Mostră de înțelepciune:
„Ideea de bază a portoricanului a fost să fuzioneze dembow-ul strămoșesc cu trenduri apuse din State, ca Miami bass și latin freestyle, ambele axate din greu pe sonorități de synth și drum machine.
Acestea erau contemporane cu faza incipientă a reggaetonului, doar că n-au ajuns să se intersecteze la timpul lor. Treizeci de ani după aceea a venit Rauw și a rezolvat problema, într-o tentativă îndrăzneață de redirecționare a cursului istoriei.”
Naștere:
- Raúl Alejandro Ocasio Ruiz, 10 ianuarie 1993, San Juan, Puerto Rico
Încadrare stilistică:
- Reggaeton, Música Urbana, Pop Latino, Electropop, Trap Latino, Contemporary R&B, Hip-Hop Latino, Trap Soul, Dance-Pop, Pop-Rap
Colțul criticului de artă:
În prezentarea acestui minunat proiect de amploare faraonică am precizat plin de emfază că “voi scrie despre tot ce mişcă, de la reggaeton la jazzul cel mai fin”.
Din cauza ritmului meu de melc, am rămas dator cu reggaetonul pentru mai bine de un deceniu, dar iată că i-a venit finalmente rândul în hazardul alfabetic. Și nu cu oricine, ci cu Rauw Alejandro, un reggaetonero ce se află în Top 5 printre starurile contemporane ale genului.
Da, am spus contemporane, fiindcă reggaetonul are deja o istorie de decenii, ceea ce justifică pe deplin o asemenea sintagmă. Voi face în curând o paranteză generoasă despre asta, dar mai întâi să vedem pe scurt ce-i cu supranumitul Rauw.
Discutăm în primul rând despre unul dintre cele mai mari sex simboluri masculine ale planetei, în momentul de față.
Desigur, tu habar n-ai de el, pentru că nu ți-ai mai actualizat informațiile de pe vremea lui Enrique Iglesias și Ricky Martin, adică de acum un sfert de secol, când mai erai cât de cât receptiv la nou.
Jde milioane de puștoaice de pe toate continentele sunt leșinate după noul “latino lover”. O dovedesc atât chiloții și sutienele care zboară în stoluri spre scenă la concertele lui, cât și statisticile astronomice de pe platformele de streaming.
În ianuarie 2024, vedeta a ajuns la 13,4 milioane de abonați pe canalul oficial de YouTube, în timp ce vizualizările au trecut considerabil de 12 miliarde jumate. Micuțul stă bine rău și pe Spotify, cu peste 43 de milioane de ascultători pe lună.
Presa îl alintă pe portorican “the king of modern reggaeton”, el însuși autoproclamându-se în fiecare interviu drept mare inovator, “game changer” și trendsetter.
Cred însă că pretențiile lui sunt îndreptăţite doar în mică măsură, mai ales dacă îl comparăm cu compatriotul Bad Bunny, care-l surclaseză la absolut toate capitolele.
Rauw rămâne totuși un superstar al reggaetonului și al popului latino. Pe lângă voce distinctă și melodii “catchy”, are stofă de influencer, rupe masiv și pe partea de modă, show și fițe, e instagramabil și tiktokabil cât încape.
Adică exact ce trebuie “nowadays” ca să cucerești masele populare. Și nu-s ironic deloc, doar mă exprim în termenii realismului capitalist.
Până să mai detaliez cu pițiflinderul ăsta, să vedem puțin care-i faza cu reggaetonul, “the beat that changed pop music”, cum l-a caracterizat Al Jazeera într-un reportaj.
În ciuda denumirii, legătura lui cu muzica reggae propriu-zisă e la fel de subțire și indirectă ca a dubstep-ului cu dub-ul sau a mai recentului afrobeats cu afrobeat-ul clasic.
La origini, reggaetonul a reprezentat o variantă hispanofonă a stilului dancehall, derivat modern din reggae. Îl știi, ăla cu băieții care “toastează” pe riddim-uri electronice.
O formă de proto-reggaeton a apărut la finalul anilor ‘80 în Panama, unde mai mulți artiști locali au realizat prelucrări în spaniolă după hituri dancehall jamaicane.
Curând, portoricanii au adoptat și ei această manieră de interpretare, adăugând însă influențe hip-hop.
Scena reggaeton s-a născut în zonele cele mai sărace din capitala San Juan, așa-numitele “caseríos”, cartiere de locuințe sociale, transformate de politicile dezastruoase ale autorităților în focare de criminalitate.
MC-ii de reggaeton rimau pe față despre realitatea cotidiană din ghetou, cu violența armată, drogurile și futaiul ca teme predilecte.
Producțiile de gen nu intrau nicidecum la radio. Muzica se auzea doar în cluburi dedicate, ca The Noise, și pe casete mixate de cei mai populari DJ-i ai momentului, precum DJ Playero sau DJ Nelson. Acestea circulau în draci în rândurile puștimii din Porto Rico.
La pachet cu toate celelalte păcate, reggaetonul este asociat cu un dans specific, sandungueo sau perreo, practic o simulare deloc subtilă a futaiului “pe la spate”.
Îți dai seama că s-a născut o imensă panică morală în insulă, ce a ajuns până la cel mai înalt nivel politic.
La mijlocul anilor ‘90, scena reggaeton a devenit o țintă a operațiunii Mano dura contra el crimen. Era de fapt un război guvernamental împotriva săracilor, după schema tipică de atac brutal asupra efectelor sociale, fără cea mai anemică intenție de combatere a cauzelor.
Cu toate acestea, societatea mainstream portoricană s-a obișnuit încet-încet cu reggaetonul. Asta și pentru că MC-ii și-au mai îmblânzit mesajul, iar producătorii au avut grijă să nu mai apară minore în cadrele cu perreo din videoclipuri.
Uite așa, cântecele au început să se dea la radio și TV, au apărut posturi și case de discuri specializate, adică totul s-a preschimbat într-un business ca la carte.
La răscrucea dintre secole s-au impus primele staruri reggaeton autentice, ca Baby Rasta & Gringo, Ivy Queen, Eddie Dee, Tempo, Plan B, Hector & Tito și mai ales Daddy Yankee.
Ultimul a deschis calea internaționalizării reggaetonului, cu megahitul Gasolina, din 2004. Pe urmele lui au venit imediat și alți compatrioți, ca Don Omar, Wisin & Yandel sau Tego Calderón.
Shakira “herself” a pus și ea un umăr vânjos la crearea noului trend global, cu cântecul La Tortura, din 2005, ce are la bază un beat de reggaeton.
Că veni vorba, ritmul în cauză se cheamă dembow și provine de la piesa eponimă a jamaicanului Shabba Ranks, din 1991.
Potrivit specialiștilor, elementele dembow-ului se regăsesc în circa 80% dintre producțiile reggaeton.
De aici provine desigur impresia de monotonie, de care fac caz adversarii fenomenului, de parcă alte genuri n-au și ele un pattern ritmic reprodus la infinit. Și mă refer îndeosebi la rock, că numai rockiștii au impresia că muzica lor e superioară tuturor formelor de muzică pop.
Sunt multe acuze aduse în mod obișnuit reggaetonului. De exemplu sexismul, misoginia, obiectificarea femeii.
Dar asta este o plagă care infectează de veacuri cultura populară, n-au inventat-o MC-ii din ghettourile San Juanului. (Și pentru că îmi place să mă iau rockiști, vezi lirica “marilor clasici” din anii ‘70).
Chiar dacă constituiau o minoritate, femeile au fost prezente în scenă încă de la fondarea acesteia, cu legendara Ivy Queen în prim-plan.
Cu timpul, în cadrul fenomenului s-a conturat și o conștiință socială, grație în special unor artiști ca Tego Calderón sau Calle 13, care au ieșit din stereotipurile macho-banditești.
În plus, acum când vorbim, reggaetonul a ajuns pe cu totul altă treaptă de evoluție față de momentul Gasolina.
Mulți îi cântau prohodul prin 2010, dar expansiunea lui de-abia începea de fapt (ce-i drept într-o întruchipare mult mai “pop-friendly”).
A fost mai întâi “invazia columbiană”, cu J Balvin și Maluma la înaintare, pentru ca în 2017 să se producă boom-ul Despacito, rezultatul conlucrării dintre același Daddy Yankee și baladistul romantic Luis Fonsi. Abia de atunci s-a instaurat realmente dominația mondială a reggaetonului.
Acesta nu mai e demult un fief exclusiv portorican. Am menționat deja de Columbia, însă Argentina, Mexicul, Republica Dominicană, Cuba, Spania și Statele Unite au început la rândul lor să dea tot mai mult material de perreo tineretului “horny” de pe planetă.
De asemenea, nici portoricanii n-au stat de pomană, tot ei fiind cei care au adus transformările fundamentale. Rauw Alejandro este exponentul unui nou val, răsărit spre finalul anilor 2010, care a asimilat influențe proaspete de la nord, în speță din trap și PBR&B.
Numai că Bad Bunny le-a dat clasă la toți colegii de generație, atât în privința popularității, cât și a succesului de critică.
Omul are deja trei Grammy-uri și trei albume no. 1 în Billboard 200 și face praf streaming-ul, rețelele sociale și presa muzicală de fițe (cu Rolling Stone și Pitchfork în frunte).
Creația lui e profund inovativă, vorbind din perspectiva universală a muzicii pop, nu doar a reggaetonului sau trapului latino.
Maestrul Bad Bunny a spart normele și în materie de imagine și mesaj, plasându-se în opoziție totală față de machismul MC-ilor de altădată.
În afară de Bad Bunny, schimbarea la față a reggaetonului se datorează și numărului tot mai mare de vedete feminine din ultimii ani.
După ce Ivy Queen a fost multă vreme un caz izolat, acum le avem în chart-urile de pe mapamond pe columbiana Karol G, mexicano-americana Becky G, dominicana Natti Natasha sau argentiniana María Becerra.
Cu toate că am spus că nu-i așa șmecher cum se crede, recunosc că Rauw Alejandro a contribuit și el semnificativ la reînnoirea genului.
După ce a făcut pionierat cu R&B-ul și trap-ul, de prin 2020 a introdus în muzica lui elemente insolite din synthpop și alte trenduri retro-electro.
În paralel cu această tendință progresivă, Rauw manifestă un entuziasm deosebit și pentru întoarcerea la rădăcini, lista lui de colaborări având și o dimensiune veritabilă de “who’s who in classic reggaeton”.
Ca exprimare vocală, portoricanul e un cântăreț în toată regula, cu tușe destul de vagi de sing-rap.
Ajutat un pic de autotune, are un timbru plăcut, în registru înalt, ce-i permite s-o facă convingător pe senzualul și senzitivul.
Bineînțeles, pe lângă jurăminte de amor, lirica hăndrălăului geme de laude despre cât de bine se fute el, la pachet cu elogii pentru datul ritmic din buci. Greu de precizat dacă desconsideră femeile mai puțin decât precursorii lui.
Pe numele real Raúl Alejandro Ocasio Ruiz, micuțul s-a născut în 1993, la San Juan. A crescut însă la Canóvanas (o zonă rurală) și apoi la Carolina (al treilea oraș că mărime din insulă).
Amândoi părinții lui erau muzicanți în timpul lor liber, tac-su chitarist, iar mă-sa “backup singer”. Au divorțat pe când viitorul superstar avea 12 ani. El a rămas desigur cu maică-sa, de care-i foarte atașat și în prezent.
Deși muzica și dansul l-au pasionat de la vârste fragede, Raulito și-a dorit inițial să se facă fotbalist, cu toate că nu-i un sport prea iubit în Porto Rico (unde datorită hegemoniei nord-americane domină baschetul și baseball-ul).
A început să practice fotbalul de la 6 ani. I-a mers destul de bine, pentru că a fost selecționat la naționala de juniori, iar mai târziu s-a mutat în Orlando, Florida, în speranța că va prinde un contract profesionist în liga a doua din SUA.
La 20 de ani a suferit însă o accidentare nasoală, care i-a năruit visele sportive. Cuprins de depresie, Raulito a găsit un refugiu în muzică. Și-a dat seama că ar avea ceva talent și s-a apucat de făcut melodii.
Încurajat de tovarășii săi, din 2015 și-a deschis un cont de SoundCloud, ca să-și posteze creațiile.
Și-a inaugurat profilul cu Eso Que Tienes, un cântec produs de Mr. NaisGai, individ cu care colaborează și în prezent. Caleb Calloway și Kenobi sunt alți doi puleți care lucrează constant cu alde Alejandro încă din acea epocă.
La început, băiatul nu prea se omora cu reggaetonul. Era parte dintr-o cohortă de hipsteri portoricani, ce își ridica antenele spre noul R&B emoțional din America de Nord, profesat de soliști ca Frank Ocean, Miguel și The Weeknd.
Utimul l-a înrâurit evident cel mai tare pe Rauw (dovadă că a înregistrat atunci și un cover după King of the Fall).
Apoi, junele artist a dat-o tot mai mult pe trap și pop-rap în stilul Drake, după cum o atestă majoritatea producțiilor din 2016. Unele sunt realizate cu aportul unor MCs locali, ca Miky Woodz sau Joyce Santana.
Aproape de sfârșitul acelui an, Rauw Alejandro a lansat cel dintâi mixtape, Punto de Equilibrio, care înclină mai degrabă spre latura lui de crooner R&B, decât spre cea de trapper.
Inclus pe Punto de Equilibrio, Donde a fost unul dintre hiturile lui timpurii, combinând melosul la modă în State cu nuanțe ritmice de dembow.
Marele salt al lui Rauw s-a declanșat în ianuarie 2017, când a semnat un contract cu compania Duars Entertainment, sub aripa căreia s-a produs adevărata ascensiune a cântărețului.
La Oportunidad a fost single-ul de debut pentru Duars. Nu-i decât o mormăială specifică pentru trap-ul “însiropat”, aflat la apogeu în acea vreme.
Rauw a continuat să posteze în draci pe SoundCloud, melodii cam în aceeași manieră trap coclită, pentru că și în America Latină crescuse cererea pentru așa ceva.
Apărută la finalul lui 2017, Toda, o colaborare cu Alex Rose, a însemnat un nou moment de răscruce pentru cariera lui Alejandro.
Toda e un trapeton melodico-erotic, în care el joacă rolul de “îndulcitor”, în opoziție cu mai “necioplitul” Rose.
Piesa a avut impact mai puternic în varianta remixată din vara următoare. Chit că s-au adăugat încă trei featuring-uri, tot Rauw atrage mai mult atenția, cu intervenția lui prescurtată.
În 2018, Sony Latin Music l-a cooptat pe Rauw în proiectul Los Próximos, prin care promova noile speranțe ale scenei latino.
Hiturile portoricanului s-au înmulțit considerabil în acea perioadă. Dintre înregistrările ca “lead artist” s-a remarcat vioiul și dansantul T.T.I. (Tu Te Imaginas), ce păstrează încă amprenta R&B.
Alte cântece, cum ar fi ¿Qué Somos?, Dale sau Dimelo en la Cara demonstrează un apetit în creștere pentru dembow, semn că flăcăul se pregătea s-o lase mai moale cu vechile lui “nordisme”.
La scurt timp după Toda, repertoriul lui Rauw s-a îmbogățit de asemenea cu noi colaborări de succes, ca Luz Apagá (cu compatriotul Ozuna) sau Pa Tu Casa (cu columbianul Kevin Roldán și argentinianul Khea).
Pe parcursul lui 2019, artistul s-a ales cu și mai multe hituri pe YouTube și în chart-urile din lumea hispanofonă.
Seria a început din ianuarie, cu Que Le Dé, un duet cu Nicky Jam, ce se distinge printr-un “vibe” ușor de EDM.
El Efecto îl pune pe Alejandro față în față cu Chencho Corleone (de la Plan B), cel mai pițigăiat reggaetonero “ever”.
Era prima oară când băiatul lucra cu un confrate din vechea gardă. În lunile care au urmat s-a combinat și cu legendarii De La Ghetto (pe EP-ul Trap Cake, Vol. 1) și Wisin (pe fierbințeala “wannabe” Una Noche).
Că veni vorba, Trap Cake, Vol. 1 a fost creat cu gândul la fanbase-ul original al artistului, fiind o colecție soporifică, după canoanele bine știute ale genului. Ceva mai animate ar fi doar Espuma (bucata cu De La Ghetto) și Cuento de Hadas.
În rest, portoricanul s-a concentrat din greu pe beat-urile dembow. Single-ul Fantasías, tras cu amicul Farruko, a reprezentat cea mai mare lovitură din viața lui Rauw de până atunci.
Cu aproape 600 de milioane de vizualizări, piesa a intrat în Top 5 în Spania, Argentina, Columbia, Peru etc. și s-a clasat pe locul 9 în secțiunea Hot Latin Songs, din Billboard.
Un “summer jam” cât se poate de ordinar, pe filonul Despacito, Fantasías s-a pricopsit cu un remix, la care și-au mai dat concursul Anuel AA, Natti Natasha și Lunay.
S-a văzut și ăsta de vreo 400 de milioane de ori pe YouTube. La fel și versiunea “unplugged”, cu toate că-i cel puțin la fel de plictisitoare.
Cățărat tot mai sus pe val, Alejandro s-a viralizat în 2019 și cu Mírame (în cârdășie cu Nio García și Lenny Távarez), Detective (un track solo) sau Dream Girl (o colaborare cu Ir-Sais, un MC din insula Bonaire).
2020 începuse excelent pentru portorican. Lansat în februarie, single-ul Tattoo a avut un succes și mai mare ca Fantasías.
Conceput după o rețetă simplă și “catchy”, Tattoo mi-a reînviat cât de cât poptimismul, după melodiile anterioare, care-s una mai “meh” ca cealaltă.
Remixul bate însă categoric originalul, grație participării columbianului Camilo, unul dintre cei mai mișto cântăreți de pop latino, cu glasul lui inconfundabil de fetiță.
În acea primăvară blestemată, Rauw s-a anturat și în alte combinații “crossover” de impact, ca TBT (cu columbienii Sebastián Yatra și Manuel Turizo) și 4 Besos (cu spaniola Lola Índigo).
La sfârșitul lui martie a ieșit Elegí, un cântec înregistrat cu Dalex și Lenny Távarez, ce-mi dă impresia de “sequel” mai melancolic și mai searbăd al lui Tattoo.
Starul portorican era în plin turneu mondial când s-a declarat nenorocita de pandemie. Ar fi trebuit să încheie în glorie acasă, la Coliseo de Puerto Rico.
A făcut-o până la urmă, numai că fără spectatori, într-un recital solitar, doar cu lumini și “visuals”, în transmisiune directă pe YouTube.
Concierto Virtual en Tiempos de COVID-19 a apărut și în variantă audio și s-a clasat pe locul 10 în Billboard Top Latin Albums.
O creație la moment a fost single-ul Yo Sabía, din aprilie, un fel de trap al carantinei.
Rauw a măcănit un pic și la Color Esperanza 2020, un “band aid” latino în sprijinul victimelor pandemiei.
Artistul a întâmpinat vara cu remixurile Tattoo și Elegí și cu o colaborare cu veteranul Yandel, la piesa Dembow 2020.
Ceva mai încolo, în octombrie, a băgat un “featuring” pentru La Nota, un mare hit pe piața latino, cu Manuel Turizo ca titular.
Alături de cele două remixuri amintite, Enchule, din septembrie, a pregătit terenul pentru Afrodisiaco, albumul de debut al lui Alejandro, programat să apară două luni mai târziu.
Enchule, care a prins Top 10 în Spania, a împletit noul avânt reggaetonist al interpretului cu rădăcinile sale de crooner R&B de pe SoundCloud.
Pe linia asta merge cu precădere și Afrodisiaco, cu precizarea că dembow-ul își taie partea leului, deși există destule accente de trap și R&B.
Rauw o ține în general pe un bpm scăzut și îngână melodiile pe un ton delicat și languros. Afrodisiaco e ca un mix perreo non-stop, preludiu perfect pentru o orgie generalizată.
Ar fi niște schimbări de ritm, la Química, metamorfozat în partea a doua într-un număr de house, sau la Algo Mágico, prima incursiune synthpop a portoricanului, clar după exemplul lui The Weeknd.
Dincolo de senzualitatea debordantă, albumul nu prea strălucește în plan muzical. Dile a Él, track-ul de deschidere, promite multe, numai că dup-aia se instalează o rutină cruntă. Nici măcar variațiile stilistice amintite nu modifică situația.
Miserupistul J Balvin, la De Cora <3, sau durul Anuel AA, la Reloj, au misiunea să impregneze un contrast față de catifelatul Rauw, dar cel puțin al doilea n-are niciun farmec.
Și mai palid este trapperul nord-american Trippie Redd, la Un Sueño. Mai bine ca el dau cântătorul panamez Sech (la Mood) sau rapperul portorican Myke Towers (la Ponte Pa’ Mí).
Pe Afrodisiaco, protagonistul se raportează ambivalent la tradiție și modernitate în reggaeton. Pentru mai multă autenticitate a chemat la înregistrări câțiva hăndrălăi “old school”, ca Zion & Lennox, Wisin & Yandel, Arcángel și Randy.
Hodorogii mi se par în general mai convingători decât puleții tineri, dacă nu chiar față de Rauw însuși. Cei mai buni sunt Arcángel și Randy, la Soy Una Gárgola, care-i de fapt un cover după o bucată douămiistă a duoului Jowell & Randy.
Afrodisiaco s-a mişcat foarte bine în chart-uri, urcând pe locul 2 în Spania, pe 3 în Top Latin Albums şi pe 75 în Billboard 200. Succesul a fost imens în ţările din America Latină, cu opt discuri de platină în Columbia şi trei în Argentina.
Cu acest prim “full-length”, portoricanul şi-a consolidat statutul de superstar internaţional, fiindcă se ştie, reggaetonul şi popul latino au priză în cam toate colţurile planetei rotunde, inclusiv pe aici pe la noi, unde se consumă din greu produse culturale hispanofone.
Micuţul a obţinut apoi şi cea dintâi nominalizare pentru Latin Grammy, la ediţia din noiembrie 2020. S-a aflat în cărţi la categoria Best New Artist, dar a pierdut surprinzător în faţa columbianului Mike Bahia.
Alejandro a fost invitat la festivitate, ca parte din momentul inaugural, un tribut pentru cântăreţul salsa Héctor Lavoe. Lache a intrat pe scenă de mână cu maestra Ivy Queen.
Băiețașul a pornit tare și în 2021, cu un duet cu Selena Gomez. Baila Conmigo îi zice la “canción” și e cocktailul ideal de dulceață și dembow.
Precizez că Baila Conmigo a servit ca “lead single” pentru primul EP în spaniolă al Selenei.
Au urmat pentru Rauw și alte colaborări de prestigiu în sfera popului latino, ca Vacío (cu Luis “Despacito” Fonsi) sau Aloha (cu amicul Maluma).
A mai mare șmecherie s-a numit însă Cambia el Paso și i-a dat prilejul pulifricului să mormăie ceva la umbra fulminantei Jennifer Lopez.
Pentru el a contat și cântarea cu figurantul de Chris Brown, un idol al tinereții, alături de care a înregistrat Nostálgico, o producție R&B (cu “r” de la “riddim”) a jamaicanului Rvssian.
Un “featured artist” la mare căutare, Alejandro a mai comis cel puțin vreo 15 bucăți în 2021. Mai menționez doar remixul Zorra (cu catalana Bad Gyal), Tiroteo (cu spaniolul Marc Seguí), Loquita (cu mexicanii Reik) și Sabe (cu argentiniana Nicki Nicole).
Neobositul cântător face aceste combinații în paralel cu proiectele lui principale, care curg în continuu de ani de zile.
Abia terminase înregistrările pentru Afrodisiaco, că Rauw s-a apucat de lucru pentru al doilea album, ce avea să poarte titlul Vice Versa.
Vice Versa s-a vrut a fi creația lui cea mai personală. D-aia a chemat numai câțiva musafiri în studio și s-a implicat semnificativ în procesul de producție, sub aliasul El Zorro.
Trăgând cu ochiul la performanțele lui Bad Bunny, Rauw și-a declarat intenția de a revoluționa reggaetonul cu noul lui opus.
2/Catorce, cel dintâi single, care a ieșit în februarie ‘21, nu promitea cine știe ce. E doar o romanță reggaeton în spiritul vremii, cum găsim destule și pe Afrodisiaco.
Succesorul Todo de Ti s-a ivit în luna mai și a marcat într-adevăr cotitura stilistică trâmbițată de artist.
Portoricanul s-a reorientat ferm spre un synthpop revival/nu disco, amplasat undeva la întretăierea dintre Bruno Mars și The Weeknd. Doar cadența vocală a solistului mai poate fi etichetată ca un vestigiu reggaeton.
Desigur, exista deja precedentul Algo Mágico, dar Todo de Ti se ridică la un nivel de calitate mult mai înalt. Totodată, latino lover-ul și-a bătut toate recordurile cu acest single.
Văzut de 700 de milioane de ori pe YouTube și cântat de peste 1,250 de miliarde de ori pe Spotify, Todo de Ti a fost no. 1 în Spania și peste tot de la Río Bravo del Norte până la Tierra del Fuego.
A intrat și în topurile din Europa, Canada sau Noua Zeelandă, iar în SUA s-a situat pe locul 32 în clasamentul general și pe 2 în Hot Latin Songs.
Melodia a luat o mulțime de premii, între care două Billboard Latin Music Awards și – foarte elocvent – un TikTok Award la categoria Favorite Musical Trend of the Year.
Lansarea Vice Versa s-a petrecut în iunie 2021, pe creasta valului Todo de Ti. Puletele pare cam depășit de ambițiile lui creative.
Vice Versa este în general un album agreabil, dar nu iscă nici pe departe revoluția anunțată de muzicianul latino. Repet, avem termenul de comparație Bad Bunny.
Totuși, sunt câteva bucăți reușite. Mă gândesc în primul rând la Aquel Nap ZzZz, o baladă art pop sensibilă și isteață, ce te trimite cu gândul la strălucitoarea Rosalía (deloc din întâmplare, după cum s-a aflat ulterior).
Mișto construcția piesei, care trece elegant de la onirismul trapeton la acorduri dulci de bolero.
Bună și Desesperados, cu ecourile ei de cumbia și dub și cu “disperatul” Chencho Corleone, care fură show-ul în totalitate.
Cúrame este un alt “highlight” de pe Vice Versa, provocator prin caracterul său ambiguu, la limita dintre “break up song” și “party anthem”.
De remarcat producția inventivă, cu nuanțe de lofi hip-hop și tropical house altoite pe trunchiul dembow.
Cosa Guapa și ¿Cuándo Fue? atrag la rândul lor atenția, prima datorită tonalităților UK garage, iar a doua cu alunecarea incitantă spre drum’n’bass.
Altfel, Vice Versa pendulează între platitudine și eșec. Posibil ca Sexo Virtual să fie întâiul reggaeton cu tematică labagistă din istorie, în vreme ce Desenfocao n-o să scape în veci de stigmatul de “Todo de Ti, Part II”.
La Old Skul, pițiflenderul salută cam fleșcăit generația Daddy Yankee, iar Brazilera, colaborarea cu diva baile funk Anitta, și-a cam irosit potențialul. Numai că eu rămân cu critica, iar portoricanul cu succesul, banii și tot ce mai decurge din asta.
Vice Versa a făcut ravagii la scară planetară, culminând cu opt săptămâni petrecute ca no. 1 în Spania și cu poziția supremă în Billboard Top Latin Albums, plus un loc 17 de invidiat în Billboard 200 (unde s-a menținut 54 de săptămâni).
Cronicile au fost bune și foarte bune, laudele cele mai răsunătoare venind din revista Rolling Stone, care a văzut Vice Versa pe locul 3 în topul albumelor din 2021, după Sour – Olivia Rodrigo și 30 – Adele.
Artistul și-a promovat materialul prin două turnee internaționale. Rauw Alejandro World Tour a ținut din iulie până în decembrie 2021, iar Vice Versa Tour a avut loc anul următor, din ianuarie până în iunie.
Cu aspirații de mare showman, băiețașul pune în scenă spectacole explozive, cu coregrafii elaborate, modelate după Usher, Chris Brown sau strămoșul Michael Jackson.
Până la el, asta era foarte rar în reggaeton, colegii de breaslă limitându-se în general la mișcări elementare de perreo.
Cariera lui Rauw a atins o nouă culme în octombrie 2021, când a concertat patru seri la rând la Coliseo de Puerto Rico.
El Choli, cum îi zic localnicii, este un templu al muzicii portoricane, piatra de încercare pentru orice reggaetonero. Iar ăsta micu’ a băgat toate cele patru gig-uri cu casa închisă, capacitatea sălii fiind de 18.500 de locuri.
Cu vreo lună înainte se aflase că mocofanul e cuplat cu Rosalía. Presa mondenă măcănea de ceva timp despre asta, însă cei doi n-au recunoscut public decât după aproape doi ani de relație. Habar n-am de ce. Bănuiesc că n-au restricții contractuale ca idolii J-pop.
Interesant că Rosalía a murmurat necreditată pe melodiile Dile a Él și Aquel Nap ZzZz, iar unii fani i-au recunoscut glasul, dând apă la moară zvonurilor. Eu cred că ea e vreo șapte clase peste pulifric, atât că nu-i pasă nimănui de părerea mea.
La premiile Latin Grammy pe 2021, Rauw Alejandro a câștigat la categoria Best Urban Fusion/Performance, cu remixul Tattoo. În schimb, Todo de Ti n-a primit nimic, deși s-a aflat pe liste la Record of the Year și Song of the Year.
După atâtea fapte glorioase, puletele a încheiat anul cu ditamai scandalul. Jhay Cortez s-a luat mai întâi de el într-un diss track și a generat astfel o avalanșă de bălăcăreli, puse pe beat sau pe tweet.
Cortez mârlanul s-a legat și de Rosalía, așa că Alejandro a comentat și el de gagica rivalului, una Mia Khalifa, dacă o știi.
EP-ul Trap Cake, Vol. 2 a fost primul “release” al portoricanului pe 2022. Fără să iasă din tiparele genului, acesta e categoric mai consistent decât predecesorul din 2019 și tinde să fie ceva mai agresiv.
Devenit superstar între timp, Rauw și-a permis invitați de clasa A, ca Future sau Ty Dolla $ign.
Dar nu piesele cu ei se evidențiază, ci Caprichoso (unde se simte mâna co-autoarei Rosalía), Red Velvet (colorată de Shenseea, un soi de Rihanna de Jamaica) și Gracia por Nada (cu apariția neașteptată a unei chitare rockiste).
Cântărețul s-a văzut în acea perioadă și printre nominalizații la Grammy-urile “anglo”, la categoria Best Música Urbana Album (nu înțeleg exact de ce cu Afrodisiaco și nu cu Vice Versa). N-a avut nicio șansă, pentru că a candidat împotriva lui Bad Bunny, cu El Último Tour Del Mundo.
S-a consolat în scurt timp cu un “featuring” pentru madame Shakira, pe single-ul Te Felicito. Deși are un scurt intermezzo reggaeton într-o piesă predominant nu disco-ish, pițiflenderul se bagă parcă cu mai mult tupeu decât la J.Lo. Al dracu’ nenorocit!
Alejandro l-a convertit la disco și pe Daddy Yankee, alături de care a scos în acea primăvară melodia Agua.
Cei doi au beneficiat de participarea extraordinară a lui Nile Rodgers, care execută vamp-ul lui clasic de chitară.
Multilateralul Rauw s-a înhăitat în premieră și cu Bad Bunny, pentru imnul văratic Party, de pe albumul lui Un Verano Sin Ti, din 2022.
Știu că-i vorba de colaborare, nu de competiție, însă Party demonstrează pe scurt de ce Bad Bunny e mult mai tare decât colegul său inovator “wannabe”.
Pentru cunoscătorii fenomenului, mai consemnez din 2022 și remixul Loco por Perrearte, cu De La Ghetto, sau Vapor, cu Wisin & Yandel reuniți.
Lansat în toiul verii, aprigul și orgiasticul Lokera a prefațat al treilea album al lui Rauw Alejandro, denumit Saturno.
Până la apariția acestuia, petrecută în noiembrie, artistul a testat piața cu încă două single-uri. Punto 40 este un “remake” futurist după un malianteo din ‘96 al duoului Baby Rasta & Gringo.
Junele discipol i-a chemat chiar pe doi dintre creatorii originali, Baby Rasta și DJ Playero, să dea rime și respectiv beat-uri pe noua versiune.
Dacă Lokera și Punto 40 se întorc la bazele reggaetonului, Dime Quién???? arată că superstarul intenționa să perpetueze și direcția synthpop de pe Vice Versa.
Sună bine piesa, e dinamică, atractivă, redă credibil atmosfera epocii de aur a new wave-ului, iar versurile în spaniolă îi suplimentează farmecul.
Referitor la Saturno pe de-a întregul, înainte de orice acesta materializează ambiția lăudabilă a artistului de a evita redundanța.
Să zicem că albumul e vag conceptual, cu planeta Saturn ca simbol astrologic al nostalgiei. Numai că nostalgia lui Alejandro are conotații de tip “back to the future”, în modul unei reconsiderări a trecutului muzical ca resursă pentru evoluții viitoare.
Ideea de bază a portoricanului a fost să fuzioneze dembow-ul strămoșesc cu trenduri apuse din State, ca Miami bass și latin freestyle, ambele axate din greu pe sonorități de synth și drum machine.
Acestea erau contemporane cu faza incipientă a reggaetonului, doar că n-au ajuns să se intersecteze la timpul lor. Treizeci de ani după aceea a venit Rauw și a rezolvat problema, într-o tentativă îndrăzneață de redirecționare a cursului istoriei.
Inevitabil, Saturno are porniri mai “hardcore” decât predecesorii săi, dar asta nu înseamnă că micuțul și-a pierdut flerul de “popster”.
Melanjul lui de stiluri retro e bine aranjat din butoane ca să corespundă gusturilor actuale. Cât le privește pe cele viitoare, rămâne de văzut în ce măsură vor purta amprenta concepției lui Rauw Alejandro.
Single-ul Punto 40 a fost prima mostră de “reggaeton în spațiu” a cântătorului, estetică pe care a dezvoltat-o și în alte track-uri, precum Dejau, co-produs de același DJ Playero, și mai ales Cazadores, un malianteo intergalactic, cu vibrație de “Miami meets San Juan” și rime insinuate de Arcángel.
Panties y Brasieres, duetul cu Daddy Yankee, marchează reîntoarcerea pe Pământ, referindu-se evident la viața de turneu a protagoniștilor.
De Carolina omagiază orașul de baștină al lui Alejandro, tot așa, cu background retro-futurist de la DJ Playero.
Raulito nu se dezice nici de latura lui romantică pe Saturno. Chiar ne-o livrează destul de devreme, de la track-ul 3, excelentul Más de Una Vez.
Crooning-ul visător al solistului curge pe un fundal de reverie cosmică cu beat-uri, numai bun de încins un breakdance printre stele. Sample-ul împrumutat de la sirena disco iberică Susana Estrada joacă un rol important în configurarea atmosferei eterice.
Deși bazate pe dembow, Que Rico Chingamos sau No Me Sueltes își însușesc și ele acea melodicitate senzitiv-fantezistă, numai că sunt departe de puterea de seducție a lui Más de Una Vez.
La capitolul “bangers” trebuie amintit obligatoriu Verde Menta, o dezlănțuire a lui Rauw pe groove-uri digitale, fabricate după infailibila metodă Miami bass.
Foarte izbutit și Corazón Despeinado, cu bpm accelerat, chitară new wave, “backing vocals” de fete și un Rauw cam în răspăr cu euforia generalizată.
În opinia mea, Saturno e cel mai echilibrat dintre albumele lui Alejandro, cu umplutura cea mai puțină, apropiindu-l cel mai mult de dezideratele sale de vizionar muzical.
Impactul a fost însă ceva mai scăzut ca la Vice Versa (no. 2 în Spania, no. 2 în Top Latin Albums, no. 25 în Billboard 200).
În clipa asta mai sunt câteva zile până la Grammy-urile din 2024, unde vom afla dacă Saturno va lua premiul pentru Best Música Urbana Album.
Probabil o să câștige Karol G, fix cum s-a întâmplat cu câteva luni în urmă la Billboard Latin Music Awards și Latin Grammy.
Rauw Alejandro a debutat ca actor în al treilea sezon al serialului TV spaniol Sky Rojo, ce a avut premiera în ianuarie ‘23.
Pe linie muzicală, a venit imediat încă un hit latino, Tamo en Nota, înregistrat cu freneticul Ángel Dior, un star al dembow-ului dominican.
Dar cea mai tare mutare din acea perioadă a fost EP-ul R∞Я, ce reunește trei melodii scrise, produse și mai ales cântate împreună cu iubita Rosalía.
Cea dintâi, Beso, este o bijuterie a noului pop latino, cu un dembow ultra-sexy și partituri de voce emoționante.
Mă atinge bine de tot și pe mine, în special datorită ei, care cântă magnific. El se străduiește să-i facă față, cu toată tandrețea de care e în stare.
Și celelalte două bucăți se prezintă bine. Mai arțăgoasă și mai “kinky”, Vampiros ar fi mers și în flow-ul de pe Saturno.
Pe altă stradă se află Promesa, un bolero post-modern, unde Rosalía se înalță iar într-o dimensiune astrală.
Aparent, celor doi le mergea ca în basme. În videoclipul Beso, fanii au observat un inel mega-scump de logodnă pe degetul chanteuzei. Amorezii nu mai conteneau cu mărturisirile publice.
Și-au întipărit iubirea prin tatuaje, iar ea și-a poftit proaspătul logodnic pe scena de la Coachella, unde au făcut furori cu Beso și Vampiros.
Și dintr-o dată… booooooooom!… a căzut vestea despărțirii, confirmată oficial de ambele părți, în iulie ‘23. Trecuseră doar patru luni de la romanticul episod R∞Я.
Normal, vedetele n-au oferit explicații, așa că Internetul a fost inundat instant de zvonuri. Cică fata l-ar fi lăsat pentru că ar fi înșelat-o, dar eu m-aș aștepta la mai multă poliamorie de la un asemenea cuplu.
Alții spun că Rosalía ar fi rupt relația pentru că și-a prins logodnicul că ar fi bisexual. Oh, asta n-ar trebui să sperie o femeie modernă. Dimpotrivă.
Chiar dacă amorul i s-a dus de râpă, omul și-a văzut mai departe de programul lui muzical. La fel ca numeroase alte staruri latino înaintea lui, Rauw a bifat în iunie prezența la Bzrp Music Sessions, un proiect al DJ-ului argentinian Bizarrap, foarte la modă în zilele noastre.
Din întâlnirea celor doi a rezultat track-ul cunoscut drept Bzrp Music Sessions, Vol. 56. Produs într-un stil bass house actual și banal, cântecul a avut mare succes în clasamente, în Spania urcând până hăt pe poziția “número uno”.
Alejandro și Bizarrap au revenit în doar două zile cu Baby Hello, altă repriză EDM, parcă și mai nesărată.
Baby Hello anticipa un nou “full-length” al cântărețului, Playa Saturno, gândit ca o continuare a lui Saturno.
Până atunci însă a apărut Data, un album de autor al producătorului și songwriter-ului Tainy. Rauw a cântat pe două piese, Sci-Fi și Volver, la ultima colaborând surprinzător și renumiții “electroniști” anglo Four Tet și Skrillex.
Remarc similaritățile cu cosmo-reggaetonul de pe Saturno și mă întreb dacă nu cumva chiar se încheagă un curent muzical.
Revenind la Playa Saturno, acesta a fost lansat în iulie și aduce mai degrabă a colecție de “leftovers” decât a “sequel”. Nu-i chiar o calamitate, dar te face cam rar să tresari.
Avem mai multe momente romanțioase decât pe Saturno, atâta că doar despre Cuki pot spune că ar fi ceva de capul lui.
Chiar dacă-s mai rare (sau poate tocmai d-aia), fazele de “party” și dezmăț sunt sensibil mai atractive, mai ales când se alătură și niște invitați.
La Ponte Nasty intervin fioroșii Jowell & Randy, la Celebrando – mare eveniment – răsare imperială Ivy Queen, iar la Si Te Pegas – surprize, surprize! – oaspetele este Miguel Bosé.
Un gigant al popului spaniol, la cei 67 de ani ai lui, Bosé intră super-natural în filmul portoricanului.
Playa Saturno e clar cel mai reggaeton album al lui Alejandro de la Afrodisiaco încoace, deși producția preia anumite reverberații electro de pe discul precedent.
Artistul a încercat și lucruri inedite, ca Picardia, o colaborare cu mexicanul Junior H (specializat pe corridos tumbados), sau No Me Sorprende, o încercare de reggae tradițional. Niciuna nu i-a ieșit prea grozav.
Complet neafectat de opiniile mele negative, Playa Saturno și-a făcut treaba în clasamente. Locul 4 în Spania și Top Latin Albums și locul 29 în Billboard nu-s chiar la îndemâna oricui.
Superstarul a uimit pe toată lumea în august, când a postat pe Internet un cântec nou, Hayami Hana (“floare rară”, în japoneză).
Vorbim literalmente de o scrisoare deschisă pentru Rosalía și de o odă pentru ea ca femeie și artistă. Pe mine m-a cam înduioșat, recunosc.
Hayami Hana stă bine și ca muzicalitate. Părăsitul s-a întrecut pe sine, experimentând cu istețime pe formatul “piano ballad”, pe care l-a dezvoltat imprevizibil, cu o serie de procedee subtile (am impresia că a băgat și un sample “sped up” cu vocea ei). Îl suspectez că și-a dorit intens să o frapeze pe fosta.
Paparazzi susțin însă că Raulito n-ar suferi așa de tare după despărțire, prezentând dovezi neconcludente că ar fi înfiripat o idilă cu Shakira. Vaaaaaaai! Dacă ar fi ceva adevărat l-aș detesta pe vecie.
În tot timpul ăsta, portoricanul a umblat în turneul mondial Saturno. I-a mers bine inițial, cât s-a învârtit prin SUA și Mexic.
Pe TikTok s-a răspândit un trend, #saturnooutfits, cu ținutele pregătite de fane pentru concertele preferatului. Mai exact, fetele își dau silința să fie cât mai creative și mai extravagante, inspirate de tematica SF a albumului.
Situația a luat o turnură nașpa din toamnă, când aproape jumătate din gig-urile europene ale lui Rauw s-au anulat, din motive tehnice sau organizatorice (ar fi trebuit să cânte și la Romexpo).
Ca urmare, managementul artistului a decis să renunțe la segmentul din America Centrală și de Sud al turneului, care era programat în octombrie.
Clar, 2023 n-a fost prea prielnic pentru capricornul Rauw. Nu știu ce a păzit Saturn (planeta lui protectoare), l-o fi bătut Mercur retrograd sau alte alea, nu mă pricep.
Am menționat deja, la Latin Grammy, în noiembrie, a plecat cu mâna goală. A avut în schimb un recital de trei melodii, între care și Se Fue, un cover emoțional după Non c’è, de la Laura Pausini. Probabil că s-a adresat de fapt Rosalíei cu piesa asta, care era și ea prezentă la ceremonie.
Mi-a atras atenția și interpretarea Baby Hello, transformat pe scenă într-un rock “lame”, cu chitară frecangită.
Înainte de sfârșitul anului, Raulito a mai băgat două colaborări. Airplane Tickets este o producție după moda afrobeats a cândva omniprezentului Pharrell, iar Quiero Volver a Repetir îi aparține DJ-ului tech house Yung Prado, din Barcelona.
Flexibilul “cantante” s-a adaptat în ambele cazuri, fără să iasă cine știe cât din rutina lui de reggaeton.
Prevăd că la anul o să scoată un album dedicat iubirii lui pierdute. Mai mult ca sigur că o să aibă un succes formidabil.
Însă cu greu mi-aș putea schimba sentimentele amestecate pe care le am față de Raulito. Pe de o parte, omul simbolizează progresele muzicale din ultima perioadă ale reggaetonului.
Pe de altă parte, tot el este un părtaș activ în procesul de comodificare atroce și de “blanqueamiento” (înălbire) a acestui gen muzical.
Cu toate defectele lui, la origini, reggaetonul reprezintă o expresie a creativității tinerilor din ghettourile portoricane.
Numai că până în vremea lui Alejandro s-a transbordat într-o cu totul altă sferă socială și culturală. Vedetele de teapa lui învârt bănetul cu lopata, în timp ce viața din “caseríos” a rămas la fel de cruntă ca în anii ‘90.
Establishment-ul a făcut reggaetonul acceptabil prin metode de marketing. Chestiunile reale, reflectate de mesajul lui problematic, s-au păstrat din nefericire intacte, doar că nu mai rimează nimeni deschis despre ele.
Să fie vina lui Raulito? Categoric nu. Nu-i nici a lui Daddy Yankee, care a aprins scânteia. Așa superstaruri cum au ajuns, ei nu-s decât niște rotițe semi-conștiente într-un mecanism înfiorător de vast.
Deci.. a cui e vina? A guvernelor ticăloase din Porto Rico, aflate mână în mână cu coloniștii nord-americani. Adică a sistemului capitalist, ce mai încoace și încolo.
Referințe bibliografice:
- Oficial: rauwalejandro.com, Facebook, Instagram, SoundCloud, TikTok, Twitter, YouTube
- Baze de date: AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, IMDb, Last.fm, Metacritic, MusicBrainz, RYM, SecondHandSongs, setlist.fm, Songfacts, Sputnikmusic, Tunefind, WhoSampled, Wikipedia (en), Wikipedia (es)
- Publicații: Brooklyn Vegan, CMTV, Complex, Consequence, Euphoria., JNSP, Los40, NME, NPR Music, Pitchfork, Popelera, Remezcla, RGM, Rolling Stone, Spin, Stereogum, The Fader, The New York Times, Uproxx, Variety, Vice, Vulture
- Charts: Billboard
- Fans: Ra Rauw King, Rauw Alejandro Fans Club Official
- Altele: Grammy Awards, Music Video Wiki, Pianity, Sony Music Latin
I'm My Own Walkman 