à;GRUMH…

Mostră de înţelepciune:

„De loc din Charleroi, hăndrălăii au început să facă scandal din 1981. În primii ani au ars-o în stil ultra-avangardist, dar pe la jumătatea decadei au cotit-o spre EBM (“electronic body music”), o variantă mai dansantă a muzicii industriale, influențată de Kraftwerk și de synthpop-ul timpuriu.”


Locul de origine:

  • Charleroi, Hainaut, Belgia

Perioade de activitate: 

  • 1981-1991, 2014, 2016

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Trupă belgiană de industrial/EBM ce și-a trăit apogeul în a doua jumătate a anilor ‘80. La vremea respectivă, à;GRUMH… a scos un vraf de albume pentru renumitul label Play It Again Sam! și a susținut turnee în mai toată lumea vestică.

Cariera à;GRUMH… a coincis practic cu ascensiunea scenei industrial din Belgia, una dintre cele mai importante din lume, pe felia asta. Front 242 sunt liderii absoluți ai industrial-ului belgian, dar în urma lor vine o întreagă legiune de zănătici fetișiști, cu à;GRUMH… în prima linie.

De loc din Charleroi, hăndrălăii au început să facă scandal din 1981. În primii ani au ars-o în stil ultra-avangardist, dar pe la jumătatea decadei au cotit-o spre EBM (“electronic body music”), o variantă mai dansantă a muzicii industriale, influențată de Kraftwerk și de synthpop-ul timpuriu. Am detaliat care-i faza cu industrial-ul și cu subgenul EBM, în primul articol pe tema asta, cel despre Aesthetic Perfection.

à;GRUMH… s-a ivit din creierii zbuciumați ai lui Phillippe Genion (aka Steve Natrix, Leon Noel etc.), un june artist care făcea și desfăcea trupe în Charleroi-ul natal, înrâurit de avântul mișcării post-punk. Dacă te întrebi ce căcat înseamnă à;GRUMH…, află că nu-i nimic altceva decât varianta stilizată a termenului “agrume”, franțuzescul pentru “fruct citric”.

După propriile-i mărturii, Genion a fondat circa 37 de formații, la răscrucea dintre anii ‘70 și ‘80. Imensa majoritate au existat doar sub forma unor fotografii și comunicate de presă, ca un fel de happening-uri, sau mai de grabă ca o distracție de puțoi fantezist, cu mult timp liber.

Însă à;GRUMH… a avut parte de un destin diferit, transformându-se într-o trupă în toată puterea cuvântului. Inițial, a fost vorba de un “synth duo”, cu Genion și Pascal Mahieu. După circa un an li s-a mai alăturat un tolomac, Jacques Meurrens, care băga voce, chitară, efecte electronice și percuție.

Formația și-a creat o identitate aparte, bazată pe elemente onomastice și vizuale ieșite din comun. Spre exemplu, cei trei muzicanți și-au inventat niște pseudonime absolut trăznite: SΔ3 EVETS (Genion/Steve Natrix), PΔ3 LACSAP (Mahieu) și JΔ3 SEUQCAJ (Meurrens).

Acestea sunt de fapt un fel de coduri, alcătuite din inițiala prenumelui, lipită de un triunghi și de cifra 3, după care urmează prenumele întreg, scris invers, de obicei cu majuscule. 3-ul semnifica absența unui lider al trupei, fiecare membru împărtășind cu modestie al treilea rol ca importanță, din tot atâtea posibile.  

Spectacolele à;GRUMH… erau cel puțin bizare. Recuzita includea capete de porc și diverse alte organe de animale, toate pline de sânge, spre deliciul publicului spectator. Se pare că băieții aveau ceva pile pe la abatoarele din oraș.

Niște cetățeni mai slabi de înger au lansat zvonul că à;GRUMH… ar face parte din ceva cult satanic. SΔ3 EVETS și compania s-au gândit că ar fi mai mișto să confirme suspiciunile, ba chiar să le amplifice, decât să pretindă că sunt niște buni creștini.

Când au început să adune ceva fani, i-au organizat după specificul unui cult, ce a fost botezat T-Circle. Fiecare dintre membri cultului/fan clubului avea tatuat un număr de ordine, sărindu-le pe cele care includeau cifra 3 (gen 13, 23, 30, 31 etc).

Spre deosebire de mult prea serioasa majoritate a confraților industriali, alde à;GRUMH… manifestau înclinații puternice spre umor și autoironie. Mesajul formației are și o componentă ideologică cât se poate de fundamentată, cu rădăcini în anarho-comunism și în mișcarea antifa. Cam în contradicție cu expunerea de organe însângerate de animale.

În primul cincinal de activitate, à;GRUMH… s-a învârtit cu precădere prin Belgia natală, dar a ieșit ocazional și prin zonele învecinate din Franța.

La vremea aia, trioul urma calea deschisă de cel dintâi val industrial, personificat de ansambluri precum Throbbing Gristle, Cabaret Voltaire sau SPK. După modelul acestora, componenta de “performance art” concura puternic rolul muzicii și pe scenă, și în studio.

Animați de un profund spirit DIY, cei de la à;GRUMH… și-au întemeiat propriul label, Titicaca Records and Tapes. Acolo au scos atât creațiile lor, cât și ale altor colegi din underground-ul belgian.

Caseta By the Phone, din 1982, reprezintă debutul discografic à;GRUMH…, fiind totodată și primul material apărut la Titicaca.

Pe fața A se află un “performance” de aproape 16 minute, intitulat Oreille. Nimic altceva decât o învălmășeală de zgomote lugubre, dintre care se disting mai ales niște “solouri” de trompetă dezacordată.

Dacă întorci caseta auzi aceeași operă, într-o versiune diferită, denumită Ecouteur, ce a fost înregistrată printr-un receptor de telefon. Se recomandă doar fanilor înrăiți sau indivizilor care dau pe afară de răbdare și curiozitate.

Titicaca a scos și vreo două casete imprimate live cu à;GRUMH…, dar acestea ce sunt încă imposibil de găsit pe Internet.

Catalogul Titicaca conține și primele producții Polar Praxis, un proiect solo psycho-kraftwerkian al lui Genion/Natrix/SΔ3 EVETS.

În cele din urmă, à;GRUMH… a lăsat-o mai moale cu avangardismul radical, îmbrățișând așa cum am spus sonoritățile EBM, patentate de iluștii compatrioți Front 242.

Reorientarea stilistică i-a ajutat să intre în atenția Play It Again Sam!, un label esențial pentru muzica underground din Europa și de pe planetă.

PΔ3 LACSAP a părăsit formația cu puțin timp înainte de primele înregistrări pentru PIAS. à;GRUMH… și-a continuat activitatea în variantă de duo, cu SΔ3 EVETS și JΔ3 SEUQCAJ.

Mix Yourself, din 1985, a marcat debutul la noua casa de discuri, fiind totodată și cel dintâi material de vinil al trupei.

Belgienii arborau un sound EBM cu unele accente post-punk, împrumutate de pe la Public Image Ltd. și Gang of Four. Discul conține și ceva versuri sloganistice în spaniolă, probabil sub influența anarhismului de la sud de Pirinei.

Cea mai tare piesă rămâne cea de deschidere, (Jesus Jumps Across The Water This Is a) New Fashion. Aceasta sună ca un fel de concert pentru voce arțăgoasă, sintetizator și percuție, pe o temă ultra-dubioasă. În imaginarul perverșilor belgieni, Isus o sfârșește cam tragic, violat în grup, cu curul însângerat.

Un scenariu destul de plauzibil, dacă ne-am lua după legenda care spune că a căzut în mâinile celebrilor soldați romani. Oricum, mă gândesc că respectivii au primit iertarea Tatălui, pe motiv că habar n-aveau ce făceau.

În 1986 au ieșit numai puțin de noi trei noi discuri à;GRUMH… Primul din această serie, Rebearth, este practic și întâiul long-play catalogul formației.

Stilistic, Rebearth stă pe cu totul altă stradă decât Mix Yourself, înscriindu-se undeva într-o zonă extrem de bizară, identificată ca “dark ritual ambient”. Materialul abundă în percuții, incantanții, zgomote și alte ambianțe psihotice, izvorâte din adâncimile unor creieri grav intoxicați de droguri.   

La puțin timp după Rebearth, duoul a sărit și cu un LP de factură EBM, căruia i-au spus No Way Out. De această dată, duoul o arde chiar mai deviant decât pe Mix Yourself, poziționându-se între cei mai fioroși adepți ai sound-ului EBM.

Track-ul intitulat Drama in the Subway redă povestea unui viol de la metrou, la care trecătorii asistă indiferenți. Fără îndoială, Drama in the Subway este una dintre nestematele întregului repertoriu à;GRUMH…

Edito și Ha People și-au câștigat la rândul lor statutul de piese de rezistență ale formației, în timp ce Diffamavi Thebarum Potentes reiterează tema muzicală din New Fashion, într-o versiune instrumentală de proporții apocaliptice.

În același an, discografia à;GRUMH… s-a îmbogățit și cu “12-le” Underground, alcătuit din două noi creații, plus un remix după Drama in the Subway și un cover isteric după Another Brick in the Wall.

După patru discuri scoase la foc automat, în aproximativ un an de zile, belgienii au susținut primul lor turneu european, ca “opening act” pentru Skinny Puppy.

Cu acest prilej, au descoperit cu uimire că au fani dedicați și în Germania sau Scandinavia, fapt ce a determinat expansiunea internațională a T-Circle.

Pe lângă drăciile cu à;GRUMH…, Genion și-a găsit timp și pentru cel dintâi long-play Polar Praxis, Music for Fireworks, apărut tot la PIAS.

Music for Fireworks este o surprinzătoare suită proto-techno, ce se aseamănă într-o anumită măsură cu mult mai cunoscuta E2-E4, a lui Manuel Göttsching.  

à;GRUMH… s-a întors cu alte materiale discografice în 1987. EP-ul Too Many Cocks Spoil the Breath a fost urmat de un nou “full lenght”, cu două variante de titlu: Black Vinyl Under Cover, pentru vinil, și Silver Circle Under Plastic, pentru CD.

Duoul își continua trip-ul în direcția EBM, cu un apetit tot mai mare pentru caterincă, dar și pentru riffuri de chitară, ce contracarau synth-urile și percuțiile.

SΔ3 EVETS și JΔ3 SEUQCAJ și-au dorit și un “sequel” pentru Rebearth, însă cei de la PIAS le-au recomandat să ralieze tendințele dark ambient unui proiect distinct. Acesta s-a pricopsit cu strania denumire nEGAPADRÉS.3.3.

LP-ul de debut nEGAPADRÉS.3.3, “self-titled”, a apărut în 1987. Materialul a inaugurat label-ul Circle Records, un subsidiar PIAS dedicat proiectelor colaterale ale membrilor à;GRUMH… nEGAPADRÉS.3.3. sună chiar mai absurd decât Rebearth, căpătând uneori nuanțe de-a dreptul hilare.     

În perioada 1987-88, à;GRUMH… a băgat turnee intense în Europa și în Canada, lărgindu-și tot mai mult baza internațională de fani. Pentru concerte a fost recrutat și un al treilea membru, percuționistul JΔ7 CRAM-NAEJ, provenit din rândurile T-Circle.  

La capitolul apariții discografice, formația a bifat doar un EP și o compilație, pe parcursul lui 1988.

EP-ul Bloody Side scoate la iveală patru noi piese furioase. În schimb, We Are à;Grumh… and You Are Not! este o selecție de pe discurile anterioare de la PIAS, destinată special pieței nord-americane.

Între timp, membrii à;GRUMH… și-au mărit rețeaua de “side-projects”. În 1988 s-a produs debutul a două noi formule: Three Rebearth Corporation și A Chud Convention.

Cel dintâi reprezintă o colaborare a lui SΔ3 EVETS cu doi flăcăi din T-Circle, amintitul JΔ7 CRAM-NAEJ și BΔ17 TIONEB. Three Rebearth Corporation a realizat un singur LP, Verses, circumscris în aceeași sferă sinistră a muzicii ambiental-industriale.

A Chud Convention este un alt proiect “one-off”, ce a lăsat în urmă mini-albumul Sorrow. În jurul lui se întrevede așa o aură de supergrup, pentru că-i reunește pe SΔ3 EVETS și JΔ3 SEUQCAJ cu cEvin Key și Nivek Ogre, cei doi barosani de la Skinny Puppy.

Însă trebuie spus că Sorrow nu-i nimic altceva decât o colecție de urlete psihotice, ce îi poate pune la încercare și pe cei mai versați ascultători de muzică experimentală.

Tot din 1988 datează și Fireworks, al doilea vinil Polar Praxis, un fel de continuare mai ambientală pentru precedentul Music for Fireworks. Acesta avea să fie ultimul material scos de Circle Records.

à;GRUMH… a revenit în forță cu EP-ul The Price Is Right, lansat la jumătatea lui 1989. De pe The Price Is Right se remarcă mai ales zguduitorului Ayatollah Jackson, un “statement” anti-imperialist, cu caracter trilingv.

La puțin timp a apărut și un nou album, A Hard Day’s Knight ‎(redenumit A Hard Knight’s Day, în varianta de CD). Este poate cel mai “mainstream-friendly” dintre discurile à;GRUMH…, înglobând elemente synthpop și rock, pe fondul agresivității specifice sound-ului EBM.

Track-ul de deschidere, Danger Zone, împrumută semnificativ din zona Depeche Mode/New Order. A Hard Day’s Knight conține și alte bucăți memorabile, cum ar fi Fly, Nun, Fly! sau C.B.B. (14%).

Buccarese este un instrumental epic, de vreo 7 minute, care sună cam “cheesy” după atâtea decenii. La fel și The March, un hibrid îndoielnic de industrial și șansonetă.

Tracklist-ul versiunii de CD este prelungit cu o serie de momente comice, în genul Bigoudi Polka sau Dog or goD.  

A Hard Day’s Knight a fost cel mai mare succes al formației, culegând laude inclusiv din presa anglofonă. Melody Maker l-a desemnat chiar albumul săptămânii.

JΔ3 SEUQCAJ a decis să se care în culmea gloriei. Tovarășul SΔ3 EVETS nu s-a descumpănit și l-a uns pe fostul fan JΔ7 CRAM-NAEJ în postul de frontman à;GRUMH…

Jean-Marc se aude pe un singur material de studio, o colecție de remixuri numită ironic And Now for Something More Completely Different… But Not Too Much!. În schimb, flăcăul a participat decisiv la cel mai mare turneu din istoria formației, desfășurat în Europa și America de Nord, până spre finalul lui 1990.

Mai multe dintre concertele acestui turneu au fost înregistrate, pentru că SΔ3 EVETS își dorea foarte mult un album live. Cei de la PIAS i-au refuzat propunerea, motiv pentru care muzicantul s-a supărat crunt și a hotărât să desființeze à;GRUMH…

Existența formației s-a încheiat oficial în 1991. Pentru aproape un deceniu, Genion/Natrix/SΔ3 EVETS a abandonat orice fel de activitate muzicală.

În cele din urmă, în 2000, s-a împăcat cu vechiul tovarăș JΔ3 SEUQCAJ. Cei doi au reformat nEGAPADRÉS.3.3., dar nu și à;GRUMH… De aproape două decenii, nEGAPADRÉS.3.3. își menține statutul de trupă activă în circuitul muzicii industrial.

Duo-ul a înregistrat două albume cumplit de tenebroase, Extrophy of Amphigouris (2006) și La Phobie du Cheval (2011). Un al treilea, Binche, este gata de câțiva ani, dar așteaptă încă un label dispus să-l lanseze pe piață.   

În era Internetului, à;GRUMH… și-a tras site oficial chiar și în absență, menținând vie flacăra mișcării T-Circle. Pe parcursul lui 2004, fanii devotați ai trupei s-au bucurat de o avalanșă de materiale live de arhivă, scoase pe CDr sau DVDr.

În 2011 a apărut o nouă compilație, care deși poartă titlul We Are à;Grumh… and You Are Not!, are un tracklist sensibil mai ofertant față de cea din 1988. Asta ar fi cea mai potrivită recomandare pentru orice individ curios să descopere creația belgienilor.

à;Grumh… s-a reunit abia în 2014, dar numai pentru un singur recital, ținut la ceva festival de artă în Charleroi.

După încă doi ani, formația a avut și o apariție ceva mai generoasă, în postura de cap de afiș al BIMFEST, o mare manifestare a underground-ului belgian.

Cu ambele ocazii, alături de clasicii SΔ3 EVETS și JΔ3 SEUQCAJ a evoluat și un tovarăș al lor din Suedia, Joke Magnussen, care a căpatat numele de cod JΔ55 eKOJ.

Ulterior, JΔ3 și JΔ55 au pus-o de un nou proiect, căruia i-au spus hà;PEOPLE.3.55. Cel dintâi album hà;PEOPLE.3.55, One Bear, Two Bicycles and One Xylophone, a apărut în 2018. Duoul abordează un industrial de cea mai dubioasă factură posibilă.

Probabil că membri T-Circle speră încă la nou turneu à;Grumh… Puțoii rebeli de odinioară se apropie de vârsta pensionării, iar de idolii lor nu mai zic cât de hodorogi sunt deja. Dacă reunirea nu se va petrece în perioada proximă, peste încă zece ani nu va mai exista nici măcar cea mai plăpândă speranță.


Referințe bibliografice:

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.