After 7/Kevon Edmonds

Mostră de înţelepciune:

„După Anul Nou, flăcăii au scos la înaintare artileria grea, fantasticul slow jam Ready or Not. Doar sufletele de piatră și lăbarii de profesie au mai rezistat în fața unui refren cu atâta încărcătură emoțională. Ready or Not a cucerit poziția no. 1 în chart-ul R&B și a pătruns în Top 10 la categoriile pop și adult contemporary.”


Locul de origine:

  • Indianapolis, Indiana, SUA

Perioade de activitate:

  • 1987-1997
  • 2005-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

After 7 ilustrează pe deplin tendințele majore din muzica R&B de la răscrucea dintre anii 1980-1990. Mai exact sound-ul procesat, identificat ca new jack swing, resurecția grupurilor vocale bărbătești și abundența repertoriului baladistic.

Unii trăiesc cu impresia că a fost o perioadă de declin pentru muzica negrilor sau o adâncire a faliei crăpate încă din epoca disco. Dar ăia-s niște rochiști bătrâni și retrograzi, care nu pricep că zeitgeist-ul se tot preschimbă, fără ca asta să fie sinonim cu involuția. În anii ‘80, revoluția digitală a intrat vârtos pe turnantă, iar avântul ei s-a răsfrânt și asupra muzicii pop, fie ea “albă” sau “neagră”.

Inspirați de mișcările din underground, de muzica dance și mai ales de hip-hop, producătorii R&B au devenit fascinați de noua generație de synth-uri, de samplere și mașini de ritm. Asta a cam împins în desuetitudine orchestrațiile de școală veche, fără să provoace însă o ruptură radicală cu tradiția genului.

Rezervorul de super-cântăreți al Americii negre este inepuizabil. Așa că s-au găsit instant numeroși tineri talentați, care au sărit în corabia new jack swing, contribuind masiv la expansiunea noului idiom muzical.

Bine, spre deosebire de majoritatea confraților, After 7 erau cam purii când s-au pomenit pe val. Vârsta mai coaptă nu i-a împiedicat deloc să se adapteze trend-ului, păstrând totuși o doză mare de eleganță old school, inclusiv pe partea vestimentară.

În anii ‘90 nu pricepeam deloc care-i faza cu R&B-ul. Suna mult prea sexy pentru un rochist mic și încuiat cum eram eu. Dar în momentul de față spun cu mâna pe inimă: Boyz II Men >>> Metallica, Guns N’ Roses și alți pulifrici gonflați. La fel și After 7, deși habar n-aveam de existența lor pe vremea aia.

Interesant cum new jack swing-ul ăsta, așa “sintetic” cum e el, a reînviat apetitul dizeur-ilor afro-americani pentru vocalizarea în grup, o artă ce părea pierdută cândva prin anii ‘70. În afară de Boyz II Men și After 7, chart-urile Billboard erau asaltate de multe alte ansambluri vocale masculine, precum Guy, Jodeci, Hi-Five, Shai, Silk sau multi-rasialii Color Me Badd.

Subtilitățile armonice, născocite cândva de alde Temptations, Four Tops sau Chi-Lites, s-au mulat perfect pe sonorități și atitudini împrumutate cu simț de răspundere din hip-hop. Scena R&B demonstra un potențial nesecat de a crea noi trend-uri, cu impact masiv asupra unui spectru mai larg al culturii pop. De exemplu celebrii New Kids on the Block erau profund îndatorați new jack swing-ului. Și câte boy band-uri au răsărit în urma lor!

Iar mă lungesc cu introducerile ăstea în context. After 7 sunt trei flăcăi, de baștină din Indianopolis. Doi dintre ei, Kevon și Melvin Edmonds sunt frații mai mari ai lui Kenneth “Babyface” Edmonds, faimosul producător, songwriter și interpret.

Despre al treilea, Keith Mitchell, s-a spus în ceva comunicate de presă că ar fi vărul lui L.A. Reid, partenerul de creație și de business al lui Babyface. Informația era complet falsă. Nu știu de ce-și imaginau tolomacii de la PR că ar da bine ca After 7 să fie o cumetrie din creștet până în tălpi.

Până în 1987, când s-au reunit în această  formulă, cei trei flăcăi au adunat ceva experiență ca muzicanți în circuitul local din Indianapolis. Inițial, toți au preferat  să se țină de job-uri “9 to 5”, păstrând muzica doar pe post de hobby.

Cu ceva ani mai înainte, Kevon și Keith au fost colegi la facultatea de muzică a Universității Indiana și au făcut parte din ansamblul studențesc IU Soul Revue. După absolvire, fiecare și-a văzut de viața lui, până în ziua în care micuțul Babyface s-a decis să scoată la lumină celelalte talente din familie și a considerat că amicul Keith e cel mai potrivit să completeze grupul.

Micuțul știa bine ce face  La ora aia își începuse deja fulminanta ascensiune spre vârful industriei muzicale. Pe la jumătatea anilor ‘90 era infinit mai simplu să faci o listă cu vedete R&B care nu au lucrat cu Babyface, decât să-i înșiri pe ăia care au beneficiat de serviciile lui.

Pentru frații lui a mijlocit un contract cu Virgin Records, companie care urmărea intens să se extindă și pe piața de R&B. Legenda spune că After 7 au fost semnați pe încredere, fără ca șefii label-ului să asculte vreun demo sau să vadă măcar o poză cu împricinații.

After 7 a debutat cu un album self-titled, lansat în vara lui ‘89. Ăia de la casa de discuri s-au pupat singuri în oglindă, pentru că materialu’ a prins la mase, așa cum o atestă clasările din Billboard (no. 3 în chart-ul R&B și no. 35 în cel general).

Marea majoritate a cântecelor au fost produse de perechea Babyface-L.A. Reid, dar ucenicii lor Daryl Simmons și Kayo au contribuit și ei cu vreo două bucăți. Discul e foarte coincis, aproape ca un EP, cronometrajul total oprindu-se la 35 de minute. Asta a ajutat semnificativ la impresia artistică, pentru că în așa de puțin timp n-au încăput decât melodii de calitate superioară.

Cel dintâi extras pe single, dinamicul Heat of the Moment, a obținut rezultate foarte încurajatoare, ajungând în Top 5 R&B și în Top 20 pop.

A urmat Don’t Cha Think, un alt număr de dans, care deși sună al naibii de bine, n-a prea rupt gura târgului (a fost doar no. 25 R&B).

După Anul Nou, flăcăii au scos la înaintare artileria grea, fantasticul slow jam Ready or Not. Doar sufletele de piatră și lăbarii de profesie au mai rezistat în fața unui refren cu atâta încărcătură emoțională. Ready or Not a cucerit poziția no. 1 în chart-ul R&B și a pătruns în Top 10 la categoriile pop și adult contemporary.

Trebuie spus că toți băieții sunt înzestrați cu voci impecabile, dar Kevon rupe absolut tot cu alternanța lui între tenor și falsetto. Nu întâmplător i-am regăsit pe After 7 într-un playlist Spotify denumit ‘90s Baby Makers.

Amicul Kevon strălucește intens și pe următorul single, Can’t Stop, de asemenea un mare hit (no. 1 R&B și no. 6 pop). Cântecul sună foarte interesant, balansând cu grație beat-urile sexy și refrenul înălțător, ce împrumută fără remușcări din nepieritoarea muzicalitate gospel.

La ora când au ajuns vedete, cei trei flăcăi din After 7 erau toți de 30 plus. Când te gândești că dacă nu era frățiorul ar fi putrezit ca niște slujbași oarecare, pe la ei prin cartier.

În 1991, After 7 a avut o piesă pe soundtrack-ul The Five Heartbeats, un film inspirat de scena soul music din anii ‘60. Night Like This e cu totul atipică pentru repertoriul trio-ului, emulând cu grație sunetul clasic de soul. A ieșit chiar bine și a plăcut și la popor, dovadă că a fost no. 7 R&B și no. 24 pop.

Al doilea album After 7, Takin’ My Time, a ieșit la rafturi în vara lui 1992. Babyface și L.A. Reid au făcut o manevră interesantă, lăsând locul la butoane discipolilor Simmons și Kayo și încă unui tandem, alcătuit din Dallas Austin și Randy Ran.

Pe lângă retragerea marilor maeștri, lungimea ceva mai mare a albumului constituie de asemenea un dezavantaj. Takin’ My Time coboară evident ștacheta față de LP-ul anterior, dar scăderea e departe de a fi flagrantă.

În mod previzibil, găsim ceva mai multe balade, dar în cazul After 7 ăsta nu e tocmai un lucru rău. Însă întreg repertoriul oscilează undeva pe o scară de la OK la bine, fără să mai atingă înălțimi precum Ready or Not sau Can’t Stop.

Takin’ My Time a cucerit Top 10 R&B, la fel cum s-a întâmplat cu două dintre single-urile extrase. Cel dintâi, Kickin’ It, se prezintă ca o repriză funky în tempo mediu, în timp ce Baby I’m for Real este un slow jam preluat după legendarii The Originals (și extins cu o coda din Natural High, hit-ul celor de la Bloodstone).

Au urmat doi ani fără de albume, dar After 7 și-au făcut simțită prezența cu niște cântece de alean și dor, incluse pe coloanele sonore din  Sugar Hill și respectiv Beverly Hills 90210 (sezonul 5).

În sfârșit, în 1995, a sosit și cel treilea “full lenght” After 7, botezat Reflections. De producție s-a ocupat din nou maestrul Babyface, secondat de câțiva dintre acoliții lui. Cu două excepții notabile, toate piesele de pe Reflections sunt slow jam-uri. Vremea new jack swing-ul era cam pe ducă, așa că băieții și-au luat libertatea să cânte ce-i pasiona mai tare.

Reflections s-a clasat onorabil (no. 7 R&B și no. 40 pop), reușind să producă încă un hit major, ‘Til You Do Me Right (no. 5 R&B și no. 31 pop). S-ar zice că băieții se țineau destul de bine după primul cincinal în showbiz, dar Virgin Records n-a avut încredere în viitorul lor și i-a trimis la plimbare curând după episodul Reflections

Încheierea contractului a fost pecetluită doi ani mai târziu, prin lansarea compilației The Very Best of After 7. Aceasta a inclus și un track nou, Sara Smile, care-i de fapt cover după Hall & Oates și sună chiar frumos în versiunea fraților Edmonds (Mitchell nu a participat, fiind substituit de Babyface himself).

Înainte să iasă din schemă, Kevon și Melvin au mai făcut o ispravă notabilă. Mai exact au apărut în Soul Food, o dramedie de mare succes, din același an 1997.

Dimpreună cu atotputernicul Babyface și cu frații K-Ci & JoJo (soliștii de la Jodeci), foștii After 7 întruchipează un grup fictiv, Milestone, care, într-una din scenele filmului, se pune pe cântat balada I Care About You. Asta a rămas unica înregistrare din repertoriul efemerului cvintet.

În 1999, Kevon Edmonds a debutat ca artist solo, cu albumul denumit 24/7. Spre deliciul fanilor, 24/7 conține numai și numai slow jam-uri, confirmând poziția fratelui Edmonds în galeria celor mai mari crooner-i R&B din istorie.

Albumul a prins destul de bine pe nișa lui, dacă ne luăm după faptul că a urcat până pe locul 15 în chart-ul R&B. Piesa de titlu a avut un parcurs și mai bun, fiind no. 2 la secțiunea R&B și no. 10 în clasamentul suprem, Billboard Hot 100.

Startul a fost promițător, dar amicul nostru s-a rătăcit apoi pe traseu. Urmașul lui 24/7 s-a lăsat așteptat un timp mult prea îndelungat. A sosit într-un final, după un “gap“ de exact un deceniu. Intitulat Who Knew, al doilea disc solo al lui Edmonds continuă aceeași bună tradiție a R&B-ului sentimental.

Între timp, prin 2005, a avut loc reunirea discretă a grupului After 7. Grupul a menținut o activitate sporadică, în zona proaspăt născutei nostalgii după R&B-ul nouăzecist. Chinuit de probleme de sănătate, Melvin s-a retras relativ repede, lăsând locul fiului său Jason Edmonds.

Au trecut vreo zece ani cu gig-uri răzlețe și probabil că nici cel mai optimist fan nu mai spera la vreun nou opus After 7. Minunea s-a produs în 2016, când s-a anunțat înregistrea celui de al patrulea album de studio din discografia grupului, intitulat Timeless.

Între timp, Melvin s-a întors la treabă, dar Jason și-a păstrat locul, transformând After 7 într-un cvartet. Au revenit de asemenea Babyface și Daryl Simmons, cu skill-urile lor redutabile în materie de producție și songwriting.

Timeless n-are de-a face cu niciun fel de new jack revival și nu încearcă câtuși de puțin să se adapteze la vreun trend actual. Băieții înșiră elegant slow jam după slow jam, într-o ghirlandă a romantismului și senzualității.

Deși veteranii grupului au atins deja o etate, glasurile lor răsună cu aceeași acuratețe ca acum trei decenii. Puține lucruri se compară pe lumea asta cu un negru care cântă, d-apăi cu patru!

Albumul s-a bucurat de un succes neașteptat de mare, izbutind să pătrundă în Top 10 R&B. Mai multe extrase de pe Timeless au intrat în heavy rotation la radio-urile de orientare nostalgică (așa numitele stații adult R&B), destul de numeroase în US. Nu știu câți artiști au reușit un come-back atât de spectaculos după o pauză de 21 de ani.

În ciuda acestei renașteri târzii, legătura dintre After 7 și etapa ‘80-’90 a istoriei R&B rămâne pe veci indisolubilă. Însă de la bun început, spiritul intrinsec al grupului a fost conectat prin fire multiple cu bogata tradiție muzicală afro-americană, fapt ce i-a conferit substanță și credibilitate. Nicio antologie new jack swing, de dans sau de lugu-lugu, nu este completă fără să conțină măcar un hit, două, de la After 7.


Referinţe bibliografice:

After 7:

Kevon Edmonds:

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.