Aitch

Hip-Hop, [Litera A] 13 minute

Mostră de înţelepciune:  

„“Show ‘em, baby, how you flex and make it shake/All that back and pretty face”, proclamă cu infatuare gherțoiul, care ține să-ți spulbere din start speranța că gen Z o să facă istorie din obiectificarea femeii.”

Naştere:

  • Harrison Armstrong, 9 decembrie 1999, Moston, Manchester, Anglia

Încadrare stilistică:

Colţul criticului de artă:

Un pulifric mic, care a făcut ravagii în chart-urile britanice în glorioșii ani 2019-2020. Până în momentul de față, Aitch a cules șapte intrări în Top 10, cinci pe partea de “singles” și două la secțiunea de albume.

Avem de-a face cu unul dintre primele superstaruri hip-hop britanice din generația Z, dar personajul nu-mi inspiră prea multă încredere, nici pentru viitorul rapului și nici pentru cel al omenirii. 

Bine, pot să înțeleg de ce are Aitch atâta succes. Cu mecla din dotare, pițiflenderul e născut pur și simplu pentru a fi memă.

Are și un “flow” destul de bun și un accent specific Manchester-ului de baștină, fapt ce-i sporește considerabil charisma. A prins nemaipomenit la puștimea din UK, mulți dintre fanii și fanele lui aflându-se încă la vârsta pubertății.  

Altfel, Aitch nu strălucește deloc la capitolul inovație. Practic, pulifricul reciclează niște clișee vechi de secole, învelindu-le într-un ambalaj prietenos cu noua generație. 

În mare parte, junele MC se limitează la eternele bravade despre cât de mult fute și ce haladit poa’ să fie el, fapt ce mă face să regret potențialul risipit al culturii hip-hop. Dar așa e capitalismul, sugrumă tot ce mișcă.    

Micuțul Aitch s-a născut aproape de sfârșitul lui 1999, în cartierul Moston, parte din integrantă din metropola Manchester.

În acte, pe păcălici îl cheamă Harrison Armstrong. Aliasul de rapper provine de la pronunția inițialei H a prenumelui său. 

Tolomacul a început să pună rime pe beat de când i-au ieșit primii floci, sperând că așa va avea și el vreo șansă să se dezvirgineze vreodată. Pare să-i fi ieșit, ce să zic.

În 2017, adică la vârsta de 16 ani, a scos primul EP, intitulat On Your Marks. 

Nimic interesant. Doar “freestyling” mediocru, despre calitățile sale nebănuite, pe beat-uri de grime ce sună de parcă ar fi generate automat. Probabil că așa și sunt. Nu știu cine s-ar fi gândit pe atunci că un cordit ca Aitchică are potențial de superstar.

În caz că nu ești la curent, grime-ul ăsta e un stil specific britanic, născut acum vreo 20 de ani, din încrucișarea hip-hopului cu diverse sonorități electronice de dans și cu dancehall-ul jamaican.

Au existat două boom-uri grime. Primul s-a produs pe la jumătatea decadei “noughties”, iar al doilea în ultima parte a deceniului următor, practic pe coada acestuia făcându-și apariția și imberbul de Aitch.

La începutul lui 2018, Aitch a scos Blitzed și Vibsing, două single-uri cu influențe trap, ce denotă unele progrese în materie de MCing. 

Marea lovitură s-a produs mai în primăvară, când Aitch a devenit viral cu clipul piesei Straight Rhymez. Mult spus piesă. E un freestyle trântit pe cel mai rudimentar beat grime, care a dat însă pe spate puștimea din Albion.

În momentul de față, postarea de pe YouTube cu Straight Rhymez depășește 20 de milioane de vizualizări.

Între cei impresionați de performanța lui Aitch s-a aflat și Stormzy, megastarul grime, care l-a luat pe micuțul rimangiu sub aripa lui protectoare.

Anonimul din Manchester s-a trezit invitat în cele mai populare emisiuni hip-hop din UK. Mă refer la cea a lui Kenny Allstar, de la BBC 1Xtra, și la Daily Duppy, găzduită platforma GRM Daily.

Freestyle-urile expectorate acolo s-au viralizat la rândul lor, contribuind masiv la ascensiunea fragedului artist.

Propulsat de tot acest “hype”, Aitch a semnat un contract cu Since ‘93, label și agenție de impresariat ce lucrează direct cu gigantul Sony. Au urmat imediat gig-uri în deschiderea unor MCs de talia lui Wiley sau a regretatului Cadet.

Primele single-uri pentru Since ‘93 au fost anostele Trust Me și Miss Me With It, la finele lui 2018.

Wait, lansat în ianuarie 2019, a marcat un salt înainte în plan estetic, mulțumită mai ales producției lui WhyJay. 

Aitch rămânea încă la stadiul de fenomen YouTube, pentru că nici una dintre aceste realizări nu a reușit să pătrundă în chart-ul britanic.

Situația s-a schimbat din mai 2019, când On My Way Home, o colaborare a lui Aitch cu Jaykae, s-a ițit în zona inferioară a Top 75. 

O lună mai târziu, Aitch s-a pomenit pentru întâia oară în Top 10, ca invitat special al cuplului Young T & Bugsey, pe single-ul Strike a Pose.

La puțin timp după aceea a urmat un alt “featuring” de succes, pentru concitadinul Bugzy Malone, al cărui Kilos a fost no. 20 în UK.  

În vara lui 2019, Aitch a lansat un nou single solo, denumit Taste (Make It Shake). Succesul a fost colosal. Taste (Make It Shake) s-a cățărat până pe poziția secundă a topului britanic. 

Producția lui WhyJay este remarcabilă, cu sub-bass incitant și un microsample obsesiv de voce, dar Aitch pare total neinteresat să depășească faza de puțoi logoreic, care scuipă mormane de rime fără mesaj. 

“Show ‘em, baby, how you flex and make it shake/All that back and pretty face”, proclamă cu infatuare gherțoiul, care ține să-ți spulbere din start speranța că gen Z o să facă istorie din obiectificarea femeii.

Cam în aceeași perioadă cu Taste (Make It Shake), Aitch s-a învârtit și de un “featuring” pe remixul superhitului Take Me Back to London, al lui Ed Sheeran și Stormzy. 

EP-ul AitcH2O a ieșit la iveală în toamnă, urcând până pe poziția no. 3 a chart-ului de albume din UK. 

Pe lângă Taste (Make It Shake), AitcH2O cuprinde și un al doilea hit de Top 10, Buss Down, dotat cu un “hook” foarte “catchy”, intonat de oaspetele ZieZie. Pe partea lirică nimic remarcabil, doar eternele variațiuni despre futai și drogangeală.

Întreg materialul este de o banalitate absolută. Producția redă clișeele la zi, îmbinând elemente grime și trap într-un format “ pop-friendly”. 

MC-ul delirează cât încape la modul fanfaron și hedonist, fără urmă de sclipire creativă. Doar pe Aeroplane Mode o dă mai pe melancolie, pretinzând că a rămas același băiat simplu, chiar dacă între timp a fost lovit de faimă.

Înainte de finalul lui 2019, Aitch s-a ales cu încă un “featuring” de răsunet, pentru mentorul Stormzy, care l-a poftit să bage niște rime pe track-ul Pop Boy, de pe albumul de mare succes Heavy is the Head. 

Tot de pe atunci datează și o nouă colaborare cu ZieZie, la Frech Kisses, un chanson rap mega-kitsch, ajuns no. 35 în UK.

2020 a început bine pentru Aitch, cu un nou hit de Top 10, Ei8ht Mile, în tandem cu mai fiorosul DigDat.  

“Succesurile” au continuat să curgă și în lunile următoare. Mice, un fel de “update” la Straight Rhymez, a penetrat în Top 40, în prima parte a lui martie. 

Două săptămâni mai târziu, Aitch a rupt iar chart-ul din UK cu Rain, single înălțat pe bartai poziția no. 3. Rain e practic un “summit” cu AJ Tracey, un alt mare star al momentului în rapul britanic.

Piesa sună destul de interesant, cu frecvențe joase de pian, ce țin hangul pentru rimele despre opulență ale celor doi MCs.

Producția îi aparține nord-americanul Tay Keith, renumit pentru combinațiile lui cu Travis Scott sau Drake. 

Rain a prefațat lansarea celui de al treilea EP al lui Aitch, Polaris, apărut în mai 2020. 

Polaris a intrat direct pe poziția no. 7 a topului național de albume. EP-ul a generat încă două hituri mai mici, după Rain, adică Raw (no. 57) și 30 (no. 36).

Aitch devine din ce în ce mai redundant, arzând-o la infinit pe aceleași teme, în același stil, cu același accent mancunian. Însă puștimea îl adoră și îl memează, nu s-a plictisit de el, cel puțin deocamdată.

Altfel, track-urile sunt bine lucrate pe partea de producție, alterând cât de cât impresia de platitudine impregnată de protagonist.

De remarcat apariția alămurilor sau a chitarei spaniole, integrate de minune în peisajul specific hip-hopului contemporan, cu mult sub-bass și beat-uri răsucite.

Acestea fiind zise, eu unul aștept totuși sfârșitul Aitchmaniei, care presimt că nu-i foarte departe. Mai mult ca sigur, fanbase-ul ciumegului din Moston își va uita instant idolul din moment ce va trece de dificila etapă a adolescenței.

Iar pe puștii din următorul val o să-i doară în pulă/pizdă de un decrepit de 25 de ani cum va fi Aitch, când estimez că va fi abandonat în totalitate de vechii lui adepți.

Poți să zici că-s boomer pentru că nu-mi place deloc de Aitchache, dar am convingerea că rapperii de tipul ăsta, mai vechi sau mai noi, exprimă o tendință conservatoare a societății occidentale. Iar succesul lor la mase este un rod al ingineriilor sociale de sorginte neoliberală. În fine, discuția e mult prea lungă ca s-o extind aici.

Update 1:

În septembrie, Aitch a scos cel de al patrulea single de pe Polaris, Safe to Say, clasat pe locul 57 în chart-ul național din UK. 

Dup-aia s-a menținut în atenție cu niște featuring-uri pentru confrați în vogă, ca D-Block Europe, alături de care a tras UFO (no. 11 în UK Singles Chart), sau Headie One, pe acesta ajutându-l la Parlez-Vous Anglais (no. 24).

Update 2:

În primăvara lui 2021, Aitch a băgat rime pe un remix la Latest Trends, superhitul puțoilor TikTok A1 & J1.

Câteva luni mai târziu a revenit în chart-uri cu House & Garage, un duo cu londonezul Morrison, ajuns no. 46 în UK.

Apoi, Aitch a lansat Learning Curve, o bucată solo, cu bas la greu, cățărată până pe locul 27 în topul britanic.

Au urmat două hituri mai mici, GSD și Party Round My Place, ultimul înregistrat cu participarea lui Avelino și Toddla T.

Aitch a colaborat de asemenea și cu anglo-gambianul Pa Salieu, pe single-ul Bad.

Update 3:

După o perioadă ceva mai apatică, marțafoiul a revenit în forță la începutul lui 2022. War, o colaborare cu ArrDee, a urcat în februarie până pe locul 6 în topul național. 

ArrDee, născut în 2002, reprezintă dovada vie că Aitch are deja prozeliți pe scena rap britanică. Numai uită-te la mecla lui.

Cât despre War, e un trap cu “samples” dramatice de trompete și bravade anodine ale celor doi pulifrici.

La o lună după asta, Aitch a fost cât pe aci să împuște un “number one”, cu noul single Baby.

Când am văzut “featuring Ashanti”, m-am speriat groaznic că frumusețea l-a băgat în seamă pe pulifreak. 

M-am liniștit când mi-am dat seama că e vorba doar despre un sample alterat din Awww Baby, folosit ca laitmotiv pentru un rap-R&B insipid al MC-ului. Sper că Ashanti “herself” nici n-are habar de existența figurantului pe planetă. 

Între timp, puletele a băgat un duet cu Giggs, ajuns no. 42 în UK, în mai 2022. Just Coz e pe UK drill și fioroșenie, cu secțiunea lui Giggs infinit mai interesantă decât a lui Aitch.

Update 4:

Single-ul Baby a prefigurat de fapt cel dintâi “full lenght” din cariera lui Aitch. Acesta se cheamă Close to Home, iar lansarea s-a petrecut în august 2022. 

Close to Home se vrea marcajul trecerii la maturitate a artistului și tributul său definitiv pentru Manchesterul de baștină.

În realitate avem de-a face cu aceleași vechi clișee, mascate de reflecții de doi bani pe tema nefericirii bogătașului (“Right now I’m richer than ever/But I can’t lie I’ve felt better”).

Pe partea de Cântarea Manchesterului (sau mai bine zis rimarea), micuțul își asumă cu tupeu inclusiv moștenirea muzicală a metropolei.

Single-ul 1989 e făcut pe un sample din Stone Roses (celebrul Fools Gold) și evocă epoca de aur a hedonismului mancunian:

“Yeah, took the city and I made it mine/Put my shades on and rave like it’s ’89”.

Aitch ar fi dorit un “featuring” cu Liam Gallagher, dar martalogul a cerut prea mult. În locul lui a făcut rost de Shaun Ryder, care a primit patru doze de Guiness și a expectorat ceva scurt despre futai și droguri.

Close to Home cuprinde și un moment indubitabil de sensibilitate al MC-ului, My G, o dedicație pentru surioara lui Gracie, care suferă de sindromul Down. Rapperul l-a chemat la înregistrări și pe Ed Sheeran, ca să zică și el una d-aia de corason.

Albumul merge la sigur, pe rețetele de succes consacrate în mainstream-ul hip-hop recent. Specificul britanic este împănat și cu ceva importuri transatlantice, de extracție trap (Louis Vuitton, Fuego), R&B sau chiar reggaeton (The Palm).

Kid, duetul R&B-ish cu AJ Tracey, pare cam tras de păr, fiind mult sub nivelul lui Rain. Dealtfel puține dintre cele 16 piese de pe Close to Home merită o notă de trecere. â

Să zicem că My G (din motive extramuzicale), deschiderea BelgraveRoad_1 (mai mult pentru beat-ul de calitate), plus Sunshine și In Disguise (pentru că sunt mai funky și au invitați interesanți: cântăreții New Machine și Bakar).

Bineînțeles, Close to Home a prins puternic la mase, ajungând la un pas de poziția no. 1 în UK. Ca single-uri au mai ieșit până acum 1989 (no. 23) și My G (no. 6).

Update 5:

Cu albumul încă sus în top, Aitch a mai împușcat un hit major în toamna lui 2022, pe post de invitat al lui Anne-Marie la single-ul Psycho.

Piesa e un trap al geloziei, în care MC-ul, amant de profesie, o înșeală în formă continuată pe solistă.

Psycho a urcat până pe locul 6 în UK. În mai puțin de o lună, Aitch a avut încă o intrare în chart-ul național, Let’s Go, un duet cu confratele hip-hop Tion Wayne, clasat pe poziția no. 30.

Update 6:

În toamna lui 2022, figurantul s-a pricopsit cu primul lui hit în Europa continentală, ca “featuread artist” pentru rapperul germano-mozambican Luciano, la piesa Bamba. Aceasta a fost no. 1 în Germania, Austria și Elveția, niște piețe noi pentru mancunian.

Însă Aitch a atins apogeul carierei în februarie 2023, când a câștigat primul lui Brit Award, la categoria Best Hip Hop/Grime/Rap Act.

A reușit chiar să-și învingă mentorul, pe Stormzy, dar trebuie precizat că premiul s-a dat baza voturilor de la fani.

Marțafoiul a mai avut o nominalizare, Baby, pentru cântecul anului, dar s-a bătut cu Harry Styles – As It Was (adică a fost pe listă acolo, de umplutură). 

Update 7:

În aprilie ‘23, pulifreakul a trântit un nou single, Round 2, care sună ca o rămășiță putrezită de pe Polaris. 

După asta, s-a întors pe piață în septembrie, cu Tip Toes, un duet retro-gangsta bășinos cu supranumitul Clavish. 

La scurt timp a răpăit și pe Hide N Seek, o producție bass house a amicului Toddla T. 

Luna următoare a băgat alte două colaborări: Scary, cu speriații de A1xJ1, și Stevie Wonder, cu colectivul afrobeats NSG.

Rapstarul a fost invitat în noiembrie la o sesiune YouTube Music Nights, prilej să-și promoveze noua operă, EP-ul Lost Files.

Acesta se adresează fanilor lui “old school”, spune figurantul, și după cum o denotă și titlul este o colecție de gunoaie reciclate. Nimic special, trap’n’drill obosit, cum se tot aude de ani de zile. 

Doar ultimul track, Heist, se prezintă mai altfel, grație riddim-ului de reggaeton și feat-ului (sing + rap) în franceză al lui PLK.

Referinţe bibliografice:

Publicat de My Own Walkman

La limita dintre erudiţie, amuzament şi patologie.

Publicat

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.