Afro Celt Sound System

Mostră de înţelepciune:

„Muzica grupului rămâne captivă pe veci într-o secvență de timp plasată la răscrucea dintre secolele XX și XXI, când fuziunile culturale degrabă spărgătoare de norme s-au transformat într-un clișeu obositor.”


Locul de origine:

  • Londra, Anglia

Perioada de activitate:

  • 1995-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Pe la începutul secolului, când i-am descoperit pe Afro-Celt Sound System, am fost puternic impresionat. I-am reascultat de curând și mi-am dat seama ce gusturi îndoielnice aveam în acea epocă demult apusă. La standardele mele actuale, muzica ACSS se înscrie în paradigma celor trei “p”: pretențios, plictisitor, perimat.

După cum îi spune și numele, Afro Celt Sound System este un conglomerat multietnic de producători și muzicanți, mânat de ambiții deosebit de mărețe. Cică: “The sound of the past transforming into the future.”. Nu prea cred. Muzica grupului rămâne captivă pe veci într-o secvență de timp plasată la răscrucea dintre secolele XX și XXI, când fuziunile culturale degrabă spărgătoare de norme s-au transformat într-un clișeu obositor.

La prima auzire poate părea revoluționar să iei o melodie celtică, s-o așezi pe niște beat-uri procesate și să mai adaugi niște coloraturi africane, ici și colo. Dar în cazul meu entuziasmul se topește după maxim trei, patru track-uri. Cu toate că ACSS s-au străduit să adauge noi variațiuni, de la album la album, marele catharsis muzical a întârziat să se producă. În clipa de față putem fi siguri că s-a amânat pentru totdeauna.

Nimic de zis, producția este de o minuțiozitate împinsă până la extrem, în timp ce “musicianship-ul” celor implicați frizează perfecțiunea. Dar cu câteva excepții, creațiile ACSS nu depășesc condiția de fundal sonor agreabil.

În plin avânt al digitalizării, grupul s-a folosit intens de echipamentele de studio de ultimă generație, fapt ce l-a împins într-o capcană periculoasă. Dependența excesivă de tehnologie a golit muzica ACSS de orice substanță autentică, angrenând-o într-un proces de uzură morală, simultan cu cel al aparaturii prin intermediul căreia a fost concepută.

Afro Celt Sound System a prins contur pe la jumătatea anilor 1990, sub aripa protectoare a Real World Records, celebrul label fondat de Peter Gabriel. Proiectul s-a bazat de la bun început pe serviciile unui nucleu stabil de producători, condus de tenacele Simon Emmerson. Pentru albume și turnee, line up-ul a fost completat de diverși muzicanți, o parte dintre aceștia căpătând de-a lungul anilor un rol stabil în garnitura ACSS.

Simon Emmerson este un veteran al scenei post-punk londoneze. În anii ‘80 a fost chitarist în Weekend și Working Week, două formații foarte interesante, cu influențe de jazz. A colaborat de asemenea și cu Everything But the Girl, pe albumul lor de debut, Eden (1984). De menționat că în epoca respectivă activa sub pseudonimul Simon Booth.

Treptat, Emmerson aka Booth s-a reorientat spre munca de studio. La începutul anilor ‘90 a băgat ceva chitări pentru Manu Dibango, după care a pus-o de o colaborare temeinică cu Baaba Maal. Emmerson a produs două dintre albumele superstarului senegalez, Lam Toro (1992) și Firin’ in Fouta (1994), ultimul fiind nominalizat la Grammy.

În 1993, amicul nostru a debutat la Real World, ca producător al unui disc de muzică gnawa, realizat de Hassan Hakmoun și Zahar. Real World s-a dovedit mediul cel mai adecvat pentru proiectul ce încolțea în capul lui Emmerson.

Lucrând cu Baaba Maal, pentru Firin’ in Fouta, amicul nostru a introdus în peisaj câțiva instrumentiști de sorginte celtică. O manevră ce a prevestit intențiile vajnicului producător.

Emmerson a fost poftit să-și dezvolte ideile în cadrul ediției din 1995 a Real World “Recording Week”, desfășurată ca de obicei în studiourile lui Peter Gabriel din satul englezesc Box. Cu acel prilej s-a constituit nucleul Afro Celt Sound System, a fost imprimat grosul albumului de debut (botezat Volume 1: Sound Magic) și s-a petrecut debutul live al grupului, pe scena festivalului WOMAD.

Emmerson a îndeplinit rolul de “mastermind” al vastului proces de creație, ocupându-se totodată și de părțile de chitară de pe album. James McNally și Martin Russell au devenit principalii lui coechipieri pentru următorii aproximativ douăzeci de ani.

McNally este producător, dar și poli-instrumentist redutabil, care bagă la bodhrán, fluiere, keyboards și o mulțime de alte chestii. Între 1993 și 1996 a făcut parte din legendarul grup The Pogues, iar ulterior s-a implicat masiv în Afro-Celt Sound System.

Pe la începutul anilor ‘80, Russell a fost clăpar în două trupe de prog-rock: The Enid și Craft. După aceste episoade s-a transformat în “șobolan” de studio, contribuind din plin la închegarea ACSS, în zona de producție, programare și keyboards.

Tot pe felia asta, proiectul l-a inclus inițial și pe Jo Bruce, fiul legendarului Jack Bruce. Din nefericire, bietul Jo s-a prăpădit în 1997, la numai 28 de ani, din cauza unei crize de astm.

Dintre numeroșii muzicanți invitați pe Sound Magic, o mențiune aparte merită  Iarla Ó Lionáird, cooptat apoi ca membru stabil al formației. Ó Lionáird este un interpret renumit de sean-nós (cântul tradițional irlandez), dar s-a adaptat de minune în contextul ultra-digitalizat al muzicii ACSS. Nici nu-mi imaginez cât de neînsuflețit ar fi sunat totul fără glasul lui splendid.

Departamentul celtic de pe Sound Magic îi mai include pe cimpoierii Davy Spillane și Ronan Browne, pe harpistul Myrdhin (originar din Bretagne) și pe marea majoritate a membrilor Shooglenifty.

Secția africană se prezintă mult mai subțire prin comparație, avându-i în rândurile sale pe senegalezii Kauwding Cissokho (kora) și Masamba Diop (talking drum) și pe trubadurul kenyan Ayub Ogada (vox & nyatiti).

Grafica albumului poartă semnătura lui Jamie Reid, un artist renumit pentru colaborarea sa cu Sex Pistols. Un truc numai bun să te inducă în eroare în privința potențialului revoluționar al creației afro-celților.

Sound Magic a fost bibilit mult și bine după sesiunile inițiale de la Recording Week, ieșind pe piață abia în toamna lui 1996. Discul s-a bucurat de o primire foarte bună pentru un produs de nișă, ca dovadă că s-a vândut în peste 300.000 de exemplare “worldwide”.

Pe acest album regăsim deja cam toate ingredientele rețetei Afro Celt Sound System. Elementele celtice prevalează asupra celor africane, fapt previzibil dacă ținem cont de raportul dintre muzicanții implicați. Mare parte din beat-uri se încadrează în sfera downtempo, dar există și câteva jam-uri dezlănțuite, cu inflexiuni ritmice ce amintesc de Underworld sau Orbital.

Între instrumentalele de pe Sound Magic iese în evidență Whirl-Y-Reel, un fel de temă recurentă a albumului. O regăsim în două variante diferite, dintre care prima este cea mai bună.

Altfel, doar intervențiile lui Iarla ce-ți mai dau fiori. Dintre cântecele ce-l au în prim-plan aș aminti House of Ancestors, unde irlandezul este îngânat subtil de amicul Ayub Ogada.

Cu excepțiile menționate, cam greu de găsit ceva cu adevărat memorabil. Îți pot recomanda proiecte “etnotronice” din aceiași perioadă, care sună mult mai interesant. Mă gândesc la Transglobal Underground, Fun-Da-Mental, Loop Guru sau Asian Dub Foundation. Pe de altă parte trebuie să recunosc că Afro Celt Sound System se prezintă ceva mai OK decât Deep Forest, ca să nu pomenesc cumva de Enigma.

După lansarea Sound Magic, Afro Celt Sound System s-a pus din greu pe concerte, în UK, dar și dincolo de Canalul Mânecii sau de Oceanul Atlantic. Grupul s-a afirmat ca o atracție perenă pe scenele WOMAD, dar și-a făcut botezul focului și la alte festivaluri, cu profil world music, folk, dance sau cu caracter multi-disciplinar.

În concerte se băga programming din greu, sound-ul din studio fiind destul de greu de reprodus cu instrumente “adevărate”. Chiar și așa, ACSS a ajuns la inima poporului consumator de spectacole, impresionat de ineditul aparent al muzicii.

În toamna lui 1997, ACSS se pregătea de o nouă descindere în studio, cu scopul de a înregistra cel de al doilea album. Planurile trupei au fost date peste cap de dispariția tragică a lui Jo Bruce.

În cele din urmă, afro-celții s-au regrupat și au finalizat Volume 2: Release, pe care l-au lansat la începutul lui 1999, dedicându-l memoriei bietului Jo. Materialul a fost imprimat cu ajutorul unei noi secții africane, alcătuită din doi membrii: griotul guinez N’Faly Kouyate (kora, balafon, vox) și percuționistul senegalez Moussa Sissokho (talking drum, djembe).

Vastul sobor de invitați îl cuprinde și pe Johnny Kalsi, la dhol și alte percuții sud-asiatice. Pe Release, Kalsi este ceva mai discret, dar rolul său avea să devină tot mai proeminent pe albumele ce au urmat, lărgind caracterul ecletic al proiectului.

După părerea mea, Release rămâne cel mai izbutit disc din cariera ACSS. Piesa de titlu este realmente răvășitoare, născându-se sub impresia tragediei lui Jo Bruce. Invitata specială Sinéad O’Connor stârnește emoții puternice cu interpretarea ei, dar nu trebuie neglijată nici contribuția lui Iarla Ó Lionáird, aflat în consonanță deplină cu starleta alt-pop.

Pe partea instrumentală iese în evidență tumultoasa Big Cat, un alt reper major în catalogul ACSS. Nici track-ul 2, Lovers of Light nu-i chiar de lepădat. Din zona mai “chill” menționez balada Amber, mângaiată de glasul inegalabilului Iarla.

Albumul Release a sporit considerabil reputația grupului. Vânzările au depășit juma’ de milion de copii, iar juriul de la Grammy s-a arătat suficient de impresionat cât să nominalizeze discul la categoria “world music”.

Emmerson susține că succesul Release s-a datorat și includerii pe CD a unui soft interactiv, cu ajutorul căruia fanii puteau realiza propriile remix-uri după cântecele formației. Ceva foarte șmecher la nivelul anului 1999.

Cocoțați pe val, ACSS au scos cel de al treilea album al vieții, Further in Time, în vara lui 2001. Producțiile grupului sunt glossy în esența lor, dar Emmerson et co. au atins apogeul cu Further in Time.

Marea lovitură a fost cooptarea a doi monștri ai rock-ului: Peter Gabriel și Robert Plant. When You’re Falling, featuring-ul lui Gabriel, a devenit hit-ul carierei pentru ACSS, mângâind ușor cu freza tălpile mainstream-ului. Bouzouki-ul vioi (manevrat de Emmerson) și interpretarea inconfundabilă a lui “el jefe del Real World” înzestrează melodia cu virtuțile unui “earworm” autentic.

Cu toată simpatia mea pentru Plant, bucata cu dânsul, Life Begins Again, sună cam forțat. La capitolul vocal-instrumental, balada Go on Through se prezintă sensibil mai bine, deși are parte de o solistă relativ obscură, austriaca Pina Kollars.

Iarla strălucește și pe Further in Time, deloc stingherit de cele două megastaruri. Interpretarea lui mântuiește de platitudine două trip-hop-uri celtoide: Lagan și Persistence of Memory.

Așadar, cântăreții sunt mult mai prezenți decât pe discurile anterioare, dar asta nu înseamnă că ACSS a renunțat de tot la obișnuitele reprize instrumentale. Ba chiar și-a perfecționat modul de operare, așa cum o atestă track-ul 4, Colossus.

Pe întreg albumul, rețeaua de percuții a căpătat o amploare pantagruelică, cu indo-britanicul Kalsi și egipteanul Hossam Ramzy interferându-se de zor cu legiunea afro-celto-tronică. În zona beat-urilor procesate remarcăm și niște incursiuni spre drum’n’bass, un stil ajuns atunci în mare vogă.

Further in Time și-a atins pe deplin scopul. A satisfăcut vechea bază de fani și a atras în vertij o mulțime de noi adepți. Albumul a dominat vreme îndelungată topul world music din Billboard și s-a ales la rândul lui cu o numire la Grammy. Vânzările au bătut recordul anterior, de juma’ de milion de exemplare în lumea largă.

Odată cu începutul de secol, Afro Celt Sound System s-a cățărat pe culmile gloriei. Ce crezi că s-a petrecut în perioada imediat următoare? Declinul, firește… Pentru că așa e frumos și normal să se întâmple în viață. Decăderea ACSS a coincis cu scăderea apetitului general pentru astfel de contopiri stilistice lipsite de orizont.

Emmerson și gașca lui au luat o hotărâre curioasă, schimbându-și numele în Afrocelts. Primul și singurul album sub această titulatură a fost Seed, din 2003. Vânzările au scăzut simțitor și din cauză că mulți clienți n-au realizat că au de-a face cu eternii Afro Celt Sound System. Eșecul unui rebranding făcut peste noapte.

Băieții s-au străduit și de data asta să diversifice influențele, inserând elemente de blues, flamenco sau MPB. Totuși, Seed îmi lasă impresia unui pas înapoi. Parcă membri grupului și-au asumat în sfârșit statul de făuritori ai unei muzici de fundal.

Instrumentalele spectaculoase au devenit istorie, la fel și featuring-urile de marcă. Pe Seed avem parte doar de beat-uri leneșe și de invitați de categoria a doua, precum anglo-brazilianca Nina Miranda (Smoke City) sau irlandezul Mundy.

Cel din urmă îl calchiază într-o manieră stângace pe Bono. Rise Above It, cântecul interpretat de Mundy, trebuia să fie o piesă de rezistență, dar a sfârșit ca o piatră de moară atârnată de gâtul albumului.

După acest duș rece, grupul a revenit rapid la denumirea consacrată, marcând evenimentul printr-o nouă apariție discografică. Lansat în 2004, Pod este o colecție de remix-uri dance, realizate fie de membri ACSS, fie de producători din afară, precum Faithless, Rae & Christian sau Masters at Work. O altă creație neesențială pentru omenire.

Cu o grabă inexplicabilă de a-și deversa opusurile pe piață, Afro Celt Sound System a scos încă un album de studio, Anatomic, pe parcursul lui 2005. Anatomic continuă trend-ul descendent inaugurat de Seed. Un disc molcom, de “chillout” multicultural, adresat unui public la fel de apatic.

Rwandeza Dorothée Munyaneza sau uzbeca Sevara Nazarkhan aduc un pic de culoare pe album, dar punctează prea puțin la impresia de ansamblu. Nici măcar sărmanul Iarla nu mai poate salva mare lucru.

Afro Celt Sound System a continuat să bage turnee planetare până în vara lui 2007, când, în sfârșit, s-a anunțat oficial că grupul urmează se retragă pentru o perioadă nedeterminată.

Emmerson s-a menținut în atenția fanilor world music cu un nou proiect, The Imagined Village, ce combină folk-ul britanic cu influențe de prin fostele colonii. The Imagined Village a realizat trei albume, apărute în intervalul 2007-2012.

Între timp, în anul de grație 2010, Real World a scos pe piață dublul CD Capture, o retrospectivă a întregii cariere ACSS. Un prilej foarte bun ca formația să se reunească, impulsionată de un val timpuriu de nostalgie.

S-a măcănit ceva despre un nou album de studio, dar acesta a fost amânat o bună perioadă de timp. La aproape cinci ani de la reunire, afro-celții s-au despărțit în două facțiuni distincte. Una era condusă de Emmerson, iar cealaltă de McNally și Russell. Iarla nu făcea parte din niciuna, deoarece se retrăsese din combinație încă din 2011.

Mai bine de un an, ambele line up-uri au concertat sub aceiași titulatură, producând o mare confuzie printre fani. Între timp, gâlceava a fost tranșată prin tribunale, care au hotărât că Emmerson este moștenitorul de drept al “tezaurului” Afro Celt Sound System. Vestea a devenit publică la finalul lui 2016.

Cu câteva luni înainte de aflarea verdictului, Emmerson și echipa lui au scos un album de studio, The Source. În noile împrejurări, The Source poate fi inclus fără rezerve în canonul ACSS.

Dar noua creație emmersoniană diferă destul de mult față de materialele precedente, având o componentă acustică ceva mai pronunțată. Dacă vrei, versiunea actuală a grupului este o încrucișare între vechiul Afro Celt Sound System și Imagined Village. Habar n-am în ce fel te satisface chestia asta.

Estimez că nu va dura mai mult de un cincinal până când afro-celții vor dispărea din circuitul live și se vor prăbuși definitiv în uitare. Ar putea rămâne totuși un subiect de interes pentru eventualii exegeți din viitor, dacă aceștia vor fi preocupați să analizeze himerele pseudo-futuriste ale unor muzicanți ce și-au trăit vârsta mijlocie pe vremea când digitalizarea era încă tânără.


Referinţe bibliografice:

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.