Akon

Mostră de înţelepciune:

„Trebuie să-ți amintești de Lonely, dacă viețuiai prin anul 2005. Eu cred că acest megahit s-a născut pentru că era nevoie de un rival serios pentru Crazy Frog. 

Piesa este construită pe un sample “fast-forward” din Mr. Lonely, o veche melodie a crooner-ului Bobby Vinton. Efectul de Chipmunks este absolut devastator în coliziune cu cântatul pe nas al protagonistului.”


Naştere:

  • Aliaune Damala Badara Akon Thiam, 16 aprilie 1973, St. Louis, Missouri, SUA

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Cum, ai uitat de Akon? Prin 2005-2009 rupea tot, frate! Și când porneai fierul de călcat, ți-era teamă ca nu cumva să-l auzi cu glasul lui nazal, ba că se vaită cât e de singur, ba că-ți spune că vrea să te iubească (în varianta “radio-friendly”).

După un cincinal în care a dominat chart-urile planetare, Akon a dispărut subit din radarul mainstream-ului pop, orientându-se spre alte business-uri lucrative. 

Dealtfel există suficiente indicii că și cariera lui de cântăreț a fost de fapt un “startup”, pe care l-a abandonat din momentul în care și-a atins toate țintele fixate. I’m a businessman first, musician second”, mărturisea individul într-un interviu din 2015, de pe Al Jazeera.

Muzicantul Akon arată și din avion ca un produs de marketing. Un crooner R&B în esență, puletele și-a însușit la pachet beat-urile hip-hop și clișeele gangsta. I-a ieșit un kitsch grosolan, injectat, după cum s-a dovedit, cu o doză uriașă de fariseism.   

Să fie clar, sunt multe chestii care-mi plac din R&B-ul începutului de secol, de la Usher și Beyoncé până la Rihanna și Ne-Yo, dar Akon mi se pare cam jenant.

Numele întreg al superstarului are dimensiuni considerabile: Aliaune Damala Badara Akon Thiam. Venirea sa pe lume s-a petrecut în 1973, în St. Louis, Missouri, într-o familie de emigranți senegalezi. 

Interesant că taică-su, Mor Thiam, este un renumit percuționist de jazz și istoric cultural. De-a lungul vieții, bătrânul a colaborat cu barosani ca B.B. King, Nancy Wilson, Freddie Hubbard sau Lester Bowie, plus că a tras și câteva albume ca lider. 

Pe LP-ul său de debut, Dini Safarrar (Drums of Fire), din 1973, se află și piesa Ayo Ayo Nene (Blessing for the New Born Baby). Din păcate, Mor Thiam nu prea și-a înrâurit odrasla, care a apucat-o pe cu totul alte căi.

Se știu puține lucruri din biografia pre-faimă a lui Akon. Din câte se pare, în copilărie a pendulat cu familia între Statele Unite și Senegal, stabilindu-se într-un final în Jersey City.

Prin 1996, artistul a avut un start fals de carieră. La vremea respectivă a scos un single numit Operations of Nature, via Warner Music, dar acesta a rămas fără impact. Nu știu de ce, că nu sună chiar rău, mai ales că are și ecouri soul, cam ca la Fugees așa.

Apropo de Fugees, tot în ‘96, junele senegalez a băgat un mic “featuring” pe remixul Fu-Gee-La făcut de Sly & Robbie. De menționat că junele A-Kon, cum se ortografia pe atunci, tindea inițial să fie mai mult rapper decât cântăreț. 

Pe final de secol, CV-ul lui Akon devine iarăși foarte nebulos. Următoarele atestări ale activității sale datează din primii ani 2000, când a produs ceva track-uri pentru artiști obscuri de hip-hop sau dancehall. Nimic nu anunța încă ascensiunea spectaculoasă ce avea să să vină.

Prin 2003, Akon a reușit să-i convingă de potențialul lui pe cei de la SRC Records, un subsidiar hip-hop al companiei Universal. Gherțoiul avea deja 30 ani, o vârstă la care alți confrați din showbiz erau deja epuizați de atâta faimă.

Akon a debutat la Universal cu single-ul Locked Up, din primăvara lui 2004. Artistul ne cântă cu timbrul lui suav despre viața grea din pușcărie, folosindu-se de un beat G-funkish produs de el însuși. 

Locked Up a urcat în chart-uri mulțumită versiunii de pe fața B, ce beneficiază de contribuția decisivă a rapperului Styles P. Melodia e cumplit de patetică și de “boring”, dar a prins puternic la popor, după cum o atestă clasările pe pozițiile no. 8 în US și no. 5 în UK.

La vremea respectivă, Akon susținea sus și tare că ar fi petrecut patru ani la pârnaie, pentru furt de mașini. Primele sale două albume se învârt practic în jurul acestui subiect “autobiografic”:

“That’s what created everything you’re hearing today — from my attitude to my music. All of this happened when I got locked up — and woke up.”

În cele din urmă, în 2008, o investigație a jurnaliștilor de la The Smoking Gun a scos la iveală că superstarul n-a avut nici cea mai măruntă condamnare la viața lui. 

Mai mult ca sigur, marțafoiul a inventat povestea asta ca strategie de marketing. În speranța că adevărul va ieși cât mai târziu la suprafață, Akon și-a confecționat o “persona” de gangsta pocăit, ca să facă impresie la publicul-țintă. 

Fac pariu că numitul Akon Thiam și-a petrecut cea mai mare parte din tinerețe prin școli de business, fără să aibă nicio tangență cu viața dură din ghetou, d-apăi cu închisorile nord-americane.

Cert e că primul său album, Trouble, a fost lansat în vara lui 2004. Trouble s-a bucurat de un mare succes internațional, ce a culminat cu poziția no. 1 din topul britanic, atinsă după ceva mai mult de jumătate de an de la apariție. 

Acasă, în State, clasările arătau ceva mai modest, dar erau în fapt destul de încurajatoare pentru un debutant întârziat ca Akon: no. 18 în Billboard 200 și no. 11 în Top R&B/Hip-Hop Albums.

Locomotiva care a tras Trouble prin topuri a fost single-ul Lonely, scos pe interval în primăvara lui 2005. 

Lonely a făcut praf toate chart-urile de pe mapamond, ajungând no. 1 în UK, Germania, Olanda, Belgia, Australia, Noua Zeelandă și în multe alte țări. Și în Billboard Hot 100 s-a situat foarte bine, mai exact pe poziția no. 4.

Trebuie să-ți amintești de Lonely, dacă viețuiai prin anul 2005. Eu cred că acest megahit s-a născut pentru că era nevoie de un rival serios pentru Crazy Frog

Piesa este construită pe un sample “fast-forward” din Mr. Lonely, o veche melodie a crooner-ului Bobby Vinton. Efectul de Chipmunks este absolut devastator în coliziune cu cântatul pe nas al protagonistului.

Trouble a mai dat un hit major, Bananza (Belly Dancer), cu inflexiuni exotice, împrumutate de la anglo-jamaicanii Fun Boy Three. Belly Dancer a urcat până pe locul 5 în Marea Britanie și pe 30 în Statele Unite.

Hiturile sunt cum sunt, dar să vezi cât de răsuflat e restul albumului. Produs aproape cap-coadă de Akon, Trouble lâncezește în stereotipurile R&B/hip-hop ale începutului de secol. 

Tracklist-ul cuprinde și momente emoționale, precum Ghetto sau Pot of Gold, dar și tentative hardcoriste, ca Gangsta. Akon joacă așadar cartea varietății, numai că rezultatele sunt îndoielnice.

Într-adevăr, solistul are un stil vocal aparte, inspirat de marii interpreți senegalezi de muzică mbalax. Însă nici măcar acest element distinctiv n-are capacitatea să mântuiască Trouble de mediocritate.

Chiar dacă jurnalismul muzical intra în epoca de avânt a poptimismului, Trouble s-a ales cu o mulțime de cronici defavorabile. Pentru masele de cumpărători asta a contat prea puțin. 

Debutul lui Akon s-a vândut în draci (1.600.000 de unități numai în SUA), în condițiile în care pirateria muzicală căpăta amploare la scară globală. Mașinăria de promovare de la Universal și-a spus din greu cuvântul și în acest caz. 

În paralel cu propriile realizări, Akon a dezvoltat o adevărată industrie a featuring-urilor. Până acum a fost “musafir” pe mai mult de 300 de piese ale altor artiști, dintre care 35 au pătruns în Billboard Hot 100.

Povestea a început timid, în 2004, printr-o colaborare cu cei de la The Beatnuts. Single-ul rezultat, Find Us, a ajuns no. 92 în UK. 

Apoi, la începutul lui 2005, Akon a băgat un refren pentru Baby Bash, pe dinamicul Baby I’m Back, clasat pe locul 19 în State.

A urmat în curând o lovitură și mai puternică, Soul Survivor (no. 4 US și no. 16 în UK), unde Akon se interpolează melodios printre tiradele fiorosului MC sudist Young Jeezy.

În 2005-2006, artistul a înființat două label-uri, Konvict Music și KonLive. Cel dintâi s-a axat pe creațiile fondatorului și ale protejatului său T-Pain

Cât privește KonLive, acesta a reprezentat o rampă de lansare pentru faimoasa Lady Gaga, o descoperire majoră a lui Akon. 

Prin ograda KonLive s-au mai perindat și Kardinal Offishall, Colby O’Donis, Natalia Kills, Brick & Lace sau Jeffree Star. Cu excepția lui Offishall, toți și-au făcut debutul la casa de discuri patronată de Mr. Lonely.

Akon a realizat al doilea album, Konvicted, în noiembrie 2006. Pe aproape fiecare început de cântec, solistul zice ceva de “konvict” sau “konvict music”, deși de multe ori subiectul n-are nicio legătură cu condamnarea lui fictivă.

Apariția albumului a fost prefațată de single-ul Smack That, rod al colaborării cu Eminem chiar el. Smack That a devenit un mare hit mondial, ocupând prima poziție în Marea Britanie și pe ce de-a doua în State. 

Cei doi păcălici se laudă cum i-o trag sălbatic unei stripteuze, punctând toate clișeele machiste ale hip-hopului. Însă beat-ul e teribil de “catchy”, fiind inspirat de snap music, un stil de rap sudist, la modă pe vremea aia. 

Al doilea extras, I Wanna Fuck You (sau I Wanna Love You, în varianta curățită), reprezintă de fapt replica mai lascivă a lui Smack That. Akon face “tag team” de data asta cu prăjitul suprem, Snoop Dogg. 

I Wanna Fuck You a fost cel dintâi single no. 1 al lui Akon pe tărâm nord-american, în timp ce în Regatul Unit s-a situat doar pe locul 3. 

Konvicted a mai furnizat un megahit la începutul lui 2005, balada Don’t Matter, în care melodicitatea R&B se îmbină cu elemente de reggae și salsa. Mesajul se poate traduce în esență ca “dușmanii mor că eu și cu gagica mea ne înțelegem bine”. 

Interesant că Don’t Matter a obținut clasări identice cu I Wanna Fuck You în chart-urile de căpătâi ale omenirii: no. 1 în US și no. 3 în UK.

Propulsat de cele trei extrase pe single, Konvicted s-a vândut oficial în vreo cinci milioane de exemplare “worldwide”, deși impactul a fost evident mult mai mare, dacă ne gândim că Akon este foarte popular și în India sau Africa, între multe altele.

Albumul a fost la un pas să ajungă no. 1 în Billboard 200, în timp ce în UK Albums Chart s-a mișcat mult mai modest, oprindu-se pe poziția a 16-a.

Ce mai găsești pe Konvicted, în caz că te macină curiozitatea sau scrii vreo enciclopedie? Destul de multă diversitate, dar mai ales multă, multă mediocritate. 

Programul pornește cu două bravade gangsteriste, Shake Down și Blown Away (feat. Styles P), după care vin numerele cu Eminem și Snoop Dogg. Apoi ne trezim cu o pereche de cântece de jale, The Rain și Never Took the Time, ambele scremute grav de tot. 

Cu Mama Africa, Akon o dă “full time” pe reggae, numai că intențiile bune sunt zădărnicite de calitatea proastă a muzicii.

În schimb, I Can’t Wait mi se pare cea mai reușită piesă de pe Konvict. Asta mulțumită riffului funky de pian și intervențiilor lui T-Pain, regele neîncoronat al autotune-ului.

Până la final mai sunt jalnicul Gangsta Bop, încă două balade căcăcioase și ceva mai agreabilul Don’t Matter.

Pe parcursul lui 2006, Akon a continuat să bage strofe și pentru alți artiști. Între cei cu care a lucrat s-au aflat Rick Ross, Beenie Man, Obie Trice sau Notorious B.I.G., cu ultimul în mod virtual, bineînțeles.

Akon a făcut o combinație și cu Gwen Stefani, la piesa The Sweet Escape, fiind creditat în calitate de co-producător, co-autor și “featured artist”. Bine, cea din urmă mi se pare exagerată, pentru că figurantul doar scoate câte un “woo hoo, yee hoo” și mai zice un vers anemic la refren.

The Sweet Escape a fost no. 2 atât în US, cât și în UK, la început de 2007. În cursul anului, Akon și-a dat concursul pentru alte câteva succese semnificative din Billboard Hot 100, aparținând unora ca Bone Thugs-n-Harmony, DJ Khaled, T-Pain, Wycleaf Jean sau Plies.

Împreună cu single-urile proprii, aceste apariții făceau ca Akon să fie prezent aproape săptămână de săptămână în cel mai important chart din State. 

Pentru că tot făcea purcoaie de bani, cântărețul s-a apucat să investească în noi business-uri. Și-a făcut o linie vestimentară, Konvict Clothing, și și-a tras o mină de diamante în Africa de Sud. 

Întrebat despre “diamantele însângerate” a răspuns că așa ceva nu există decât în imaginația unor cineaști. Ulterior și-a revizuit acest punct de vedere, lăudându-se într-un interviu dat lui Howard Stern că donează o parte din profituri comunităților locale.

Ce-i drept, tot în 2007, Akon a înființat fundația caritabilă Konfidence, cu scopul ajutorării copiilor sărmani din Africa.

Între timp, Akon s-a pricopsit și cu probleme legale, de data asta pe bune, nu inventate. Într-un concert ținut în Trinidad, în primăvara lui 2007, superstarul a mimat un futai hardcore pe scenă, cu o tânăra care s-a dovedit ulterior că avea doar 14 ani. 

Puriul superstar s-a scuzat că fata părea mult mai mare, ceea ce e cam de adevărat. Însă după toate aparențele, Akon era coxat grav de tot în acele momente. 

Un deceniu mai târziu, cântărețul și-ar fi luat instant un mare “cancel”, iar cariera lui s-ar fi încheiat definitiv după un asemenea pocinog. Dar în deja îndepărtatul an 2007, Akon a scăpat ieftin rău de tot. Concernul Universal l-a protejat chiar, ștergând de pe YouTube filmarea incidentului, pe motiv de încălcare a drepturilor de autor…

Nici nu trecuseră două luni de la scandalul din Trinidad și Akon a mai comis unul. În timpul unui concert din Fishkill, New York, a aruncat în public un puțoi care escaladase scena.

În vara lui 2007, solistul a lansat single-ul Sorry, Blame It on Me, inclus pe ediția “deluxe” a lui Konvicted. Akon își pune cenușă în cap, după beleua cu puștoaica din Trinidad, dar vibe-ul melodiei, ce aduce cu Umbrella lui Rihanna, mă face să cred că nu prea regretă întâmplarea. 

Altfel, piesa s-a bucurat de mare succes la mase, ajungând pe locul 7 în State, 22 în UK, 10 în Franța, 6 în Suedia sau 2 în Noua Zeelandă.

Până să scoată al treilea album, Akon s-a menținut în atenție cu noi și noi colaborări. Cea mai importantă dintre acesta a fost una virtuală, cu Michael Jackson, pe un remix al piesei Wanna Be Startin’ Somethin’, conceput pentru ediția aniversară Thriller 25.

Aproape de finalul lui 2008 a venit și noul album Akon, numit Freedom. Acesta împlinea un fel de triptic, început cu o “belea” (Trouble) și continuat cu o “condamnare” (Konvicted).

Surprinzător însă, odată cu Freedom, Akon se desprindea de rădăcinile R&B și hip-hop, adoptând un sound electropop, puternic influențat de house-ul european. Dar albumul e chiar mai prost decât precedentele două, pe care ai văzut că nu le-am lăudat deloc.

Pe Freedom, Akon abuzează de autotune, un alt element de noutate pentru el. Atâta că n-are nicio fărâmă din șarmul și inventivitatea lui T-Pain.

Albumul începe cu o serie de “bangers wannabe”, unul mai eșuat ca altul. Primul dintre ele, Right Now (Na Na Na) îi aruncă mănușa caraghiosului Lonely.

Nici Beautiful nu e cu mult mai breaz, Akon fiind susținut cu abnegație de ciracii Kardinal Offishall și Colby O’Donis. 

Right Now a fost no. 8 în US și no. 6 în UK, întregind șirul marilor succese ale lui Akon. Beautiful a stat și el destul de bine (no. 19 în US și no. 8 în UK).

Singura piesă mai răsărită de pe Freedom mi se pare We Don’t Care, mulțumită mai ales chitării de funk care se află la conducere.

De pe la jumătatea albumului, Akon își resuscitează înclinațiile hip-hop și îi invită la petrecere pe Lil Wayne și Young Jeezy. Cei trei interpretează melodia I’m So Paid, care e chiar mai “lame” decât o sugerează titlul.

T-Pain își face și el apariția pe Holla Holla, dar de data asta a ieșit un fâs colosal. Pe ultimele cinci track-uri, beat-urile se domolesc iremediabil. Akon se cufundă în niște baladisme sterile, ce trag și mai jos nivelul albumului.

Aderența la popor s-a menținut însă la cote înalte, Freedom ocupând locul 7 în Billboard 200 și 6 în UK Albums Chart.

Nu știu cine și-a închipuit că Freedom avea să fie ultimul album al lui Akon pentru mai bine de un deceniu.

Însă o bună bucată de vreme, hăndrălăul a trăit confortabil din osânză, fiind solicitat mai departe de tone de colegi de breaslă să nazalizeze pe creațiile lor sau să-și pună amprenta “modernizatoare” pe partea de producție.

Una dintre cele mai mari lovituri date de Akon din poziția de “featured artist” a fost single-ul Sexy Bitch, produs de franțuzul David Guetta. Sexy Bitch a dominat chart-urile mondiale în vara lui 2009, ca o prevestire a boom-ului EDM din deceniul următor.

În perioada 2009-2010, Akon s-a anturat și cu artiști din zona latino, ca Enrique Iglesias, Aventura și Pitbull, dar și cu clasici pop sau R&B, precum Madonna, Lionel Richie, Whitney Houston, Mary J. Blige, R. Kelly sau chiar patriarhul Quincy Jones.

Senegalezul nu i-a neglijat nici pe băieții răi ai hip-hopului. Pe lângă mulți alți MCs renumiți, crooner-ul s-a înhăitat în 2010 cu Dr. Dre și Snoop Dogg, luând parte la realizarea single-ului Kush.

O colaborare inedită a fost cea cu umoriștii The Lonely Island. Aceștia l-au ales cum nu se poate mai bine pe Akon să intoneze cu ei pe hitul I Just Had Sex, din același an 2010. 

La moartea lui Michael Jackson, petrecută în iunie 2009, Akon a sărit imediat cu o melodie omagială pentru cel care spune că i-a fost prieten foarte apropiat în anii din urmă. Nu contest autenticitatea sentimentelor față de megastar, dar Cry Out of Joy mi se pare greu ascultabilă pentru cine-i nu-i “groupie” al celor doi artiști.

Akon a contribuit și la realizarea dubiosului album postum Michael, lansat în 2010. Hold My Hand, un duet ce s-ar vrea înălțător, a fost primul extras pe single și a urcat în Top 10 în UK, Germania, Italia și Spania, în timp ce în State a prins doar Top 40.

Spre deosebire de alte melodii de pe album, se pare că pe Hold My Hand, chiar se aude vocea lui Michael Jackson și nu a altcuiva.

Tot în 2010, Akon a contribuită cu o piesă și pe soundtrack-ul oficial al campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud. Oh Africa a ieșit și sub formă de single caritabil, beneficiile fiind donate fundației Konfidence.

În fine, din aceeași perioadă datează încă un single al senegalezului, Angel, ce pare mai degrabă o rămășiță inutilă de pe Freedom.

Anul următor, cântărețul a intrat oficial în faza de declin a carierei. Niciun album nou nu s-a mai arătat la orizont, iar colaborările și-au redus abrupt volumul și amplitudinea. 

Totuși, la începutul lui 2011, duetul lui Akon cu Flo Rida, Who Dat Girl, s-a situat pe poziția a 29-a în Billboard Hot 100.

Următoarele apariții au fost însă din ce în ce mai obscure, exceptând-o poate pe aceea cu grupul K-pop Wonder Girls (pe single-ul Like Money, din 2012).

În acel an, fanii dedicați ai solistului au fost răsplătiți cu două mixtape-uri, The Koncrete Mixtape și Konkrete Jungle. Asta în caz că le era dor să audă bășina cu “konvict” pe fiecare piesă. 

Mai important cred că a fost atunci debutul cinematografic al lui Akon, în filmul Black November. Senegalezul a mai apărut apoi în American Heist (2014) și în mockumentarul Popstar: Never Stop Never Stopping (2016).

Akon s-a întors în clasamentele muzicale în 2013, mulțumită unei noi colaborări cu David Guetta, Play Hard, în care împarte rolul de solist cu amicul Ne-Yo. Play Hard a ajuns în Top 10 în UK, Germania, Franța, Italia și alte țări din Europa. 

Senegalezul și-a încercat norocul și cu un single solo, mult mai sentimentalul So Blue, numai că n-a interesat pe nimeni. 

Muzica îl preocupa tot mai puțin pe Akon în perioada respectivă, care pregătea o mișcare importantă în cu totul alt domeniu. Akon Lighting Africa, lansat în 2014, este poate cel mai măreț proiect din viața sa.

Cântărețul și-a propus să aducă electricitatea în cât mai multe zone defavorizate ale continentului, cu ajutorul surselor locale de energie solară. Potrivit fondatorului, Akon Lighting Africa s-a extins până în prezent în 16 țări din Africa de Vest, aducând lumină pentru 500 milioane de oameni. 

În 2015, deja mii localnici aveau un job mulțumită noului proiect. Acum sunt probabil mult mai mulți.

Akon Lighting Africa a înființat și o universitate, Solar Academy, cu sedii în Bamako și Dakar, unde tinerii africani se pot specializa în domeniul energiei solare. 

Bineînțeles, Akon nu este singur în acest proiect. Are ca parteneri doi oameni de afaceri africani și beneficiază de finanțare din partea unei companii chineze. 

Superstarul recunoaște fără sfială că Akon Lighting Africa nu-i chiar o acțiune de binefacere. “It’s definitely not a charity, it is a for-profit company”, a declarat el acum câțiva ani pentru Forbes.

Însă din ce se vede, inițiativa lui Akon chiar are rezultate efective, față de trăncănelile nesfârșite ale supraestimatului Bono. 

În primăvara lui 2015, senegalezul a anunțat o revenire grandioasă în industria muzicală, cu cvintuplul album Stadium. Cele cinci volume urmau să poarte subtitlurile Euro, Pop, Urban, Island și World, indicii ale vastei palete stilistice abordate de interpret. 

Materialul trebuia să fie disponibil prin intermediul unei aplicații concepute în acest scop, ce ar fi iscat o nouă revoluție în distribuția digitală a muzicii.  

Înainte să se concretizeze ceva cu aplicația vieții, Akon a scos câte un single de pe fiecare volum. Publicul a manifestat însă un dezinteres total pentru noile creații. 

Din acest motiv, lansarea Stadium s-a amânat fără termen și există toate motivele să credem că proiectul a fost abandonat pe vecie. Nicio pagubă pentru umanitate.

Akon a testat piața cu câteva noi track-uri și în 2016, majoritatea influențate de moda tropical house, dar era evident că vremurile sale de glorie au apus pentru totdeauna.

Între timp, business-urile superstarului au devenit din ce în ce mai complexe și mai sofisticate. În 2018, acesta a anunțat că plănuiește construirea în Senegal a unui oraș turistic, cu o economie bazată exclusiv pe propria sa criptomonedă, botezată Akoin. 

Pentru asta a primit un teren de la guvernul senegalez, la câteva minute distanță de cel mai mare aeroport din țară. Noul oraș va purta denumirea Akon City. Piatra de temelie a fost pusă de artistul-antreprenor cu mânuțele lui, în septembrie 2020. Peste trei ani ar trebui să se încheie prima fază a construcției.

Cu toate noile sale ocupații, senegalezul a găsit timp să mai și cânte, chiar dacă muzica lui se aude infinit mai rar decât în îndepărtata epocă de apogeu. 

În vara lui 2018 a scos o melodie, Coméntale, împreună cu starul reggaeton Ozuna. Era prima înregistrare a lui Akon în limba spaniolă.

Transformat în artist independent, cântărețul a pus bazele unei noi companii, Akonik Label Group, unde a anunțat că o să scoată patru albume în patru stiluri diferite. Adică o reșapare a dilelii cu Stadium.

Akonik a intrat pe piață în mai 2019, cu Get Money, un single de factură trap, în duet cu portoricanul Anuel AA.

Câteva luni mai târziu a apărut și un album, El Negreeto, practic primul “full lenght” al lui Akon după aproape 11 ani. 

El Negreeto cuprinde exclusiv cântece în spaniolă, influențate de reggaeton, bachata și alte ritmuri tropicale. Akon a invitat la înregistrări și câteva vedete latino, ca Becky G, Anitta, Farruko și vechiul prieten Pitbull. 

La o lună după El Negreeto, Akon a revenit cu Akonda, un album de afrobeats, stil african de muzică dance, practic fără nicio legătură cu afrobeat-ul lui Fela Kuti.

A venit apoi 2020 și carantina, care cu potențialul ei nostalgic, a resuscitat popularitatea deja străvechilor hituri Locked Up și Lonely. Revival-ul celui dintâi a fost amplificat și de cover-ul odiosului 6ix9ine, cu participarea lui Akon în persoană, pe refren.

Discografia senegalezului s-a extins în vara lui 2020 cu mini-albumul Ain’t No Peace, o reîntoarcere la rădăcinile R&B. 

Akon s-a lăudat că anul ăsta mai scoate un material pe filiera R&B/hip-hop, cu titlul Konnect. Până acum au apărut doar două extrase pe single, dar data lansării albumului a rămas necunoscută, deși suntem în noiembrie.

Pe lângă Konnect, cântărețul ne-a amenințat și cu The Konnection, un opus programat pentru 2021. Akon a declarat că The Konnection va fi ceva cu totul diferit față de creațiile sale anterioare, înglobând elemente de rock psihedelic, samba rock, synthpop, country și R&B. Cu toate ăstea nu ard de nerăbdare să-l ascult.

Nu prea mi-am schimbat părerea despre Akon după ce m-am documentat atât intens pentru articolul de față. Însă mi-am dat seama că personalitatea lui e mult mai complexă decât îmi închipuiam. Nu știu exact cum să-l caracterizez, unde să-l încadrez. Însă sper din toată inima că proiectele lui vor contribui cu adevărat la îmbunătățirea calității vieții în Africa.

Update:

Akon a revenit în primăvara lui 2021 cu un “featuring” pe Shine Your Light, o co-producție afro-house a lui Master KG (ăla cu Jereusalema) și David Guetta.

Pe parcursul verii, solistul a scos trei noi single-uri latino, toate în colaborare cu artiști din Republica Dominicană.

Nimic deosebit. Cu adevărat deosebită este însă declarația marelui artist și filantrop, după ce ce prietenul său Michael K. Williams a murit din cauza drogurilor:

“Dude, the famous and the rich go through more issues than the poor. You know when they say, ‘Mo’ money, mo’ problems’? That’s a real thing.”

Frumos, nu? Înainte de asta, prin aprilie, salvatorul Africii a iscat o controversă și mai serioasă, când i-a făcut o vizită de afaceri lui Yoweri Museveni, dictatorul Ugandei. Nu contează, bani să iasă.


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Un gând despre „Akon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.