Akron/Family

Mostră de înţelepciune:

„Pe lângă talentul lor incontestabil, cei de la Akron/Family au și meritul că au ars-o spiritual și mistic, fără să păcătuiască de emfaza ridicolă a altor confrați.

Oamenii erau capabili să transmită trăirile cele mai profunde într-un mod cât se poate de simplu, evitând elegant trivializările. Foarte fain cum vedea Miles Seaton misiunea formației, într-un interviu pentru Bearded, din 2011:

“We’re looking for something that’s poetic, romantic, idealistic and magical. I think it’s an artist and a performer’s job to point to the magic in the world.””


Locul de origine: 

  • Williamsburg, Brooklyn, New York, SUA

Perioada de activitate: 

  • 2002-2013

Încadrare stilistică: 


Colţul criticului de artă:

O gașcă de “hip(pie)sters” new yorkezi, ce întruchipează perfect spiritul boemei culturale vestice din anii premergători marii crize financiare din 2008. 

Flăcăii de la Akron/Family au fost asimilați așa numitului curent freak folk sau New Weird America. O nișă muzicală proeminentă în acea perioadă, freak folk-ul a fost definit de creațiile unor artiști ca Joanna Newsom, Devendra Banhart, Animal Collective, Sufjan Stevens, CocoRosie și alții chiar și mai ciudați.

La Akron/Family regăsim toate caracteristicile esențiale ale scenei freak folk, dar și o serie de trăsături distincte, mulțumită cărora formația s-a făcut remarcată într-un peisaj atât de dinamic și multicolor.

Existența Akron/Family a durat ceva mai mult de un deceniu. Timp suficient însă ca membri trupei să exploreze o varietate impresionantă de expresii muzicale. Iar asta se putea întâmpla nu doar de la album la album, ci chiar de la un capăt la altul al aceluiași cântec.

În creația formației se contopesc ecourile pastorale ale Apalașilor, zgomotele monstruoase ale Downtown-ului new yorkez sau rezonanțele familiare ale rock-ului clasic. Iar acestea sunt doar câteva dintre elementele ce alcătuiesc un puzzle de o complexitate halucinantă. 

Dacă suspectezi că vorbesc aici despre un soi de talmeș-balmeș, află că te înșeli amarnic. Muzica celor de la Akron/Family are o fluiditate admirabilă, tinerii neo-hippioți dovedindu-se mult mai cerebrali decât lasău să se întrevadă aparențele.

Formația a luat ființă în 2002, în Williamsburg, un cartier din Brooklyn, proaspăt gentrificat pe vremea aia. 

Fondatorii Akron/Family au fost Seth Olinsky (chitară, voce), Ryan Vanderhoof (chitară, voce), Miles Seaton (bas, voce) și Dana Janssen (tobe, voce). Rămâne încă un mister cum și-au ales denumirea, pentru că niciunul dintre cei patru nu provine din Akron, Ohio.

În concerte sau în studio, componenții trupei obișnuiau să jongleze cu diverse alte instrumente. Fiecare putea deveni ad-hoc percuționist, suflător, programator, dansator sau te miri ce altceva. 

Cei patru își împărțeau rolul de solist vocal, asta când nu cântau în armonie, o practică fundamentală pentru etosul grupului. Blogul Tiny Mix Tapes le-a zis foarte mișto: “LSD backwoods barbershop quartet.   

În primii ani de activitate, membri formației au locuit împreună în același “loft” și au lucrat cu toții la Gimme! Coffee, o cafenea “hip” din Williamsburg.

Micuții au băgat “gig” după “gig” și au scris zeci de cântece în epoca lor timpurie. Au realizat și câteva albume pe CD-R, pe care le vindeau la concerte sau le expediau caselor de discuri.  

Cândva prin 2004, materialele lor au ajuns la urechile legendarului Michael Gira (liderul Swans și Angels of Light), care a fost atât de încântat încât i-a luat sub aripa lui, la Young God Records.

La începutul secolului, Young God l-a lansat la apă pe Devendra Banhart, așa că mutarea era de foarte bun augur pentru Akron/Family. 

Cel dintâi album oficial al formației s-a numit simplu Akron/Family și a apărut în martie 2005. Acesta reprezintă de fapt o selecție de cântece de pe vechile CD-R-uri, care l-au cucerit pe Gira.

Blogosfera indie a lăudat intens albumul, plăsându-i pe cei de la Akron/Family între marile speranțe ale noului val psych-folk.

Materialul de debut al trupei sună chiar simpatic. Akron/Family semăna pe atunci cu un fel de Sufjan Stevens la puterea a patra.

Marea majoritate a pieselor sunt concepute după o metodă foarte interesantă, care evită intrinsec stereotipia.

Melodiile folk suave se interferează cu tot soiul de efecte electronice sau “field recordings”, menite să adauge un surplus de stranietate creațiilor Akron/Family. Natura, cultura și tehnologia se întrepătrund în muzica cvartetului, până devin un tot unitar.

Formația s-a inspirat atât de la precursorii recunoscuți ai freak folk-ului, ca Incredible String Band sau Nick Drake, cât și de la mari inovatori ai anilor ‘90, cum ar fi Radiohead, Flaming Lips, Palace/Bonnie “Prince” Billy sau Tortoise.

Dincolo de înclinația pronunțată spre experiment, Akron/Family se mișca foarte bine și pe partea de “songwriting”. Dintre cântecele de pe album aș evidenția Suchness, I’ll Be on the Water, Running, Returning și Sorrow Boy, plus ceva mai epicele Italy și Lumen. 

În perioada respectivă, Michael Gira i-a luat “in corpore” pe cei de la Akron/Family și i-a făcut membri în Angels of Light, proiectul lui dark folk, activ în vremea hiatusului Swans.

Această formulă a debutat cu albumul The Angels of Light Sing ‘Other People’, lansat de asemenea în martie 2005, cu o zi înainte de discul Akron/Family.

Cele două combouri au plecat apoi în turneu prin Statele Unite și Europa. Akron/Family presta întâi ca “opening act”, după care flăcăii rămâneau pe scenă cu protectorul lor și evoluau în chip de “îngeri ai luminii”.

Când nu se aflau pe drumuri cu maestrul Gira, Akron/Family țineau alte turnee, în combinație cu indie folkiștii Great Lake Swimmers sau cu avangardistul Sir Richard Bishop.

În tot timpul ăsta, zănaticii au copt încă un material discografic, deși albumul “self-titled” nici nu se răcise ca lumea.

Apărut în noiembrie 2005, Akron/Family & Angels of Light poate fi considerat în egală măsură “split” sau colaborare între cele două trupe. Primele șapte cântece sunt interpretate de Akron/Family. Apoi băieții trec în spatele lui Gira, pentru un set de cinci piese Angels of Light.

Or fi fost ei “opening act”, dar cel puțin pe discul în cauză, Akron/Family cam fură show-ul. Spun asta pentru că bucățile cu Gira ca solist pălesc prin comparație cu cele în care junii artiști o ard de capul lor.

Formația sună mult mai spre rock decât pe discul precedent, dar într-o manieră ce sfidează stăruitor convențiile. 

Omagiile închinate unor mari clasici, ca Beatles, Led Zeppelin, Grateful Dead sau Crosby, Stills, Nash & Young, se îngemănează spectaculos cu erupții noise de inspirație new yorkezo-niponă. Un bun exemplu în sensul ăsta este colajul din deschiderea albumului, alcătuit din piesele Awake și Moment. 

Însă cred că apogeul acestui disc rămâne Future Myth, o combinație subtilă de psych-pop șaizecist și post-rock nouăzecist, finalizată insolit cu un beat sec de hip-hop.

Nu mi-e rușine nici cu Raising the Sparks, un jam zeppelinesc metamorfozat inițial într-o cântare tribală, apoi într-un soi de gospel păgânizat.

În mod curios, Dylan, Pt. 2 este mai degrabă un exercițiu de admirație pentru John Lennon, amintind de I Want You (She’s So Heavy), de pe Abbey Road. 

Felia Akron/Family a albumului include și două reprize serene de folk, We All Will și Oceanside, ce păstrează viu filonul original al formației.

Al treilea album Akron/Family, Meek Warrior, a apărut în toamna lui 2006. Este mai curând un mini-album, pentru că ține doar 35 de minute. 

La înregistrări au participat mai mulți invitați, între care renumitul percuționist free jazz Hamid Drake și câțiva membri ai trupei canadiene Do Make Say Think.

Meek Warrior pornește cu incredibilul Blessing Force, o dezlănțuire ritualică de aproape zece minute, întețită printr-o chemare ca de stadion, intonată în cor de membri trupei: “Blessing force, the blessing force, blessing force ooohoohooooooo!”

Blessing Force se împarte în câteva secvențe distincte, ce te trec prin rock psihedelic, muzică de avangardă, afrobeat, ca să culmineze cu o improvizație acerbă de free jazz. 

Apoi vine subit Gone Beyond, o frumoasă melodie folk, ce are pe post de text o mantră budistă, care spune doar atât: “Gone, gone, gone beyond/Gone completely beyond”. Sună cumva ca Nick Drake, dacă și-ar fi exorcizat vreodată toți demonii, sărmanul.

Următoarele trei piese se bazează tot pe orchestrații acustice, cu chitări, percuții și ceva alămuri minimaliste la un moment dat. 

The Rider (Dolphin Song) îmbină iarăși rock-ul psihedelic și free jazz-ul, pentru ca la final, Akron/Family să incanteze un imn gospel în propria lor viziune. Love and Space se cheamă melodia și are un șarm cu totul aparte.

După episodul Meek Warrior, Akron/Family le-au întors favoarea celor de la Do Make Say Think, punându-și glasurile la bătaie pe albumul You, You’re a History in Rust, din 2007. Colaborarea dintre cele două formații s-a repetat doi ani mai târziu, pe următorul “full lenght”  DMST, Other Truths.

Când nu se aflau în studio să tragă albume, țăcăniții de la Akron/Family țineau concerte în draci, bântuind de zor prin America de Nord, Europa, Japonia sau Australia.

Gig-urile formației erau imprevizibile. După cum povestește un cronicar de la Pitchfork, uneori smintiții se adânceau în câte un “drone” de o oră și jumătate, de se trezeau la final cu sala goală. 

Alteori, când își abordau repertoriul consacrat, deveneau atât de comunicativi, încât se sfărâma orice barieră între ei și public.

Gen, năvăleau spectatorii pe scenă ca să danseze și să bată tobele împreună cu băieții din trupă. Cum bine spunea Miles Seaton, într-un interviu din 2008: “The only thing that makes human beings feel like human beings is dancing and music.”

Pe lângă albumele oficiale, Akron/Family obișnuiau să scoată și materiale “self-released”, disponibile de regulă la standurile de “merch” de la concerte. 

Astfel de creații au abundat pe parcursul lui 2006. Cele intitulate Tour CD și Akron cuprind înregistrări inedite din perioada pre-Young God, în vreme ce fațetele concertistice ale comboului se reflectă pe Live on Bricklane și Live at Sin-é (ultimul fiind practic o improvizație “drone”).

În septembrie 2007, Akron/Family a lansat al patrulea material de studio, botezat Love Is Simple. Destrăbălarea a căpătat o amploare și mai mare odată cu acest nou opus. 

Love Is Simple este dominat de track-uri de 7-8 minute, în care se întâmplă lucruri cât într-o viață. Primul dintre ele, Ed Is a Portal, poate fi caracterizat ca un “sequel” informal pentru Blessing Force. 

Piesele 5-6, Lake Song/New Ceremonial Music for Moms și There’s So Many Colors, trebuie luate împreună, ca o suită de sine stătătoare. Cele mai izbitoare momente sunt urletele fantasmagorice de la New Ceremonial Music for Moms și corul mixt din deschiderea There’s So Many Colors.

La sfârșit de album, pe Off All the Things, un “singalong” celtic punk și un delir noise rock sunt conectate prin intermediul unui pasaj dark psihedelic.

Love Is Simple conține și câteva melodii mai concise, dar la fel de răvășitoare. Don’t Be Afraid, You’re Already Dead exprimă împăcarea definitivă cu soarta, pe un ritm molipsitor de vals în crescendo. Concluzia este înălțătoare: “Love is simpleeeeeee…”

Piesa a fost inclusă pe soundtrack-ul serialului Skins și pe cel al filmului World’s Greatest Dad.

I’ve Got Some Friends are nevoie de doar trei minute ca să subsumeze un întreg univers. Zici că Frank Zappa, Led Zeppelin, Devendra Banhart și Yes au fost încuiați într-o debara ca să scrie un cântec împreună.

Pe Crickets și Phenomena redescoperim latura introspectivă a comboului neo-hippiot. În fine, Pony’s O.G. pornește de la un melos cât se poate de teluric ca să ajungă în sfera experimentelor cosmice.

Pentru fanii insațiabili țin să menționez că Love Is Simple are și o variantă însoțită de un DVD, The Great American Mess Tour, cu filmări dintr-un turneu desfășurat în 2006.

Cu exact o săptămână înainte de apariția Love Is Simple, a fost lansat și We Are Him, al treilea și cel din urmă disc realizat de membri Akron/Family împreună cu Michael Gira, sub titulatura Angels of Light.

Love Is Simple și We Are Him aveau să fie ultimele albume înregistrate cu Ryan Vanderhoof în componență. Ryan a hotărât atunci să lase baltă muzica freak folk-rock și să se retragă într-o comunitate budistă.

Akron/Family a continuat din acel moment ca trio, cu Olinsky, Seaton și Janssen, dar ușa a rămas larg deschisă pentru colaborări mai mult sau mai puțin spontane.

Love Is Simple a fost promovat printr-un turneu alături de Megafaun și Greg Davis. Akron/Family a evoluat atunci în formulă de septet, line up-ul fiind completat de cei trei membri Megafaun și de Greg Davis, care reveneau pe scenă după seturile lor din deschidere. 

Acest combo extins a realizat și un EP ediție limitată, cunoscut ca Odyssey of the Mind sau The OM E.P. Materialul este o trăznaie noise & drone, deși înregistrările s-au făcut în studio, după toate aparențele.

Tot ca ediție limitată a apărut în 2007 și Akron/Family Tour DVD, precum și triplul CD Sparrow Trout Heart of Sprout, o colecție de înregistrări lo-fi ale lui Seth Olinsky, sub aliasul Best of Seth.

Akron/Family își consolidase serios reputația la vremea respectivă, devenind una dintre cele mai proeminente trupe “cult” de pe scena indie internațională. Ca dovadă, “familiștii” își găseau locul tot mai des pe afișele unor festivaluri ca Primavera Sound (2006), Roskilde (2007), Coachella (2008) sau mai exclusivistul All Tomorrow’s Parties (2009).

La Roskilde, Akron/Family i-au avut ca invitați pe cei de la African Footprint Legends, un ansamblu de percuționiști și dansatori ghanezi, cu care au făcut cunoștință chiar în acea zi.

După aproape un cincinal de colaborare fructuoasă cu Michael Gira și Young God, formația și-a schimbat casa de discuri, trecând la Dead Oceans, un alt label indie de importanță majoră.

Primul album scos la Dead Oceans avea să fie Set ‘Em Wild, Set ‘Em Free, din 2009. Era prima dată când trupa înregistra un disc oficial fără Vanderhoof, dar în studio au venit cam o duzină de invitați, care au extins considerabil sound-ul Akron/Family.

Set ‘Em Wild, Set Em Free debutează splendid cu Everyone Is Guilty, un upgrade pe baze noi al trip-urilor poliritmice gen Blessing Force sau Ed Is a Portal. Everyone Is Guilty este un paradis muzical în care afrobeat-ul, rock-ul clasic și vocalizările tip Animal Collective coexistă într-o armonie deplină.

Mai sunt și alte momente sălbatice pe album, dar în ansamblu Set ‘Em Wild, Set ‘Em Free rămâne unul dintre mai accesibile opusuri din catalogul Akron/Family. 

River este o bucată indie pop cu accente tropicale, care aproape s-ar potrivi în playlist-urile radiourilor triple-A, dacă ar avea o doză de rafinament un pic mai redusă.

Creatures sau Many Ghosts sunt alte două melodii cuceritoare, prin grandoarea și misterul lor. The Alps & Their Orange Evergreen a luat tot ce-i mai bun din folk-ul indie, iar Set ‘Em Free, Pt. 1 este o miniatură country de toată frumusețea. 

Deși diferă ca substanță, Gravelly Mountains of the Moon și They Will Appear se aseamănă ca structură, cu o primă secțiune contemplativă, care se dezvoltă gradat spre un climax de sunet și culoare.

MBF începe extrem de periculos, ca o coliziune între King Crimson și Sonic Youth, pentru ca la final să ia proporțiile unui cataclism de inspirație “japanoise”.  

Sun Will Shine exprimă fericirea pe sistem neo-psihedelic, cam ca la Flaming Lips așa. Piesa culminează cu un strălucitor marș funebru, desprins din cimitirele bătrânului New Orleans.

Akron/Family sfârșește din nou povestea cu un pseudo-gospel, Last Year, care acum, la începutul lui 2021, ar putea deveni imnul optimiștilor naivi ai pandemiei:

“Last year was a hard year/For such a long time/This year’s gonna be ours”.

În vara și toamna lui 2009, formația s-a aflat într-un mare turneu internațional, avându-i în deschidere pe Slaraffenland și Jeffrey Lewis and the Junkyard. Cum s-a întâmplat anterior și cu Megafaun & Greg Davis, scandinavii de la Slaraffenland serveau și ca membri adiționali Akron/Family.

Discografia “paralelă” a trioului s-a extins în 2010 cu CD-R-ul Totem, o colecție de improvizații adresată doar celor mai înfocați dintre fani.

În ciuda programului încărcat al trupei, Seth Olinsky și-a găsit timp și de o colaborare cu renumitul compozitor avangardist Rhys Chatham. Seth avea rolul de șef de secție în reprezentația lucrării A Crimson Grail, versiunea pentru 200 de chitări. Există și o transpunere discografică a acestei creații, apărută în 2010.

Între timp, Akron/Family s-a apucat de conceperea albumului numărul 5, care a căpătat denumirea Akron/Family II: The Cosmic Birth and Journey of Shinju TNT. 

Flăcăii pretind că au scris melodiile într-o cabană aflată lângă un vulcan activ din Hokkaido, pentru ca apoi să le înregistreze într-o gară abandonată din Detroit. 

O presupusă variantă a albumului a scăpat în premieră pe Internet în decembrie 2010. Spre maxima confuzie a fanilor, în perioada imediat următoare, pe canalele de “file sharing” au răsărit încă vreo șase versiuni ale lui Shinju TNT.

Până la urmă s-a dovedit că a fost de fapt o campanie de promovare foarte originală, pusă la cale chiar de membri trupei. 

Albumul pregătit atât de intens avea să fie lansat oficial în februarie 2011. Două luni mai târziu a ieșit și <bmbz>, un dublu LP ediție limitată, ce reprezintă o selecție din mixurile alternative aruncate anterior ca momeală fanilor.

Cu The Cosmic Birth and Journey of Shinju TNT, formația intra într-o nouă fază, de unde și supratitlul Akron/Family II. Trioul s-a îndepărtat semnificativ de rădăcinile psych-folk, migrând spre un stil art rock dinamic, caracterizat de o varietate de influențe (post-punk, space rock, japanoise, krautrock, afrobeat, MPB ș.a.). 

Față de albumele anterioare, Shinju TNT este ceva mai “song oriented”, fără ca trupa să-și fi înfrânat în vreun fel pornirile experimentale. Acest lucru reiese încă din track-ul de deschidere, tumultuosul Silly Bears, care sună ca un fel de Animal Collective cu accente mai “rockish”.

Island se ivește apoi dintre ape mult mai calme. A AAA O A WAY și So It Goes constituie o mini-suită magică, în care până și vocalele alfabetului par răsfrânte dintr-o altă lume, când sunt intonate de flăcăii de la Akron/Family.

Another Sky este o revărsare ritm și armonie, după care vine Light Emerges, cu vraja sa născută din sunet de marimba. Reveria se adâncește odată cu Cast a Net, o melodie a cărei delicatețe îmi amintește de alte trupe la modă pe atunci, ca Fleet Foxes sau Grizzly Bear.

Fuji I și Say What You Want To reinstaurează zbuciumul și tenebrele, dar nu pentru mult timp. Albumul se încheie într-o notă diafană, indusă de ultimele trei piese: Fuji II, Canopy și Creator. Cea din urmă îl parafrazează subtil pe free jazzmanul Pharoah Sanders (The Creator Has a Masterplan).

În categoria ediții limitate, în 2011 a apărut și Live Sound Fields, un CD cu improvizații înregistrate în câteva concerte din anii anteriori.

La începutul lui 2012, membri Akron/Family au fost protagoniștii unui scandal ridicol, pentru că și-au însușit un logo al celor de la Man is The Bastard, o trupă californiană de powerviolence. Miles Seaton și-a asumat personal responsabilitatea, motivând că a comis acest furt intelectual în semn de admirație pentru Man Is the Bastard.

Cei trei membri Akron/Family s-au reunit scurt timp cu bătrânul Michael Gira, ca să bage niște voci pentru A Piece of the Sky, unul dintre track-urile de pe The Seer, albumul de revenire Swans, din 2012.

Tot de atunci datează și By My Side, o piesă noise rock scoasă de Akron/Family pe flexi disc, special pentru o serie inițiată de label-ul Joyful Noise

O altă raritate din catalogul trioului este dublul CD ATL<2>ELP. Lansat în 2013, acesta include versiuni live ale unora dintre piesele de pe Set ‘Em Wild… și Shinju TNT.

2013 a fost și anul în care s-a încheiat povestea Akron/Family. În primăvară, formația a scos ultimul album al vieții, intitulat Sub Verses. A fost în mod clar o despărțire în stil mare.

Pe Sub Verses, Akron/Family s-a reinventat încă odată, rafinând metodele creative de pe Shinju TNT. Flăcăii nu s-au sfiit să împrumute elegant de la confrați freak folk precum Animal Collective și Grizzly Bear, dar și de la Flaming Lips, Tinariwen, Boredoms sau My Bloody Valentine. 

Din acest mix de influențe, adăugit sensibil cu inputul personal al protagoniștilor, a rezultat un disc energic și reverberant, gata să te surprindă la fiecare audiție.

Albumul are un preludiu magnific, No-Room, dominat de o stare de încordare din care se iscă adevărate minuni sonore.

Farmecul piesei următoare, Way Up, se bazează pe contrastul dintre chitările violente și feeria vocilor de inspirație Beach Boys-iană.

Until the Morning este unul dintre cele mai directe cântece din întreg repertoriul Akron/Family, deși am impresia că solistul Miles Seaton ne relatează o întâlnire nocturnă cu un misterios personaj hristic.

Sand Talk te ia pe sus cu riffuri devastatoare, schimbări ingenioase de tempo și o mare bogăție armonică. 

Sand Time reiterează cu succes aceleași idealuri estetice, într-un interval de timp mai redus. Holy Boredom este un tribut fățiș pentru japanoiser-ii Boredoms, o sursă mai veche de inspirație. Whole World Is Watching reia în buclă un motiv galopant de blues, figură ce are un efect captivant.

Sub Verses stă excelent și pe partea sentimentală. Am povestit deja de Until the Morning, dar avem alte câteva bucăți remarcabile pe felia asta.

Sometimes I tinde spre zona ambient/post-rock, în timp ce When I Was Young este efectiv un cântec doo-wop. 

Samurai încheie albumul în cel mai emoționant mod cu putință. Partitura vocală trădează fascinația aceluiași Miles Seaton pentru marii crooner-i de muzică soul.

Pe tot parcursul lui 2013, Akron/Family a ținut-o numai în turnee. Ultimul spectacol al trupei a avut loc la data de 8 decembrie. Dup-aia, membrii formației au anunțat că vor lua pauză pentru o perioadă nedeterminată.

Hiatusul nu s-a terminat nici acum, după șapte ani, dar foștii componenți Akron/Family au rămas activi ca artiști solo. 

Seth Olinsky a realizat noi materiale sub aliasul Cy Dune, practicând o versiune personalizată de garage rock, cu nuanțe mai „artsy”. 

Cy Dune a debutat încă din 2012, cu single-ul Yellin’. Acesta a fost urmat de EP-ul No Recognize (2013) și de cel dintâi „full length”, Shake, Shake, Shake, apărut în 2014.

Al doilea album, Desert, a ieșit la iveală abia cinci ani mai târziu. EP-ul Covers, din 2020, conține preluări după Bob Dylan, Chuck Berry sau Eddie Cochran.

De asemenea, de prin 2013 încoace, maestrul Olinsky a compus o serie de lucrări de avangardă, dar și muzică pentru filme, televiziune sau spoturi publicitare.

Tovarășul Miles Seaton s-a reorientat spre zona ambientală/minimalistă, semnându-și creațiile cu numele său complet: Miles Cooper Seaton. Până acum a scos trei albume: Notes from the Interior (2012), Functional Music, Vols. 1 & 2 (2015) și Phases in Exile (2016).

Seaton a colaborat și cu producătorul techno Chris Liebing, pe albumul Burn Slow, din 2018.

Dana Janssen a făcut la rândul lui niște mișcări foarte interesante, sub numele de scenă Dana Buoy. Primul album, Summer Bodies, datează din 2012.

Băiatul a continuat cu EP-ul Preacher, în 2014, pentru ca albumul secund, Ice Glitter Gold, să apară în 2018. 

Dana Buoy cântă un soi de indie pop, cu nuanțe electro-dansante și neo-psihedelice, ce ar merita o recunoaștere mult mai largă.

Janssen face parte și din Splinter Reeds, un cvintet cameral de suflători, alături de care a imprimat albumele Got Stung (2015) și Hypothetical Islands (2019). În Splinter Reeds, fostul „familist” obișnuiește să cânte la fagot.

Budistul Ryan Vanderhoof s-a întors și el la muzică în cele din urmă. A apărut chiar ca invitat pe Shinju TNT, cu ceva partituri de slide guitar.

Ulterior, Vanderhoof a realizat trei EP-uri de folk intimist: Vagabond Songs (2013), Seahorse Memoirs (2014) și My Heart Is in the Highlands (2016).

Poate că ar fi interesantă o reuniune Akron/Family în variantă de trei sau patru. Dar mă îndoiesc că flăcăii ar avea acum mai multe de oferit decât în perioada lor de glorie.

Cele șapte albume ale formației rămân niște documente fascinante pentru epoca muzicală din care provin. Pe lângă talentul lor incontestabil, cei de la Akron/Family au și meritul că au ars-o spiritual și mistic, fără să păcătuiască de emfaza ridicolă a altor confrați.

Oamenii erau capabili să transmită trăirile cele mai profunde într-un mod cât se poate de simplu, evitând elegant trivializările. Foarte fain cum vedea Miles Seaton misiunea formației, într-un interviu pentru Bearded, din 2011:

“We’re looking for something that’s poetic, romantic, idealistic and magical. I think it’s an artist and a performer’s job to point to the magic in the world.”

Update 1:

19 februarie 2021. Îmi răsare mizeria asta în newsfeed: „Akron/Family’s Miles Seaton has died at 41”. Mult prea tânăr, sărmanul. Cauza morții nu a fost dezvăluită. Mulțumesc pentru muzică, tovarășe!

„And I’m about to burn alive/You still won’t look me in the eye/I’ll turn the light out if you want/If you feel safer in the dark.”

Update 2:

După dispariția lui Seaton, foștii colegi din Akron/Family au creat un memorial în cinstea lui, pe site-ul Dead Oceans. Olinsky, Janssen, Vanderhoof și văduva Leanne Pedante au postat acolo mai multe amintiri, gânduri și mărturii despre artistul răposat. Cu acest prilej am aflat și cauza morții: un nenorocit de accident rutier. 

Leanne Pedante și câțiva prieteni au pus la cale un proiect și mai vast, o arhivă online, dedicată vieții și operei bietului Seaton.

Cât îi privește pe supraviețuitorii din Akron/Family, singurul care a mai scos ceva nou în materie de muzică este Ryan Vanderhoof. În 2021, trubadurul a realizat Before & After Surfing, un album instrumental de folk primitivist, înregistrat doar cu o chitară acustică Taylor și un “tongue drum”.


Referinţe bibliografice:

 

Publicitate

Un gând despre „Akron/Family

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.