Teddy Afro

Mostră de înţelepciune:

„Ca să-ți faci o idee, amintește-ți cum sunau melodiile lui Aurelian Temișan, Dan Ciotoi sau Tudor Chirilă în anii ‘90. Atâta că Teddy Afro se ridică mult peste nivelul ăstora ca voce, putând fi comparat mai degrabă cu o variantă politizată a lui Florin Salam.”


Naştere: 

  • Tewodros Kassahun Germamo, 14 iulie 1976, Addis Abeba, Etiopia

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Este momentul să faci cunoștință cel mai mare star etiopian al zilelor noastre! Teddy Afro (pe numele real Tewodros Kassahun) are la picioare una dintre cele mai mari nații africane, cu o diaspora numeroasă, răspândită practic pe toate continentele.

Pentru nerzii muzicali din Occident, Etiopia înseamnă în primul rând ethio-jazz. Dar în această țară există și o puternică tradiție pop, înrădăcinată de asemenea în glorioșii ani 1960. Un crooner pasionat, Teddy Afro este continuatorul acestei tradiții în epoca digitală.

Apărut pe firmament acum mai bine de trei cincinale, Teddy Afro și-a vrăjit conaționalii cu melodii de înaltă simțire patriotică. Un nostalgic al epocii imperiale, Teddy critică fără rezerve actualul regim politic din Etiopia, motiv pentru care întâmpină probleme serioase din partea autorităților.

Însă nimic nu stă în calea popularități vajnicului chanteur. Kassahun a vândut milioane de discuri acasă și în toate ținuturile locuite de compatrioți, iar ultimul album, Ethiopia (2017), a ajuns no. 1 în topul world music de la Billboard.

Ca să lămuresc mai bine contextul, trebuie să recurg la o scurtă introducere în istoria Etiopiei. Spre deosebire de imensa majoritate a țărilor africane, Etiopia nu a cunoscut niciodată dominația colonială. În schimb a intrat sub incidența unui imperialism de sorginte locală, ce și-a pus amprenta asupra regiunii timp de aproape două milenii (dacă luăm în considerare și bătrânul regat Aksum).

Cei peste 102 milioane de locuitori ai Etiopiei fac parte din mai mult de 80 de etnii diferite. Deși reprezintă doar 27,9% din totalul populației, etnicii amhara dețin de secole bune hegemonia politică și culturală.

Limba amharică (de origine semitică) este limba oficială a statului etiopian. Amicul Teddy Afro provine la rândul său din neamul amhara și cântă, bineînțeles, în această limbă.

Poate că te surprinde, dar religia dominantă în Etiopia este creștinismul ortodox, care are rădăcini foarte vechi în regiune (din al IV-lea veac după Cristi). Ortodocșii înseamnă cam 43% din populația țării. Puși laolaltă cu alte minorități creștine, însumează peste 62%, față de 33% musulmani.

În 1974, după detronarea ultimului împărat, faimosul Haile Selassie, puterea a fost preluată de Derg, o juntă militară marxist-leninistă. Derg a asuprit Etiopia până în 1987, după care a lăsat cârma în mâinile Partidului Muncitorilor. Începând cu 1977, conducătorul țării a fost sângerosul Mengistu Haile Mariam.

Abandonat de protectorii sovietici, Mengistu a pierdut puterea în 1991, fiind înlăturat de o coalițe multi-etnică, cunoscută ca Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian. După acest episod a fost introdus un sistem pluripartid și s-au organizat alegeri “libere”, câștigate de fiecare dată, într-o manieră categorică, de același Front Democratic Revoluționar, aflat la conducere și în momentul de față.

Pentru muzica pop etiopiană, anii 1960 și primii ani 1970 au reprezentat o adevărată epocă de aur. În capitala Addis Abeba exista o activitate muzicală febrilă, reconstituită recent de documentarul Swinging Addis. Odată cu dictatura Derg au venit vremuri grele pentru muzicanții pop și jazz, dar relativa libertate dobândită în anii ‘90 a dus la relansarea scenei locale.

Născut la doi ani după abdicarea lui Selassie, Teddy Afro s-a dovedit un tip norocos, ajungând la maturitate în plin reviriment al pop-ului autohton. A debutat în 2001, cu albumul Abugida, urmat la scurt timp de încă un “full-lenght”, Lebbo (2002). Ambele discuri au lovit masiv pe piața etiopiană, impunându-l pe Teddy ca pe o nouă vedetă de anvergură națională.

Creator al propriului brand de synthpop, amicul nostru își trage seva din melosul “tizita”, cântecul etiopian de alean și dor. O altă influență majoră este muzica reggae, clasicul “riddim” aflându-se la baza unei bune părți din repertoriul său timpuriu. Dacă ai răbdare, poți detecta și ceva inflexiuni dance, R&B, latino, contopite în atmosfera exuberantă a muzicii lui Kassahun.

Pe partea de orchestrație, trebuie să mărturisesc că Teddy stă cam prost. Probabil că era cam greu să faci rost de un synth de calitate în Etiopia acelor vremuri.

Ca să-ți faci o idee, amintește-ți cum sunau melodiile lui Aurelian Temișan, Dan Ciotoi sau Tudor Chirilă în anii ‘90. Atâta că Teddy Afro se ridică mult peste nivelul ăstora ca voce, putând fi comparat mai degrabă cu o variantă politizată a lui Florin Salam.

Al treilea album semnat de maestrul Teddy, Yasteseryal,  a apărut în 2005 și s-a vândut în peste 1 milion de exemplare. Mai diversificat și mai cosmopolit decât materialele precedente, Yasteseryal beneficiază și de o producție ceva mai hi-fi, prin comparație.

Miezul rămâne grandioasa Jah Yasteseryal, un ethio-reggae frenetic, ce compară gloria împăratului Selassie cu guvernarea odioasă și coruptă a Frontului Democratic Revoluționar. Puterea a scos imediat muzica lui Teddy din programele radio-TV de stat, dar asta n-a împiedicat Jah Yasteseryal să devină un hit colosal în întreaga Etiopie. Melodia a fost adoptată ca un fel de imn al protestelor de stradă desfășurate în 2005.

Ce pot să spun eu despre viziunea politică a megastarului etiopian? Omul vorbește despre unitate și reconciliere, într-o țară măcinată de tensiuni interetnice, ceea ce sună minunat. Nu se sfiește nici să atace corupția și abuzurile celor aflați de peste 25 de ani la putere. Iar asta este iarăși foarte bine.

Să vedem însă ce alternativă opune chanteur-ul militant? Etiopia imperială, of course. Cu toate că au niște merite istorice, marii împărați pe care-i cântă el cu atâta ardoare sunt departe de a fi niște eroi ai păcii și ai justiției sociale.

Am zis că în Etiopia conviețuiesc peste 80 de etnii, aflate de veacuri sub hegemonia uneia singure: amhara. Imperiul Etiopian, ca orice imperiu, era rezultatul unor războaie de cucerire. Colonianismul a fost al dracu’ de rău, dar de ce am proslăvi imperialismul amhara, numai așa că e mai local, mai de casă, cum s-ar zice?

Nici măcar prea lăudatul Selassie nu-i acel mesia din tripurile rastafarienilor. Adevărat, a încercat niște reforme, a abolit sclavia (în 1942!), a militat pentru cooperarea între popoarele lumii “a treia”. Numai că modernizarea societății etiopiene s-a mișcat extrem de lent în lunga sa epocă, în timp ce persecuțiile etnice și epidemiile de foamete au rămas uzuale și sub domnia strălucitului împărat.

Nu-s expert în probleme etiopiene, dar ca peste tot în lume, paseismul ăsta cultivat de Teddy Afro n-are cum să aducă nimic bun. Poate întoarcerea la feudalism, în cazul de față.

Trecutul trebuie cunoscut, dar nu pentru a fi glorificat, ci pentru a afla ce căcaturi au săvârșit înaintașii și cum dracu’ să faci ca să eviți repetarea lor. Idealizarea trecutului este o eroare universală, un apanaj al conservatorilor și al fasciștilor. Cred că amicul Teddy se înscrie în prima categorie, totuși.

În 2006, cariera megastarului a intrat într-un mare impas. Băiatul a fost acuzat cum că a omorât un biet homeless cu bolidul său și a fugit de la locul accidentului. Bineînțeles, cetățeanul Kassahun a negat acuzațiile, pretinzând că era victima unei înscenări a autorităților. Există într-adevăr destule de indicii în acest sens.

S-a ales cu o condamnare de șase ani, din care a executat doar doi până la urmă, fiind eliberat pentru bună purtare, pe parcursul lui 2009. Artistul a sărbătorit evenimentul printr-un concert pe stadionul național din Addis Abeba, în fața a 60.000 de fani în extaz.

Teddy Afro a revenit cu un nou album abia în 2012. Intitulat Tikur Sew, acesta a fost la rândul lui un succes instant printre etiopienii de pretutindeni.

Tikur Sew înclină spre orchestrații grandioase, cu iz simfonic, realizate însă cu ajutorul unor tehnologii nu prea avansate. Ritmurile de reggae sunt mult mai puțin proemiente, cu excepția a vreo două piese.

Melodia de titlu omagiază victoria împăratul Menelik II (1889-1913) în primul război italo-etiopian. Videoclipul Tikur Sew este un adevărat scurt metraj cu tematică războinică, inspirat de faimoasa bătălie de la Adwa, din 1896.

În același an, Teddy și-a oficializat relația cu vechea lui gagică, modelina Amleset Muchie. Tre’ să recunosc că e cam bună nevastă-sa.

Totul mergea ca uns pentru megastar, exceptând relația cu guvernul Etiopiei. Interzis la radio și TV, cântărețul s-a pomenit că nici nu mai poate concerta în țara de baștină. În ultimii trei ani, toate concertele sale de Anul Nou etiopian (care se ține prin septembrie) au fost anulate fără prea multe explicații de autoritățile statului.

Cu toate astea, amicul Teddy nu șomează. Ba chiar face turnee la greu, prin America de Nord, Europa, Australia, Africa de Sud și oriunde altundeva se găsește o comunitate etiopiană.

Unul dintre cei mai în vogă cântăreți nord-americani, The Weeknd, a mărturisit în mai multe ocazii că este mare fan al lui Teddy Afro. Ca să pricepi mai bine, pe The Weeknd îl cheamă de fapt Abel Makkonen Tesfaye și provine dintr-o familie de emigranți etiopieni din Canada.

Al cincilea album al lui Teddy Afro s-a lăsat așteptat până în primăvara lui 2017. Denumit pur și simplu Ethiopia, acesta a mers direct la corasonul publicului țintă.

Ethiopia se vinde ca pâinea caldă în țara eponimă, deși nu a beneficat până acum de o lansare propriu-zisă. Muzica lui Teddy Afro răsună peste tot, în barurile și autobuzele din Adis Abbeba, mai puțin la radioul și la televiziunea de stat.

De asemenea, adorația diasporei nu cunoaște margini. Cum spuneam, Ethiopia s-a cățărat în vârful clasamentului world music de la Billboard, propulsată de achizițiile conaționalilor pe iTunes și pe alte platforme digitale.

Cât despre muzică în sine, Ethiopia duce la un nou nivel măreția patriotardă a albumului precedent, fără prea multe progrese în ceea ce privește calitatea producției. Dar Teddy Afro nu are nevoie de asemenea artificii ca să farmece întregul univers etiopian (minus guvernanții cei haini).

Cred că acesta este apogeul carierei lui Kassahun. Mă îndoiesc că o să iasă vreodată din sfera adorației absolute a compatrioților.

Hipsterii transculturali nu preau au motive să fie atrași de muzica marelui crooner amhara. Îi lipsește în primul rând intensitatea și abandonul afrobeat-ului sau al blues-ului deșertic. Nici mesajul politic cu iz conservator nu-l prea ajută să cucerească piața asta, unde se găsește o pâine albă pentru mulți artiști de origine africană.


Referinţe bibliografice:

Publicitate

Un gând despre „Teddy Afro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.