Mostră de înțelepciune:
„Ca să înțelegi de ce are Yemi atâta succes, e suficient să dai “play” la nimereală unuia dintre videoclipurile sale. Fata e plină de șarm și de talent, iar melodiile sunt incredibil de “catchy”, te pun pe dans instant, dacă ai un pic de viață în tine.”
Naştere:
- Yemi Eberechi Alade, 13 martie 1989, Abia State, Nigeria
Încadrare stilistică:
- Afropop, Afrobeats, Highlife, Contemporary R&B, Reggae Fusion, Dance-Pop, Global Music, Dancehall, Amapiano, Electropop
Colțul criticului de artă:
Nigeriana Yemi Alade este una dintre cele mai populare cântărețe din Africa și implicit din lume, la ora actuală.
Acum când scriu, canalul său de YouTube are peste 1.800.000 de abonați, iar cifra totală a vizualizărilor a trecut de 536 de milioane. Și ăsta mi se pare cel mai bun criteriu de măsurare a impactului unui artist, pentru că trăim într-o epocă în care combinația de digital și vizual a acaparat tot, inclusiv pe continentul african.
Drept dovadă, popularitatea lui Yemi Alade a explodat în 2014, odată cu viralizarea videoclipului pentru hitul Johnny.
Cu o strategie de piață ce țintește întreaga Africă subsahariană, solista a cucerit o bază de fani impresionantă, convertită în profituri substanțiale.
Mai mult ca sigur, cașcavalul cel mai gros vine din contractele de sponsorizare, pentru că muzică nu prea mai cumpără nimeni, nici măcar în așa-zisa lume întâi.
Ca să înțelegi de ce are Yemi atâta succes, e suficient să dai “play” la nimereală unuia dintre videoclipurile sale. Fata e plină de șarm și de talent, iar melodiile sunt incredibil de “catchy”, te pun pe dans instant, dacă ai un pic de viață în tine.
O mare halcă din repertoriul nigerienei este influențat de trendul afrobeats, dar cuprinde și un număr consistent de cântece highlife.
Yemi o dă adesea și pe R&B, iar câteodată mai împrumută elemente și din reggae, dancehall, hip-hop, EDM și dintr-o multitudine de stiluri regionale din cuprinsul Africii.
Trebuie să lămuresc niște lucruri. Afrobeats nu prea are nicio legătură cu afrobeat-ul lui Fela Kuti. Este de fapt un termen-umbrelă, născocit deceniul trecut, pentru diverse încrucișări dintre sonoritățile vest-africane și muzicile urbane occidentale, gen grime, house, hip-hop, R&B etc.
Succesul afrobeats a atins proporții globale, mulțumită mai ales unor superstaruri ca Davido, Wizkid sau Burna Boy, cu toții conaționali ai lui Yemi Alade.
Cât despre highlife, acesta este un stil mult mai vechi, cu origini în epoca colonială. Deosebit de voios și colorat, highlife-ul se distinge datorită sunetelor de chitară în cascadă, fiind confundat de mulți oameni leneși cu muzica africană per se.
Caracterul plurivalent al creației lui Yemi este determinat desigur de sensibilitatea sa naturală pentru diferite forme de muzică, dar și de anumite rațiuni de marketing.
Adulată de o masă imensă de oameni, nigeriana transcende statutul de vedetă muzicală, fiind totodată “fashion icon” și “role model” pentru milioane de tinere femei din Africa.
Însă nu toată lumea îi ridică osanale. Am citit niște articole foarte acide despre ea, pe mai multe site-uri nigeriene. Criticii îi reproșează în principal caracterul facil al melodiilor și abundența de mesaje superficiale.
Cel puțin cu ultima parte sunt perfect de acord. De ce? Pentru că Yemi se pretinde o militantă feministă și promovează intens modelul femeii africane puternice și independente.
Asta în timp ce în cântecele sale întâlnim versuri ca “I like your money o/I want your money o” sau “If you love me you go buy me Ferrari”. Chanteuza cultivă astfel un stereotip materialist despre femei, care numai progres nu aduce, în societățile din Africa sau de oriunde.
Yemi Alade s-a născut în 1989, în statul Abia, din sud-estul Nigeriei. Artista provine dintr-o familie multietnică, cu tată yoruba și mamă igbo. Cuplul a făcut în total șapte copii, Yemi fiind cea de a cincea născută.
Babacul său era comisar de poliție, deci nu cred că viitoarea starletă a dus-o prea rău în copilărie. A deprins pasiunea pentru muzică de la maică-sa, care obișnuia să asculte mari cântărețe de R&B, precum Mariah Carey, Whitney Houston, Aretha Franklin sau Etta James.
Micuța Yemi a început să participe la concursuri pentru talente muzicale de pe la vârsta de 12 ani.
La 16 ani a devenit membră într-un grup de fete, numit Naughty Spices (sau Noty Spices), numai că acesta a avut o existență scurtă.
După ce a terminat liceul, fata a studiat geografia la Universitatea din Lagos. Chemarea muzicii s-a dovedit însă mult mai puternică.
În 2009, domnișoara Alade s-a înscris la Peak Talent Show, o competiție televizată pe care a și câștigat-o. Premiul a fost de 1 milion de marafeți nigerieni (naira).
Anul următor, solista a realizat primul ei single, Fimisile, un „party anthem” ce trădează admirația interpretei pentru Beyoncé. Fimisile nu a prins la public și nu-mi dau seama deloc din ce cauză.
Adevăratul start al carierei lui Yemi Alade s-a petrecut în 2012, când artista a semnat cu label-ul Effyzzie Music Group.
Cel dintâi single scos acolo a fost dinamicul Ghen Ghen Love, o producție de tip EDM, cu ecouri hip-hop soul provenite din Crazy in Love, al lui Beyoncé.
Piesa este cântată în engleza pidgin, limba de bază în repertoriul lui Yemi și “lingua franca” pe întreg teritoriul Nigeriei.
Ghen Ghen Love s-a bucurat de mare succes în țara de baștină, marcând începutul ascensiunii cântăreței.
Aceasta a mai avut un hit în 2012, Rock Your Body, un duet porno-R&B cu un gagiu pe nume DIPP.
Au urmat alte câteva single-uri pe parcursul lui 2013, între care s-au aflat și Bamboo, o altă creație R&B, cu partitură vocală exuberantă, sau Faaji, o fuziune de afrobeats și EDM.
La un moment dat, prin toamna aceluiași an, s-a scurs pe net un mp3 cu un cântec pe care Yemi n-ar fi dorit, cică, să-l lanseze. Era chiar Johnny, o producție a talentatului Selebobo.
Track-ul a făcut furori în varianta lui „ilegală”, așa că până la urmă a fost realizat în mod oficial, cu un videoclip de senzație, postat pe YouTube în martie 2014.
În scurt timp, Johnny a devenit un fenomen viral, extins la scară globală. M-am uitat acum și are peste 5,1 milioane de vizualizări.
Impulsionată de un beat fabulos, Yemi spune povestea amuzantă a unui playboy mitoman, pe care, în mod inexplicabil, încă îl mai caută:
“I’m looking for my Johnny eh/Where is my Johnny/Johnny mo/Do you know Johnny, question”.
Videoclipul regizat de Clarence Peters a avut o contribuție esențială la succesul lui Johnny. Scenariul imită un “reality show”, filmat undeva în Nigeria rurală.
Din distribuție fac parte comediantul Bovi și sex simbolul nollywoodian Alexx Ekubo, dar bineînțeles tot Yemi lovește cel mai zdravăn, cu cântecul ei înfocat și cu figurile de dans devastatoare.
Inevitabil, Johnny a ajuns un favorit al „reactor-ilor” de pe YouTube. Cel mai mult mi-a plăcut o vloggeriță nigeriană, care-i explică soțului său polonez elementele de culoare locală.
Johnny a fost succedat în curând de alte două hituri de proporții în Africa: Tangerine și Kissing. Cel dintâi împletește melodicitatea serenă a highlife-ului cu ritmurile fierbinți de extracție afrobeats.
Deși are o producție relativ similară, Kissing are un tempo mai lent, ce o face pe de-a întregul calmă și seducătoare.
Johnny, Tangerine și Kissing au fost incluse pe King of Queens, albumul de debut al lui Yemi, lansat în octombrie 2014.
Materialul este foarte divers stilistic, reprezentând un “showcase” pentru talentul multilateral al solistei.
Un adevărat festival al dansului și bunei dispoziții, King of Queens a furnizat încă trei extrase pe single, toate primite cu entuziasm de fanii tot mai numeroși și mai multinaționali ai lui mademoiselle Alade.
Taking Over Me este o bucată dinamică, cu accente ceva mai încruntate, de hip-hop.
Temperature o dă pe un R&B romantic și senzual, dar foarte vioi în același timp.
Duro Timi înclină aproximativ în aceeași direcție, cu un plus de eleganță și un bas vibrant.
Pe King of Queens se află și ceva “deep cuts” de calitate, precum Why, momentul de reggae al albumului, Pose, cea mai izbutită repriză afrobeats (după Johnny), sau Fall in Love, o melodie “quiet storm”, ce amintește de vechile pasiuni din copilărie pentru Mariah și Whitney.
Punctele slabe sunt Daddy Oyoyo, o tentativă de gospel în stil nigerian, și King of Queens, un interludiu hip-hop, în care interpreta se autoproclamă “regele reginelor”. Nu mi se pare deloc o deturnare “kinky” a rolurilor de gen, ci doar un “braggadocio” ieftin al tinerei starlete.
După lansarea King of Queens, Yemi Alade s-a pus pe turnee prin Africa, apoi și prin America de Nord și Europa.
Ca să atingă la corason cât mai mulți fani africani, cântăreața a înregistrat și versiuni în franceză pentru Johnny și Kissing.
Cea din urmă are și o variantă bilingvă, în pidgin și swahili, cu un „featuring” al starului tanzanian Diamond Platnumz.
Aceste exerciții poliglote au constituit de atunci un segment recurent în campaniile de promovare ale albumelor lui Yemi. Scopul lor este ca artista să-și consolideze prestigiul de divă panafricană.
Johnny și King of Queens erau încă sus pe val atunci când au început să curgă premiile pentru cântăreață.
În 2015, Alade a fost desemnată cea mai bună artistă a anului la MTV Africa Music Awards și Nigeria Entertainment Awards. La AFRIMA Awards a câștigat aceeași distincție, dar numai pentru Africa de Vest, în vreme ce la The Headies a cucerit premiul pentru revelația anului.
Nigeriana s-a ales de asemenea și cu câteva nominalizări internaționale, la MTV Europe Awards, BET Awards (în State) și MOBO Awards (în UK).
În iulie 2015 a apărut single-ul Na Gode, care prevestea apariția albumului secund al lui Yemi, Mama Africa.
Na Gode (adică „mulțumesc” în limba hausa) este un fel de imn de recunoștință presărat cu bravade pe sistem hip-hop.
Versurile sunt cântate în patru limbi – pidgin, hausa, igbo și yoruba – dar asta e ceva obișnuit la artiștii pop din Nigeria.
Până la finele anului a mai ieșit un single, Do As I Do, cu beat-uri aprige de coupé-décalé, un fel de techno tribal provenit din Cote d’Ivoire. Alături de Yemi îl auzim pe răposatul DJ Arafat, cel mai mare star al scenei coupé-décalé.
Mama Africa (The Diary of an African Woman) a apărut abia în martie 2016, la puțin timp după cel de al treilea single, denumit Ferrari.
Artista s-a lăudat în media că albumul reflectă frumusețea și diversitatea culturilor din toate regiunile continentului african (mai puțin nordul arabofon, totuși).
Mânată de acest ideal măreț, Yemi s-a autoproclamat Mama Africa, o manevră de PR ce i-a adus un val serios de critici.
În primul rând, titlul de Mama Africa fusese conferit anterior unor personalități ca Miriam Makeba sau Angélique Kidjo, fără ca ele să și-l aroge de capul lor.
Juna nigeriană s-a urcat cu tupeu pe piedestal, deși nu avea nici pe departe meritele și anvergura intelectuală a predecesoarelor.
Câteva featuring-uri, niște beat-uri ici și colo și unele costume și figuri de dans din videoclipuri nu prea justifică marile pretenții de sinteză culturală ale albumului Mama Africa. Dar asta a contat mai puțin pentru masele largi, complet absorbite de farmecul incontestabil al lui Yemi Alade.
Fanii nu s-au speriat nici de materialismul atroce exprimat de amintitul Ferrari, care s-a bucurat de un succes colosal în Africa și nu numai.
Ce-i drept, revărsarea de chitări highlife și glasul de sirenă al solistei fac ca piesa să fie pur și simplu irezistibilă.
Mama Africa a îndeplinit norma de șase hituri, instituită de King of Queens. După Ferrari a venit Kom Kom, un alt moment de euforie highlife, în duet cu amicul Flavour.
Africa, single-ul cu numărul 5, este un afro-house măreţ, cântat de Yemi împreună cu kenyenii Sauti Sol.
Ultimul extras, Tumbum, are o vocație de „dancefloor filler” apropiată de amploarea lui Johnny.
De remarcat că pe Mama Africa, melodiile highlife, cu instrumente live, au o pondere ceva mai mare decât pe King of Queens.
Totuși, digitalismele afrobeats au și ele o prezență proeminentă, acaparând o parte însemnată din album.
În schimb, componenta R&B s-a redus considerabil, făcându-se simțită doar în câteva ocazii, cum ar fi Nakupenda, unde se interferează cu faze de highlife și flamenco. O altă influență ar fi salsa, prezentă la Marry Me.
În final, Yemi se dezlănțuie într-un freestyle pe beat-uri azonto, o varietate ghaneză de afrobeats. Piesa se cheamă Koffi Anan, dar nu-mi dau seama dacă are vreo legătură cu fostul secretar general ONU.
Albumul a avut parte și de o ediție “deluxe”, cu o secțiune generoasă de bonus track-uri, dominată de producții dance de inspirație sud-africană.
În 2016, Yemi a mai obținut două hituri, cu piese care nu-s pe Mama Africa. Prima dintre acestea, Want You îmbină cu succes elemente de EDM, dancehall și afrobeats.
A doua, Best Day of My Life, a fost tema unei campanii ipocrite de mediu a unui gigant petrolier. Păcat de melodie, că e drăguță altfel.
Best Day of My Life are și o variantă internațională, cu Yemi alături de Jennifer Hudson, Pixie Lott, Luan Santana și Monali Thakur, plus un remix de Steve Aoki.
În fine, Saka Makossa, din vara lui 2016, e un duet cu Wax Dey, pe ritmuri emblematice din Camerunul lui de baștină.
Cântăreața nigeriană a cules un nou teanc de premii în acel an. La MTV Africa Music Awards a fost aleasă “best female” pentru a doua oară consecutiv.
Același titlu l-a luat și la Soundcity MVP Awards, iar la Independent Music Awards, Mama Africa a primit distincția pentru cel mai bun album world music.
La începutul lui 2017, Yemi Alade a lansat melodia Get Through This, un kwaito foarte “pop-friendly”, înregistrat în colaborare cu sud-africanii multirasiali de la Mi Casa.
În vară, artista și-a făcut debutul în calitate de coach la The Voice Nigeria. Tot pe atunci a fost scos la iveală EP-ul Mama Afrique, cu câteva piese noi plus variante în alte limbi ale unor creații mai vechi.
Nakupenda apare în trei versiuni, înregistrate de Yemi în franceză, swahili și portugheză.
Dintre creațiile proaspete, Charlee și Gucci Feragamo sunt două numere de afrobeats, primul mai romantic, al doilea mult mai arțăgos. Track-ul final, Go Down, este un R&B cu conotații sexuale, desigur.
Tot în 2017, ca parte a campaniei sale de seducere a continentului african, Yemi Alade a apărut ca invitată pe cântece ale unor confrați ca Awilo Logomba (din R.D. Congo), Jah Prayzah (din Zimbabwe) sau Mafikizolo (din Africa de Sud).
În a doua parte a anului, videoclipurile pieselor Knack Am și Single & Searching au anticipat lansarea albumului Black Magic, petrecută aproape de sfârșitul lui 2017.
Black Magic a reiterat rețeta simplă și sigură care a dus la succesul covârșitor al materialelor anterioare. Highlife asortat cu afrobeats, ceva inserții de R&B, hip-hop și EDM, videoclipuri pline de mișcare și culoare, și gata, toată lumea a dat pe spate.
Pe partea de highlife strălucesc în special Knack Am și Kpirim.
Single & Searching și Bum Bum reprezintă culminațiile afrobeats ale albumului.
Heart Robber este un “slow jam” africanizat, ce surprinde și cu niște coloraturi mariachi la un moment dat.
Pe Mr. Stamina, Yemi își omagiază un iubit foarte rezistent, cum altfel decât prin mijloacele specifice R&B-ului.
Artista se elogiază și pe ea însăși, pe Wonder Woman, piesă ce beneficiază de o producție trap “up-to-date”.
Pe varianta “deluxe” a lui Black Magic se află și Right Now, un cântec dance interpretat alături de Kat DeLuna.
S-a consemnat astfel o dublă premieră, pentru că DeLuna este prima femeie și cel dintâi artist din afara Africii care a colaborat la un “track” al lui Alade (excluzând publicitarul Best Day of My Life).
La ediția din 2017 a The Headies Awards, nigeriana a ieșit învingătoare la categoria Best Performer, performanță pe care repetat-o și în următorii doi ani.
Un alt premiu important din acea perioadă a fost Best Female Artiste, obținut la AFRIMA Awards, în 2018.
În acel an, Yemi a realizat o serie de șase “non-album singles” – How I Feel, Elele, Issokay, Oh My Gosh, Open, Close și Number One – toate “fresh”, vesele și dansante.
Șirul a fost completat în 2019 de Oga, Yaji și Bounce.
Fata și-a extins și orizontul colaborărilor în acea perioadă. Pe listă s-au adăugat surate africane ca MzVee, Waje și Charlotte Dipanda, dar și tanzanianul Harmonize sau veteranul reggae britanic Maxi Priest.
Însă apogeul l-a constituit invitația primită de la Beyoncé pentru a lucra la soundtrack-ul The Lion King: The Gift, din 2019. Yemi a contribuit la înregistrarea a două cântece, Don’t Jealous Me și My Power.
Nigeriana a apărut de asemenea și în Black Is King, variantă vizuală concepută de Beyoncé pentru discul The Gift.
În iulie 2019, Yemi Alade a fost răsplătită de YouTube cu Gold Creator Award, distincție rezervată furnizorilor de conținut care au depășit 1 milion de abonați pe canalul lor. Era cea dintâi cântăreață africană care atingea acest nivel.
O lună mai târziu era lansat Women of Steel, al patrulea album al solistei. Bineînțeles, “femeia de oțel” este chiar ea și le îndeamnă pe tinerele africane să-i urmeze exemplul.
Conform uzanțelor, Women of Steel a beneficiat de un set de șase extrase pe single, dar din ce am observat și la celelalte albume, videoclipurile sunt și mai numeroase de obicei.
Ăsta e semn că Yemi și stafful mizează foarte mult pe vizual și dispun de bugete din belșug pentru așa ceva.
Home, primul single de pe Women of Steel, poartă amprenta muzicalității igbo highlife.
Succesorul Give Dem e mai pe “coolness” urban, cu tente afrobeats, hip-hop și R&B.
Vibe are un ritm vivace și o atmosferă relaxată, pe un “background” de factură EDM.
Shake înclină spre reggae și dancehall, ajutat și de ceva “toasting” de la Duncan Mighty.
Cu Remind You, Yemi se întoarce cu succes la rădăcinile sale de chanteuză R&B.
Ultimul extras, Shekere, a fost de fapt cel mai important, pentru că nigeriana cântă în duet cu Angélique Kidjo.
În mod sigur, mișcarea a avut rolul să-i dea mai multă legimitate lui Alade, după criticile pe care le-a încasat pentru emfaza cu Mama Africa.
Shekere este un afropop măreț, ce pledează pentru unitatea națiunilor de pe continent. Piesa are un videoclip spectaculos, cu costumații și dansuri de origine maasai sau zulu.
Woman of Steel conține și alte melodii bune, fiind poate cel mai solid dintre albumele cântăreței.
Piesa de deschidere, Night and Day, își trage seva din soukous-ul congolez. Mai spre final, Lai Lai atrage atenția cu acordurile sale triumfale de R&B.
Bazată pe sonorități ademenitoare de highife, Poverty transmite ideea că interpreta preferă bogăția și nu sărăcia, ceea ce-mi sună cam obscen din partea ei. Sau poate nu înțeleg eu nuanțele dialectului pidgin: “Poverty na disease and me I no want to sick”.
CIA (Criminal in Agbada) reprezintă primul cântec de protest al solistei. Fata apelează la tehnicile dancehall și afrobeats ca să-i înfiereze pe bogătașii corupți ai Nigeriei. E un progres, totuși.
Ca “bonus track” găsim și un remix la Oh My Gosh, făcut de însuși rapperul Rick Ross, care aruncă bineînțeles și cu niște rime.
Înainte de Crăciunul lui 2019 s-a petrecut un moment istoric pentru showbizul nigerian. Yemi Alade a avut o apariție surpriză în concertul presupusei rivale Tiwa Savage.
Cele două dive au infirmat astfel zvonul monden că între ele ar exista un mare “beef”. Duetul neanunțat a stârnit delir în rândul publicului prezent și a făcut titluri în presa africană.
După izbucnirea pandemiei, Yemi Alade a fost numită ambasador al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și s-a implicat în combaterea COVID-19 și în alte cauze sociale. Nu știu exact cum a făcut-o, că nu prea mă impresionează generozitatea bogătanilor.
Între timp, în noiembrie 2020, artista a realizat un nou album, intitulat bombastic Empress.
Ca element de noutate, Empress are inflexiuni mai pronunțate din zona dancehall, fapt ce nu alterează însă caracterul consacrat de amalgam sonor, specific creațiilor lui Yemi.
Empress a produs nu mai puțin de șapte noi hituri, pompate ca de obicei de videoclipuri de efect.
True Love pleznește de energie și optimism, pe beat-uri de amapiano, o formă sud-africană de muzică house.
Boyz este un număr temperat de afrobeats, cu tușe dancehall.
I Chose You integrează chitările și percuțiile africane pe un fundal melodic R&B.
Deceive este momentul melancolic al albumului, chiar dacă are în spate un “riddim” viguros.
Turn Up speculează afinitățile naturale dintre highlife și reggae.
Dancina rupe grav de tot pe dans, motorul fiind beat-urile ghaneze de azonto.
În fine, Rain o arde pe sentimentul de armonie panafricană, cu Yemi acompaniată de Mzansi Youth Choir, un ansamblu originar din Africa de Sud.
Dintre celelalte melodii mai zic de Tempations, un duet afrobeats/dancehall cu compatriotul Patoranking, și Weekend, o piesă cu tendințe alt-R&B, cu britanica Estelle ca invitată.
Trebuie să recunosc că Empress nu are hituri de nivelul lui Johnny sau Ferrari, dar este per ansamblu un album agreabil și echilibrat, ce denotă o anumită maturitate atinsă de cântăreața nigeriană.
La scurtă vreme după apariția Empress, Yemi Alade și-a făcut debutul cinematografic, cu un rol în comedia gangsta Omo Ghetto: The Saga, lansată de Crăciunul lui 2020.
Solista s-a menținut în prim-plan și în 2021. În primăvară a fost iarăși coach la The Voice Nigeria, în sezonul 3 al emisiunii.
Tot din perioada respectivă datează câteva colaborări de impact cu Frenna, Seyi Shay, columbienii Bomba Estéreo sau distinsa Angélique Kidjo.
Celei din urmă i-a întors favoarea pentru Shekere, cu un “featuring” la piesa Dignity, de pe albumul Mother Nature.
Nici nu se terminaseră bine videoclipurile de pe Empress, că Yemi a scos un nou material, EP-ul Queendoncom.
Acesta reunește șapte melodii destul de simpatice, doar că sună un pic cam a “leftovers” de pe albumul precedent. Criticii nigerieni susțin, nu fără temei, că solista ar avea nevoie de o primenire stilistică.
Mai recent, în octombie 2021, Yemi Alade a cântat la ceremonia inaugurală Eartshot Prize, organizată de Fundația Regală britanică.
O abureală de-a establishment-ului cu dezvoltare sustenabilă, reziliență and all the shit, dar pentru artista nigeriană a fost un prilej să apară alături de Coldplay, Ed Sheeran, Shawn Mendes și alte VIP-uri vestice, față de care nu-i cu nimic mai prejos.
Mărturisesc la final ca Yemi îmi stârnește sentimente ambivalente. Pe de o parte este repulsia față de paradigmele neoliberale pe care le întruchipează ea ca vedetă. Pe de altă parte însă, îmi place cum cântă și cum dansează și am o slăbiciune aparte pentru femeile africane.
D-aia îi urez succes în continuare și sper ca la un moment dat conștiința sa socială să devină ceva mai mult decât un “PR stunt”.
Update 1:
În noiembrie 2021, Yemi și-a trecut în cont încă o colaborare de prestigiu, cu Ziggy, fiul cel mare al lui Bob Marley. Alături de el a tras Look Who’s Dancing Now, un reggae simpatic și optimist, chiar dacă nu prea inovativ.
La final de an, diva a mai lansat un hit, Tell Somebody, cu mozambicanii Yaba Buluku Boyz. Producția e influențată puternic de trendul amapiano.
Alade a revenit în martie 2023 cu It’s Up to Us, un “banger” confecționat special pentru o campanie pro-vaccinare a agenției de sănătate publică Africa CDC.
Luna următoare, artista a dat o mare lovitură cu My Man, un duet cu jamaicanul Kranium.
My Man împletește sonorități afrobeats și dancehall, o direcție mai veche a cântăreței, pe care a explorat-o intens și pe următorul ei proiect, EP-ul African Baddie, pregătit pentru luna decembrie.
Fata l-a anticipat cu o triadă de single-uri, inaugurată în vară cu Begging, un highlife sentimental, dar foarte senin și vioi, numai bun pentru figuri de dans.
După Begging a venit Bubble It, o adevărată bombă nigeriano-jamaicană, declanșată de Yemi în tandem cu Spice, regina muzicii dancehall.
Bubble It încă mai fumega în octombrie, când starleta a bubuit iar cu Baddie. De data asta a ars-o în variantă solo, dar tot pe bază de combustibil mixt de afrobeats și dancehall.
Baddie a stârnit inevitabil și un trend mondial pe TikTok, în materie de coregrafie.
African Baddie a ieșit pe 2 decembrie, însumând zece piese în circa 30 de minute. Mini-albumul are și porțiuni generoase de highlife, pe lângă reprizele stil “afrobeats meets dancehall”.
Chiar primele trei piese din program se înscriu în această tradiție vest-africană, în versiunea ei actualizată.
Pounds & Dollars, track-ul de deschidere, e foarte reprezentativ în acest sens cu turnura lui hip-hop.
Cel mai bun cântec de pe African Baddie mi se pare Get Down, interpretat împreună cu anglo-nigerianul Lemar. Get Down avea să fie al patrulea extras pe single, în ianuarie 2023.
Partitura de chitară afro-latino saltă substanțial nivelul piesei, care se distinge și datorită celebrului motiv “mama-say mama-sa mama-ko-sa”, intonat senzual de Yemi.
La jumătatea tracklist-ului se ivește Ikebe, un moment mai arțăgos, în contradicție cu vibe-ul dominant al mini-albumului.
Pe African Baddie se găsește și My Man, într-o variantă franțuzită, cu haitianul Joé Dwèt Filé în locul lui Kranium. Aripa francofonă e reprezentată și de crooner-ul R&B Bramsito, invitatul lui starletei de la Dje Dje.
Mari prefaceri nu aduce acest African Baddie, dar putem spune că marchează o revenire de formă pentru Yemi, după eșecul Queendoncom.
Update 2:
Lansată la apă în martie ‘23, Bright Future este o nouă punte transatlantică întinsă de Yemi, cu Mr. Vegas la recepție pe țărmul jamaican.
Curând după asta, toată suflarea nigeriană s-a bucurat de un duet sexy între două comori naționale: prietena noastră și superba Omawumi.
Mademoiselle Alade a întâmpinat vara cu încă un superhit, Fake Friends (Iró Òre), un cântec amar pus pe ritmuri dulci de highlife.
Tot sezonul, vedeta s-a aflat într-un mare turneu mondial, desfășurat în America de Nord și Europa, dar și în locații inedite pentru ea, ca Guadelupa sau Tunisia.
Interesant că artista a bifat trei festivaluri reggae majore: Uppsala (Suedia), Rototom Sunsplash (Spania) și Ruhr Reggae Summer (Germania). A cântat de asemenea și la hipsterescul Meltdown, în Londra.
De asemenea, Yemi a avut al doilea hit al verii cu Fear Love, un mix irezistibil de melancolie și senzualitate.
În toamnă au urmat colaborări de succes, precum Akwaba (cu ivorienii Magic System și egipteanul Mohamed Ramadan) și Lipeka (cu superstarul congolez Innoss’B).
Înainte de sfârșitul anului, maestra a lansat EP-ul Mamapiano, în care-și înfățișează viziunea asupra sound-ului sud-african amapiano (un “hype” planetar la ora actuală).
Pe post de lead single a fost ales înălțătorul Amazing Grace. Probabil că vei rezista doar până la bridge-ul “hiiiiigher hiiiiigher lailailaialialaialai hiiiiigher”.
Apoi, Ladies (Get Up) cheamă înfocat toate fetele în ring, EFCC îmbină swag-ul și lirismul (cu participarea hăndrăilor Ajebo Hustlers), iar Ogini pune niște trap în amapiano. Ce mai, fata nu se dezminte niciodată, e o mașină de hituri!
Referințe bibliografice:
- Oficial: yemialadeofficial.com, Bandcamp, Facebook, Instagram, SoundCloud, TikTok, Twitter, Vevo, YouTube
- Baze de date: Afrisson, AllMusic, AOTY, Discogs, Genius, IMDb, Last.fm, MusicBrainz, RYM, setlist.fm, Sputnikmusic, Tunefind, WhoSampled, Wikipedia
- Publicații: Afropop Worldwide, Brooklyn Vegan, Buzz Nigeria, Complex, FilterFree.ng, FIP, Jaguda.com, Legit.ng, Music In Africa, OkayAfrica, Pan African Music, Pitchfork, Rhythm Passport, Rolling Stone, Sidomex Entertainment, The Fader, The Guardian Nigeria, tooXclusive, YNaija
- Charts: Billboard
- Fans: Yemi Alade TV
- Altele: Childhood Biography, Music Video Wiki, Entrepreneurs.ng
I'm My Own Walkman 