Aiden

Mostră de înţelepciune:

„Trupa s-a născut practic în momentul de apogeu al subculturii emo. Drept urmare a și murit odată cu aceasta, după o agonie lungă și demnă de milă, petrecută în prima jumătate a deceniului actual.”


Locul de origine:

  • Seattle, Washington, SUA

Perioada de activitate:

  • 2003-2016

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Un fel de verișori mai săraci și mai urâți ai celor de la My Chemical Romance, Aiden au înhățat și ei o felie de succes mainstream în epoca “mid-noughties”. 

Trupa s-a născut practic în momentul de apogeu al subculturii emo. Drept urmare a și murit odată cu aceasta, după o agonie lungă și demnă de milă, petrecută în prima jumătate a deceniului actual.

Aiden a luat ființă în 2003, în Seattle. Denumirea trupei este inspirată de un personaj din filmul horror The Ring. Din componența originală Aiden făceau parte cinci tolomaci: cântărețul Wil Francis, chitariștii Angel Ibarra și Jake Wambold, basistul Nick Wiggins și bateristul Jake Davison

Pe vremea aia, cei cinci fondatori erau niște mucoși de liceu, pentru care formația a însemnat probabil marea lor șansă să nu moară virgini. Toți purtau țoale negre și boială asortată la ocheane, deși pun pariu că veneau cu babacii de mână la propriile concerte. 

Chiar dacă nu dădeau pe afară nici de talent, nici de charismă, tolomacii au cunoscut un succes neașteptat de rapid. În 2004 au scos deja albumul de debut, Our Gang Dark Oath, prin intermediul unui prăpădit de label local, zis Dead Teenager.

Our Gang Dark Oath împletește elanul anthemic de tip My Chemical Romance sau AFI cu zbieretele de disperare specifice așa numitului stil screamo. Discul sună cam penibil chiar și la standardele îndoielnice ale genului.

Industria muzicală era însă înfometată după combouri de puțoi cordiți, care să multiplice la infinit stereotipurile subculturii emo. În acest context, Aiden s-a pomenit că semnează cu ditamai Victory Records, o casă de discuri ce a contribuit masiv la expansiunea fenomenului.

Aiden și-a făcut intrarea la Victory cu albumul Nightmare Anatomy, lansat în toamna lui 2005. Nightmare Anatomy sună ceva mai închegat decât predecesorul, cu mai mult spațiu pentru melodie și un apetit sensibil mai scăzut pentru zbierete. Dar n-aș spune că-i vreun neam de capodoperă, distingându-se cu greu în marea masă a producțiilor emoide din epocă.

A existat însă destulă puștime care a pus botul la angoasele mimate de Wil Francis și compania. Ca dovadă, Nightmare Anatomy a pătruns în zona inferioară a Billboard 200, transformându-i pe Aiden într-un soi de trupă “cult” pentru generația emo.

Cota cvintetului a crescut și mulțumită turneelor intense. Tolomacii au băgat gig-uri până la epuizare pe vremea aia, inclusiv ca “opening act” pentru alde 30 Seconds to Mars, HIM sau Taking Back Sunday. 

În 2006 a apărut Rain in Hell, un EP de genul “stop-gap”, ce face tranziția spre un sound mai apropiat de pop-punk-ul clasic. Rain in Hell este însoțit și de un DVD cu filmări din concerte și videoclipuri.

Al treilea album, Conviction (2007), s-a îndepărtat semnificativ de rădăcinile emo/post-hardcore ale grupului. Muzica Aiden a căpătat tonalități mult mai lejere, născând comparații cu confrați precum Good Charlotte sau Simple Plan.

Chiar dacă a fost demolat de cronicarii muzicali, Conviction s-a bucurat de o primire favorabilă din partea maselor, după cum o atestă clasările pe pozițiile no. 54 în US no. 45 în UK.

În 2008 a survenit prima modificare de componență. Jake Wambold a părăsit trupa în plină glorie. Cei rămași au ales să continue în formulă de cvartet, cu Wil Francis agățându-și de gât o chitară pentru a-l seconda pe Angel Ibarra.

Frontman-ul Aiden și-a făcut intrarea și ca artist solo în 2008, sub aliasul William Control. Bineînțeles, William Control reprezintă o ipostază complet diferită a artistului, ce se dorește mai matură și mai stilată, influențată de clasicii synthpop-ului, post-punk-ului și goth rock-ului. 

Cel dintâi album William Control poartă titlul Hate Culture și nu-i deloc atât de impresionant cum pretinde autorul.

Următorul disc Aiden, Knives, a apărut în primăvara lui 2009. După escapada pop cu Conviction, formația a revenit la filonul post-hardcorist/horror punkist al perioadei Nightmare Anatomy. 

Nu știu dacă să calific asta ca pe o veste bună. Progresele în materie de songwriting sunt insigniafinte. Francis și compania au rămas captivii eternelor clișee ale “faux punk-ului” adolescentin, chiar dacă se îndepărtaseră considerabil de vârsta cea mai neînțeleasă.

Knives a avut totuși ceva succes, penetrând în Top 100 la Billboard. În 2010, formația a scos From Hell… With Love, un pachet CD+DVD, ce imortalizează un concert desfășurat anul anterior la Chicago. Există și un CD bonus, cu versiuni acustice ale câtorva piese Aiden.

Fanii prezenți la concert par cuprinși de un entuziasm fără margini, în totală contradicție cu restul Universului, rămas neclintit față de emoțiile celor de la Aiden.

Tot în 2010 a apărut și cel de al doilea album William Control, Noir, la fel de mediocru precum creațiile Aiden, doar că mult mai pretențios.

Pe parcursul lui 2011, omenirea s-a pricopsit cu nu mai puțin de două albume de studio semnate de Aiden, Disguises și Some Kind of Hate. Probabil omuleții se grăbeau se termine contractul cu Victory.  

Ambele opusuri sunt cumplit de modeste din punct de vedere artistic. Nici dacă te apuci să selectezi ce e mai răsărit de pe ele tot nu scoți de un album cât de cât decent. 

O noutate ar fi că Aiden a absorbit între timp ceva influențe glam metal, ceea ce nu reprezintă neapărat un câștig. 

Între timp, formația a intrat într-un proces accelerat de dezintegrare. Bateristul Jake Davison s-a cărat între perioada dintre cele două albume, pentru ca Angel Ibarra să-și ia și el tălpășița pe la începutul lui 2012.

Pentru scurtă vreme, Aiden a concertat cu doi noi membri, chitaristul Ian MacWilliams și bateristul Keef West. Trupa a anunțat apoi că intră în pauză pentru o perioadă nedeterminată.

Francis a rămas deosebit de prolific în varianta William Control. În 2012 și 2014 a realizat două noi albume de studio, cărora li s-au adăugat două DVD-uri live și două CD-uri acustice.

La finele lui 2014 a apărut vestea că Aiden intenționează să se regrupeze. Come back-ul s-a produs într-o formulă radical schimbată, pentru că și Wiggins a decis să plece, lăsându-l pe Francis ca ultim membru original al trupei.

Al optulea și sperăm ultimul album Aiden a ieșit la iveală în 2015, fiind “self-titled” și “self-released”. Cum crezi cum poate să sune muzica unui fost “emo kid” cuprins de criza vârstei mijlocii? Înfiorător de prost și de caraghios, cum altfel.

Francis a mai tras un turneu cu Aiden, finalizat printr-un concert de adio, ținut pe 31 ianuarie 2016, în Londra, la Camden Underworld

Pentru o vreme, hăndrălăul a mers înainte cu proiectul William Control. În perioada 2016-17 a realizat ciclul de EP-uri Revelations, inspirat cică de cei patru călăreți ai apocalipsei.

Totul până în 2018, când fostul solist de la Aiden s-a trezit cu acuzații foarte grave de abuz sexual împotriva unor minore. Mai mult, s-a spus și că supranumitul William Control ar fi creat și un “cult” după modelul R. Kelly. 

Individul a negat categoric că ar fi comis asemenea fapte, ba chiar a prezentat și niște dovezi că toate acuzațiile sunt niște făcături. 

În orice caz, în urma acestui episod extrem de dubios, muzicantul și-a pus la gheață cariera, probabil până se vor mai liniști apele. Vinovat sau nevinovat, cred că o retragere pe viață a maestrului William Control n-ar lăsa un gol prea mare în lumea artei. Plus că ar exclude pe veci posibilitatea unei reuniuni Aiden.


Referințe bibliografice:

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.