Songlines Awards, unde a ieșit câștigătoare la categoria Best Artist. Iar ăsta este unul dintre cele mai importante premii în materie de “global music”, în mod cert mai semnificativ decât Grammy-ul pentru această categorie.

Cât a stat la Londra, Gaye Su a fost invitată și la BBC6, în emisiunea lui Cerys Matthews, și a filmat pentru un reportaj BBC Türkçe. 

Până la finalul lui 2019, fata a cules un premiu și acasă în Turcia, Elle Style Awards Turkey. Ce-i drept, Gaye Su chiar are stil.

Pe fondul ascensiunii sale spectaculoase, solista și-a găsit timp să colaboreze și cu alți confrați, precum compatrioții Bubituzak (în 2017) și Hey! Douglas (în 2019) sau “multinaționalii” Dirtmusic (în 2018).

Gaye Su Akyol apare proeminent și în Iris, un film documentar despre artista trans Iris Mozalar (pe care o vedem și în microbuzul din İstikrarlı Hayal Hakikattir). Premiera filmului a avut loc în ianuarie 2020.

Luna următoare a fost lansat primul volum din seria digitală Remiks İmparatorluğu, ce reunește prelucrări experimentale din repertoriul cântăreței. 

Până în septembrie au apărut încă două volume Remiks İmparatorluğu, pe același trend electro-psihedelic. Creațiile lui Gaye Su au fost remodelate de diverși producători din Turcia, Europa, America de Nord sau Japonia.

De asemenea, în primăvara lui 2020, pe YouTube-ul artistei a fost postat un nou ciclu de videoclipuri, botezat Rakınrol Musiki Cemiyeti (Rock’n’Roll Music Society). Acesta constă din interpretări live ale majorității pieselor de pe İstikrarlı Hayal Hakikattir, adăugite în post-producție cu niște “visuals” senzaționale.

“Flowers exploding in the back, demolished and reconstructed dreams, strolling in mythological cities and a whole lot more…”. Așa scrie în prezentarea conceptului Rakınrol Musiki Cemiyeti și nu e deloc o exagerare de PR.

În mai, Gaye Su Akyol avea programat un nou concert la Londra, dar pandemia a frânt ascensiunea sa fulminantă ca artistă live internațională.

Fanii s-au consolat abia în toamnă, când turcoaica a scos un nou EP, Yort Savul: İsyan Manifestosu (Get Out of the Way: Rebellion Manifesto).

Prima dintre cele trei piese, İsyan Manifestosu e un rock psihedelic deosebit de “groovy” și efervescent. “Possibly her most rock and roll moment yet”, zice comunicatul de pe Bandcamp.

Mult mai lentă, Bittim Ama Tamamlanmadım, are un “vibe” trip-hopish pătrunzător și percuții “alaturca” de mare rafinament. Şerefe respiră romantism și duioșie, “mood” ce o prinde foarte bine pe minunata chanteuză.  

Pentru 2021 este anunțat al patrulea album al lui Gaye Su Akyol, pe care-l aștept nerăbdător. Sunt convins că fata are potențialul să dea o nouă lovitură, surclasând standardele deja foarte ridicate de pe İstikrarlı Hayal Hakikattir. Iar EP-ul Yort Savul constituie un indiciu concludent în acest sens.

Recent, artista a fost protagonista unui reportaj Deutsche Welle, filmat la Istanbul. DW o denumește “Turkey’s feminist music pioneer”, materialul fiind dedicat sărbătorii de 8 Martie.

Fără îndoială, Gaye Su Akyol se află la ora actuală printre cei mai interesanți artiști rock de pe planetă.

Se tot clamează de niște ani că rock’n’roll-ul ar fi mort. Nu-i adevărat. În lumea anglofonă e doar cam decrepit și stors de creativitate. Adevărata sa regenerare se produce în cu totul alte colțuri ale planetei: în Sahara sudică sau, iată, pe malul Bosforului, unde Gaye Su Akyol a reinventat noțiunea de Anadolu rock.

“Music should reflect the pain and happiness of your culture”, declara turcoaica pentru The Guardian.  Aici se găsește cheia originalității sale și a altor muzicieni pe care infatuatul Occident îi vede drept “exotici”.

Pe când noii rochiștii anglofoni sunt captivii unui model cultural vlăguit, o artistă ca Gaye Su Akyol are la îndemână marele tezaur muzical al Turciei natale, din care își extrage modalități originale de abordare a tiparelor rock.

A sosit momentul s-o spun răspicat: o admir enorm pe Gaye Su. Frumoasă, deșteaptă, talentată și puternică, fata spulberă cu grație preconcepțiile machoiste ce definesc societățile conservatoare (și nu mă refer strict la Turcia):

“When it comes to successful women, people try to find somebody else who’s behind it. I’m behind it!”

O văd pe Gaye Su ca pe o șamană-amazoană sosită din viitor să ne călăuzească prin bezna tot mai adâncă a secolului XXI. Cu nelipsita-i mantie ce învăluie făptura sa filiformă, ea ne indică ieșirea din acest labirint terifiant:

„Dreams keep you awake and it is time to wake up!”


Referinţe bibliografice:

Publicitate

2 gânduri despre „Gaye Su Akyol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.