Mostră de înţelepciune:
„Poate că sunt o brută insensibilă, dar flăcăii ăștia îmi par nemaipomenit de amuzanți. Cred că și-au proiectat întreaga carieră muzicală ca pe un “performance”, fixându-și ca obiective să uimească hipsterimea, să-i creeze așteptări înalte, pentru ca până la urmă s-o trântească subit cu curu-n baltă.”
Locul de origine:
- Göteborg, Västra Götaland, Suedia
Perioada de activitate:
- 2005-2012
Încadrare stilistică:
- Art Pop, Nu Disco, Plunderphonics, Balearic Beat, Indietronica, Downtempo, Chillwave, Indie Pop, Ambient Pop
Colţul criticului de artă:
Un duo suedez care a avut o carieră cel puțin bizară. La finele decadei “noughties”, Air France a strălucit intens pe firmamentul muzicii indie, după care s-a prăbușit brusc în neant, deși părea că întreg Cosmosul se aliniase pentru ca nordicii să-și atingă apogeul.
Air France a luat ființă în 2005, la Göteborg, avându-i în componență pe Joel Karlsson și Henrik Markstedt, doi producători misterioși și excentrici.
Primul material realizat de aceștia a fost EP-ul On Trade Winds, apărut în 2006 la casa de discuri Sincerely Yours.
Pe On Trade Winds, cei de la Air France au reliefat o lume fantasmagorică, ce a prefigurat conceptul de “viață instagramabilă”.
Ca modus operandi, duoul a asortat melosul indie pop suedez cu tot soiul de armonii tropicale și cu groove-uri elegante, de inspirație disco.
Pe parcursul lui 2007, Air France și-a răsfățat fandomul în formare cu două piese lăsate gratis la “download”: Afraid You Told Someone About Us, un cover/remix după Au Revoir Simone, și o creație originală, botezată Hold On to Me, Baby.
În 2008 a ieșit EP-ul numărul 2, No Way Down, tot prin intermediul Sincerely Yours. No Way Down reprezintă versiunea upgradată a paradisului imaginat inițial pe On Trade Winds.
Dai play la EP, închizi ochii și după ce străbați un pasaj ambiental, te pomenești în mijlocul unei mari petreceri pe plajă, mângâiat de briză și captivat de sonorități indie-disco-tropicale.
Pe scena amenajată la malul mării se desfășoară un big band costumat ultra-funky, cu chitariști, pianiști, violoniști, trompetiști, flautiști, percuționiști, cântăreți, dansatori.
Valuri de spumă, confetti și baloane se revarsă peste “the party people”, purtându-i triumfător pe cele mai înalte culmi ale extazului.
Pe track-ul 3, Collapsing at Your Doorstep, orchestra disco se interferează obsedant cu o ambianță extrasă dintr-un vechi serial de televiziune: “Sort of like a dream… isn’t it? No, better!”.
În mod evident, ăsta e cântecul care i-a determinat pe cronicari să îi asemene pe Air France cu The Avalanches, maeștrii colajelor sonore cu efect dansant.
Suedezii au reacționat față de această comparație în cadrul unui interviu pentru Pitchfork: “The Avalanches? I have heard they sound like us.”
Climaxul petrecerii se declanșează odată cu al patrulea track, magnificul No Excuses, un corolar al hedonismului hipsteresc din epoca premergătoare crizei financiare globale.
Povestea ia sfârșit într-o atmosferă de “afterparty” idilic, după cum ne sugerează compoziția intitulată Windmill Wedding.
Beat-urile disco lasă locul unui pian romantic, peste care se suprapun gemete de femeie, triluri de păsărele, nechezatul unui cal. Un fel de “s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Mai zdrăngăne o chitară, se mai aud niște efecte stranii și fantezia ta exotică se întrerupe brutal după aproximativ 22 de minute.
Te trezești singur cuc în propria-ți garsoniera sau poate chiar la birou, unde ai ațipit cu căștile pe urechi, prefăcându-te că lucrezi ceva pe laptop.
Creația celor de la Air France are un caracter vădit post-ironic. Este o proiecție a iluziilor clasei de mijloc occidentale, care muncește din greu să-și achite ratele, dar bălește după un trai precum al celor 1% bogătași de pe planetă. Sau poate asta-i doar impresia mea, influențată desigur de adeziunea la ideologia stângistă.
În orice caz, No Way Down a cules tone de elogii în presa muzicală alternativă. Fițoșii de la Pitchfork au mers până acolo încât au plasat EP-ul pe poziția a 14-a în topul celor mai bune albume din 2008.
Anul următor, Air France a revenit cu single-ul GBG Belongs to Us, un imn frenetic dedicat urbei natale, distribuit de asemenea moca pe Internet.
Acestuia i s-au adăugat și niște remixuri interesante după Friendly Fires sau Saint Etienne, cei din urmă fiind idolii declarați ai duoului.
În curând a venit vestea că Air France a semnat cu faimosul label XL Recordings. Suedezii ar fi urmat să realizeze albumul de debut cândva prin 2010.
Apariția s-a tot amânat însă. Un alt single virtual, It Feels Good to Be Around You (2011), a reaprins efemer speranța în inimile fanilor.
Aceștia au continuat să aștepte o dată de lansare ceva, numai că în loc de asta, în martie 2012 s-au pricopsit cu ditamai anunțul de despărțire a trupei.
Cei doi suedezi mărturiseau că n-au fost capabili să facă albumul mult visat, deși s-au străduit din greu:
“And we have probably produced 7 albums since No Way Down; a UK Garage record, a house record, an r ‘n’ b record… but we’ve never been able to finish anything, nothing was ever good enough. And now we have decided to stop trying, even though it breaks our hearts.”
Poate că sunt o brută insensibilă, dar flăcăii ăștia îmi par nemaipomenit de amuzanți. Cred că și-au proiectat întreaga carieră muzicală ca pe un “performance”, fixându-și ca obiective să uimească hipsterimea, să-i creeze așteptări înalte, pentru ca până la urmă s-o trântească subit cu curu-n baltă.
Indicii în acest sens se găsesc în savurosul interviu acordat celor de la Pitchfork. La un moment dat, membrii formației se lăudă că-n vremea liceului ar fi fost practicanți ai artei situaționiste. Apoi, întrebați de ce și-au scos muzica pe EP-uri, cei doi au oferit un răspuns revelatoriu:
“An important part of Air France ideology is never to give an impression of fullfillment or closure.”
Probabil că n-au avut nici cea mai vagă intenție să conceapă vreun album, comunicatul ăla fiind doar ultima dintre multele lor minciuni gogonate.
Așa farsori cum sunt, hăndrălăii de la Air France au lăsat o amintire deosebit de plăcută prin muzica lor. La opt ani de la apariția No Way Down, crooner-ul alt-R&B How to Dress Well se arăta încă foarte impresionat de EP-ul suedezilor:
“This little record has so much emotional content, it’s truly explosive! It’s sad they’ve called it quits since then, because I feel like the world deserves more Air France (…)”.
Referinţe bibliografice:
- Oficial: Facebook, MySpace, SoundCloud, Tumblr
- Baze de date: Acclaimed Music, AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, Last.fm, Metacritic, MusicBrainz, RYM, SecondHandSongs, setlist.fm, Sputnikmusic, WhoSampled, Wikipedia
- Publicaţii: Beats Per Minute, Exclaim!, Fact, musicOMH, Pitchfork, The Fader, The Line of Best Fit, XLR8R
I'm My Own Walkman 
Un gând despre „Air France”