The Airborne Toxic Event

Mostră de înţelepciune:

„Cei de la TATE și-au păstrat vocația de agregatori ai tendințelor indie recente. De data asta, influențele cele mai pregnante îmi par a fi The National și Arcade Fire.”


Locul de origine:

  • Los Angeles, California, SUA

Perioada de activitate:

  • 2006-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Un produs simptomatic pentru ultimii ani 2000, The Airborne Toxic Event practică un stil pseudo-indie îmbibat de stereotipuri, însă compensează prin ardoarea și ingenuitatea interpretării. În aceste condiții, nici nu e de mirare că formația a stârnit concomitent disprețul criticii și adorația maselor.

În cea mai mare măsură, The Airborne Toxic Event reprezintă un vehicul pentru ambițiile creative ale trubadurului californian Mikel Jollett (solist vocal, chitară, keyboards). 

Viitorul artist și-a petrecut primii ani din viață în sânul comunității Synanon, un fost centru de reabilitare pentru narcomani transformat în sălașul unui cult violent. S-a cărat de acolo împreună cu maică-sa, atunci când lucrurile au luat-o complet razna.

Junele Jollett a studiat psihologia la Stanford, dar s-a simțit mai atras de jurnalism. O bună bucată de vreme și-a câștigat pâinea scriind editoriale pentru Los Angeles Times, Men’s Health, Filter sau NPR.

Visurile de rockstar l-au bântuit abia din 2006, când împlinise 32 de ani, vârstă la care alți confrați s-au și săturat de dezmăț, în caz că au scăpat teferi. 

Jollett a pus mâna pe chitară și a început să scrie cântece ca un fel de autoterapie, după ce în viața lui s-au înșiruit mai multe evenimente nefaste, într-un timp foarte scurt.  

N-a mai trecut mult până când i-a venit ideea să pună la cale o trupă. Mai întâi l-a racolat pe bateristul Daren Taylor, cu care a repetat în formulă de duo, pe parcursul verii lui 2006.

Ulterior, line up-ul avea să fie completat pe rând cu încă trei muzicanți: Anna Bulbrook (keyboards, viola, backing vocals), Noah Harmon (bas) și Steven Chen (chitară, keyboards).

Jollett a botezat comboul The Airborne Toxic Event, după o secțiune din faimosul roman White Noise, de Don DeLillo. Este un nume cam complicat, așa că mai tâziu fanii au născocit alinturi precum The Event sau TATE.

Formația a reușit să atragă atenția destul de rapid, mulțumită și faptului că activa în L.A., buricul showbizului mondial. 

În decembrie 2006, revista Rolling Stone i-a nominalizat pe Jollett and co. în topul celor mai bune 25 de trupe de pe MySpace. Ceva mai încolo, Los Angeles Times a desemnat TATE drept una dintre cele trei formații din L.A. ce trebuiau urmărite în 2008.

Cvintetul a realizat un prim material discografic, EP-ul Does This Mean You’re Moving On?, la Square Records, o casă de discuri măruntă din UK. Asta se petrecuse în 2007.

În cele din urmă, The Airborne Toxic Event a semnat cu Majordomo Records, un label semi-independent, afiliat la rețelele de distribuție Sony și Universal.

Albumul de debut, “self-titled”, avea să fie lansat în august 2008. Cvintetul propunea o încrucișare între romantismul Arcade Fire și decadența The Strokes, fapt ce mie îmi trezește sentimente mixte. 

Materialul a urcat până pe locul 108 în Statele Unite și pe 35 în Marea Britanie, clasări cât se poate de onorabile într-o epocă de declin a trendului indie.

The Airborne Toxic Event a fost însă carne de tun pentru critica muzicală de fițe, culminând cu recenzia grotesc de negativă din Pitchfork.

Am spus deja, TATE nu strălucește pe partea de inovație. Formația s-a limitat la însușirea conștiincioasă a unor tehnici de “songwriting”, cerute de o anumită piață.

Pare evident că toate melodiile au fost concepute cu playlist-urile radiourilor “alternative” în minte. Însă una singură are valențe autentice de hit. Mă refer la măreața Sometime Around Midnight, o descătușare emoțională ce evocă momente de referință ale rock-ului modern, ca With or Without You sau Common People.

Sometime Around Midnight a fost no. 4 la secțiunea Alternative Songs de la Billboard și no. 33 în chart-ul național din UK.

Melodia i-a cucerit și pe veteranii U2, care au folosit-o ca fundal înainte de intrarea în scenă, în turneul lor din acea perioadă. La fel au făcut și cu Wake Up, a celor de la Arcade Fire, cu câțiva ani mai înainte.

În primăvara lui 2009, TATE a trecut la Island Records, care a reeditat atunci albumul de debut al formației, cu ceva bonus track-uri.

La vremea respectivă, trupa a dobândit o bază solidă de fani, supranumită Los Toxicos. Asta s-a petrecut mai ales grație programului intens de turnee transcontinentale și aparițiilor în cadrul a numeroase festivaluri majore. 

În vara lui 2009, The Event s-a aflat pe afișul unor evenimente precum Coachella, Lollapalooza, Reading and Leeds, Fuji Rock sau Pukkelpop, între multe altele.

Formația a încheiat campania de promovare a primului album în decembrie 2009, cu un spectacol de gală la Walt Disney Concert Hall, din Downtown L.A.

Alături de membri TATE, pe scenă și-au dat concursul un ansamblu de coarde (Calder Quartet), o fanfară de liceu, un cor de copii și un ansamblu de dansatori folclorici mexicani.

Repertoriul serii a cuprins majoritatea pieselor de pe albumul The Airborne Toxic Event, plus niște cover-uri bine alese: Do You Remember Rock ‘N’ Roll Radio? (Ramones), The Book of Love (Magnetic Fields) și Goodbye Horses (Q Lazzarus).

Înregistrarea concertului a fost publicată anul următor, sub forma unui pachet DVD+CD, ce poartă titlul All I Ever Wanted.

Realizarea spectacolului este absolut impresionantă. Are mari șanse să te atingă și fără să fii un fan dedicat al trupei.

Tot din 2010 datează și Neda, un cântec în memoria lui Neda Agha-Soltan, o tânără iraniană ucisă în timpul protestelor desfășurate la Teheran, cu un an mai înainte.

Al doilea album de studio al formației, All at Once, a apărut în aprilie 2011. All at Once se vrea un disc mai sobru, mai cerebral, expresia unei etape de maturizare artistică.

Cei de la TATE și-au păstrat vocația de agregatori ai tendințelor indie recente. De data asta, influențele cele mai pregnante îmi par a fi The National și Arcade Fire. 

Există însă destulă variație. Changing, cel dintâi extras pe single, se plasează undeva pe teritoriul dintre Modest Mouse și Vampire Weekend.

De asemenea, pe All at Once se găsesc și vreo trei numere acustice, dezvăluind latura de folkist a lui Jollett.

All at Once s-a bucurat de un succes considerabil în State, unde a urcat până pe poziția a 17-a din Billboard 200. În schimb, în UK s-a clasat doar pe locul 61, sensibil mai modest decât predecesorul.  

The Airborne Toxic Event s-a întors în primăvara lui 2013, cu albumul Such Hot Blood.

Momentele mai intime și mai delicate predomină pe acest material, fără ca formația să abandoneze întru totul indie rock-ul grandios care a consacrat-o. Such Hot Blood sună agreabil, dar să nu te aștepți la vreo revoluție în muzica secolului XXI.

Albumul s-a plasat pe un loc foarte bun la Billboard, no. 27. Însă în Marea Britanie, interesul pentru formație a scăzut drastic, ca dovadă că Such Hot Blood n-a mai pătruns în chart-uri.

Tot în 2013, The Event a contribuit cu un cântec la coloana sonoră a filmului Dallas Buyers Club, tumultuos Hell and Back, ce prevestea o schimbare în sound-ul trupei.

Anul următor s-a produs prima modificare de componență din istoria TATE. În locul lui Noah Harmon a venit un nou basist, pe nume Adrian Rodriguez.

Formația a trecut apoi la Epic Records, unde și-a făcut intrarea cu albumul Dope Machines, lansat în februarie 2015.

Odată cu Dope Machines s-a petrecut o ruptură față de tradiția The Event. Synth-urile au trecut la înaintare, în dauna chitărilor ce dominau altădată peisajul. A ieșit un electrorock avântat, cu rădăcini adânc înfipte în post-punk.

Un disc bunicel, deși popularitatea trupei se afla în declin, după cum o atestă situarea doar pe poziția no. 56 la Billboard.

La numai două luni după Dope Machines, The Airborne Toxic Event a scos încă un album, botezat Songs of Gods and Whiskey. Acesta se încrie pe cu totul alte coordonate estetice, formația îmbrășind cu relativ succes sonoritățile “rootsy”, de tip “americana”.

În 2016, cvintetul a realizat single-ul America, o satiră country-folk la adresa patriei-mamă. După asta a urmat o perioadă de reculegere pentru The Event.

Noutăți importante au apărut abia în toamna lui 2019. Mai întâi s-a auzit vestea proastă. Anna Bulbrook s-a cărat din trupă. 

Apoi a venit și rândul veștilor bune. Jollett a transmis că-și va publica memoriile, la pachet cu un nou album TATE, ambele opusuri purtând titlul Hollywood Park. Albumul va fi lansatt pe 22 mai 2020, cu patru zile mai devreme decât cartea.

Până în prezent, au ieșit la iveală două extrase pe single, Come on Out și Hollywood Park. Ambele lasă impresia că formația s-a decis să revină la sound-ul său clasic. Revenim cu amănunte.

Update:

Ani de-a rândul, Mikel Jollett n-a dezvăluit prea multe despre viața lui personală, preferând să-și relateze experiențele în limbaj poetic. În cele din urmă, după mai bine de un deceniu de când a dobândit notorietatea internațională, trubadurul a decis dea totul pe goarnă. 

În mai 2020, artistul și-a publicat memoriile, sub titlul Hollywood Park. Cartea a ieșit în lume dimpreună cu albumul eponim al celor de la Airborne Toxic Event, lansat prin intermediul Rounder Records.   

Jollett a avut o copilărie nefericită, deschizând ochii în regimul concentraționar de la Synanon. Viața nu a strălucit pentru micuțul Mikel nici după evadarea din fieful cultului. Săracia și relațiile extrem de complicate cu cei doi părinți și cu fratele mai mare au marcat din plin epoca de devenire a viitorului rockstar. 

Totuși, omul nostru a studiat intens, a luat bursă și a ajuns la Stanford, iar mai târziu a întemeiat o formație de succes, cu care avea să facă turnee în jurul lumii. “All’s well that ends well”, cum ar spune bătrânul Shakespeare. Dar să nu ne facem iluzii, destinul lui Jollett rămâne unul excepțional pe această planetă. 

Bineînțeles, albumul TATE joacă rolul unui soundtrack informal pentru cartea șefului de trupă. Materialul sună epic, măreț, profund emoțional, trăsături firești pentru o creație în care autorul își zugrăvește propria soartă.

Schimbările de tempo abundă pe parcursul întregului album. Multe piese sunt construite în crescendo, altele au la bază dinamica quiet-loud, dar există și bucăți galopante aproape cap-coadă, precum cea care dă titlul albumului. Hollywood Park este un imn răsunător, al cărui text nu mai este atât de criptic pentru cei care au citit memoriile lui Jollett.

În plan stilistic, Airborne Toxic Event înglobează influențe vaste, de la zdrăngăneli country-folk la zguduieli shoegaze. Jollett își cântă povestea cu un glas tremolat, ce-l face să semene cu o încrucișare virtuală între Bruce Springsteen și Matt Berninger. Pentru a sublinia încărcătura anumitor momente, trubadurul apelează fără sfială la terapia prin strigăt.

Hollywood Park mi-a lăsat o impresie bună de la început până la sfârșit. Jollett se dovedește genul de songwriter capabil să crească în timp, fapt remarcabil în cazul unui individ care s-a apucat cu adevărat de sportul ăsta la apusul tinereții.

Trag concluzia că odată cu acest al șaselea album, The Airborne Toxic Event și-a găsit în sfârșit o voce distinctă în corul dezorientat al indie rock-ului târziu.

Lansarea albumului Hollywood Park s-a făcut printr-un concert online, fără public la fața locului. Turneul de promovare a fost amânat până în februarie 2021, când optimiștii își imaginează că nu va mai fi pandemie.

Vestea proastă e că Hollywood Park n-a pătruns deloc în Billboard 200. Nu știu dacă asta indică declinul comercial al TATE sau pe cel al întregului fenomen. Dacă arunci o privire peste edițiile recente ale chart-ului, îți dai seama că noul sistem „album-equivalent unit” nu prea avantajează trupele rock, aflate oricum în suferință.


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.