After Forever

Mostră de înţelepciune:

„Invisible Circles chiar este o operă metal, cu libret, personaje, pasaje recitative şi tot tacâmul. Subiectul – traumele copilăriei – se vrea foarte profund, dar tratarea e simplistă, naivă, vai de mama ei. Olandezii zburători aveau impresia că au creat o mare dramă psihologică, numai că le-a ieşit de fapt o telenovelă ieftină, destinată unui public de metaliste cu trăiri de gospodine.”


Locul de origine:

  • Reuver, Limburg, Olanda

Perioada de activitate:

  • 1995-2009

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Aaaaaaaaaaa… Grrrrrrrrrrrrrr… Dacă ar exista un tribunal suprem al kitsch-ului, After Forever s-ar alege cu cea mai cruntă pedeapsă, dimpreună cu toți camarazii lor de pe scena estro-testo-sympho-nympho-metal.

Îmi place ideea de kitsch asumat, accept kitsch-urile fără pretenții, dar când o arzi așa serios și prețios, precum acest clan al sopranelor, chiar meriți să arzi în flăcările iadului, secțiunea “cultură pop”. Când te gândeşti că unii metalişti au impresia că ei sunt “cultură înaltă”…

Sindromul “beauty and the beast” a infestat metal-ul european pe la jumătatea anilor ‘90, pentru a-l acapara de-a dreptul la începutul decadei următoare. Știi la ce mă refer, trupele alea cu vocalizare duală, soprană versus grohăitor.

Între timp, stilul a devenit cam desuet, deși metal-ul simfonic deține încă o halcă serioasă de piață, cu Nightwish, Within Temptation și Epica în ipostaza de lideri absoluți. Marele merit al curentului este că a mai feminizat demografia fandom-ului metal, funciarmente machoistă în vremurile d’antan.

Multă lume are impresia că fenomenul s-a născut în Scandinavia, dar Olanda a jucat un rol la fel de important. De acolo provin alde Within Temptation, The Gathering, Epica, Delain și subiecţii noștri de astăzi, After Forever.

Se spune că în “țara lalelor” se găsește cânepă bună. Nu știu ce dracu’ au fumat toți ăștia, de cântă asemenea enormități (bine, spre lauda lor The Gathering s-au dezis demult de aşa ceva).

After Forever a viețuit ceva mai mult de un deceniu, până în 2008, dar a lăsat o moștenire importantă pentru fanii genului. Muzica formației a continuat să suscite interes și datorită carierelor ulterioare ale unora dintre foştii săi membri.

Se știe, Floor Jansen a preluat de niște ani rolul de vocalistă la Nightwish. Mark Jansen, șeful After Forever din epoca timpurie, se bucură de mare succes ca lider al grupului Epica. Cei doi Jansen nu au nicio legătura de rudenie, numele lor fiind destul de răspândit în Olanda.

Originile After Forever datează din 1995. Cinci liceeni din comuna olandeză Reuver au făcut atunci o trupă de cover-uri Iron Maiden, autobotezându-se Apocalypse. Ulterior, tolomacii au virat spre death metal, prilej cu care au realizat primele lor creaţii originale.

Cei cinci puleți cu pretenții de cavaleri ai apocalipsei erau următorii: Mark Jansen (chitară & grohuri), Sander Gommans (tot chitară & grohuri), Luuk van Geerven (bass), Joep Beckers (tobe) şi Jack Driessen (keyboards).

De prin 1997 li s-a alăturat și Floor Jansen, o fătucă de 16 ani, cu studii de canto. Sosirea ei a determinat schimbarea stilului și a numelui formației, cunoscută de atunci ca After Forever, după un celebru cântec Black Sabbath din epoca Ozzy.

Sextetul a tras vreo două demo-uri și a reușit în cele din urmă să convingă un label metalist de acolo din Olanda, Transmission Records. Albumul de debut, Prison of Desire, a fost lansat în primăvara lui 2000.

O colecție de clișee eurometal, Prison of Desire sună prost chiar și pentru standardele genului. Cel puțin clapele sunt înfiorătoare, mai ales că pe umerii lor albi și negri stă toată măreața (sau mătreața) componentă simfonică.

Îndrumaţi de ambiţiosul Mark Jansen, tolomacii se luptă cu interpretarea unor lucrări ce se vor foarte complexe, cu schimbări frecvente de tempo și de atmosferă și o tematică extrem de pretențioasă (pervertirea mesajului divin de către umanitate, morală, prințipuri, bășini).

Senzația de ghiveci indigest ia amploare și mulțumită partiturilor vocale multiple. Floor oscilează între înaltele obositoare de soprană și un registru mediu, rochisto-metalist. Prietenii ei Mark și Sander o îngână cu grohăituri de deather-i amatori, iar în anumite momente, intră în horă și un cvartet coral de rit clasic. Pe track-ul Beyond Me se aude și Sharon den Adel (solista de la Within Temptation), într-un fel de summit timpuriu al elitei sympho-metal olandeze.

La puțin timp după debutul AF, Floor a apărut și pe un album Ayreon, Dream Sequencer, unde bagă un duet cu Johan Edlund, de la Tiamat. A fost doar începutul unei lungi colaborări a sopranei cu prolificul compatriot Arjen Lucassen, mastermind-ul Ayreon și al altor câtorva proiecte flamboiante din sfera metal-ului progresiv. Până în prezent, fata a contribuit la alte două opusuri Ayreon și la întreaga discografie Star One, ce însumează două albume de studio și unul live.

Revenind la After Forever, spre sfârșitul anului 2000 s-au petrecut două schimbări de componență, noii sosiții fiind bateristul André Borgman și clăparul Lando van Gils. Albumul secund, Decipher, a ieșit la finalul lui 2001 și a crescut sensibil prestigiul trupei în universul eurometal.

Decipher menține în mare coordonatele de pe albumul precedent, doar că olandezii zburători și-au mai rafinat metodele. În primul rând, efectele “cheesy” de synth au fost înlocuite cu o secție de coarde adevărată, semn că Transmission Records a băgat ceva mai mulți bani în curu’ trupei.

Apoi, preț de câteva cântece, grohăitorii ies din schemă și o lasă pe Floor să-și exhibe pe deplin bogăţia registrului vocal. Surpriza cea mare este track-ul 8, Imperfect Tenses, un fel de lied metalifer, unde juna chanteuză se angrenează într-un duet cu tenorul Rein Kolpa.

Îi felicit pe After Forever pentru eforturile depuse, așa au coborât și ei la “up to eleven” pe scala kitsch-ului. Pe Prison of Desire băteau undeva spre 15, de crăpau boxele de rușine.

Sunt un coclit, nu știu să mă bucur de splendoarea metal-ului simfonic. Dar pe vremea aia, After Forever câștiga tot mai mulți fani în Europa, dar și în America Latină sau în Japonia, alte regiuni unde curentul și-a găsit adepți destul de numeroși.

Totul mergea ca uns, dar Mark Jansen nu se mai înțelegea de nicio culoare cu Floor și Sander, care pe vremea aia formau un cuplu. În condițiile ăstea, Mark a fost cel nevoit să se care, cu toate că era principalul creator din formaţie.

Băiatul n-a murit de foame. A fondat un alt band, Epica, cu care a perpetuat direcția gotic-moralistă inaugurată de After Forever.

Foștii lui colegi l-au înlocuit cu Bas Maas, un chitarist care bagă ocazional și voce clean, în tradiția heavy metal. Cea dintâi apariție a lui Bas cu After Forever avea să fie EP-ul Exordium, din toamna lui 2003. Exordium anunța o reorientare a sextetului olandez, spre un sound cu tendințe prog/power metal.

Juma’ de an mai târziu, în primăvara lui ‘04, a venit şi Invisible Circles, al treilea “full-lenght”, ce ilustrează tranziţia deplină spre metal-ul progresiv. Filonul gotic s-a diminuat considerabil, în timp ce structura simfonică a muzicii After Forever a căpătat amploare. Abundenţa de “tehnicalităţi” instrumentale, tempo-urile atipice şi caracterul conceptual sunt celelalte elemente care definesc etosul „progresiv” al albumului.

După plecarea lui Mark Jansen, amicul Sander a rămas unicul responsabil al departamentului de groh. Corul clasic e ca de obicei la post, completând o colecție de voci ce-i mai cuprinde și pe micuțul Bas sau pe Amanda Sommerville, specialistă a operelor metal. Bineînţeles, în rolul principal o regăsim pe aceiaşi Floor, care interacţionează intens cu întreg soborul de gurişti menționați.

Invisible Circles chiar este o operă metal, cu libret, personaje, pasaje recitative şi tot tacâmul. Subiectul – traumele copilăriei – se vrea foarte profund, dar tratarea e simplistă, naivă, vai de mama ei. Olandezii zburători aveau impresia că au creat o mare dramă psihologică, numai că le-a ieşit de fapt o telenovelă ieftină, destinată unui public de metaliste cu trăiri de gospodine.

Albumul a fost primit cu maxim entuziasm în circuitul metal internaţional, sporind considerabil cota de piaţă a sextetului. A existat şi o facţiune de nemulţumiţi, desprinsă dintre fanii timpurii, care deplângeau plecarea lui Mark Jansen, motiv pentru care s-au refugiat în barca Epica.

La puţin timp după apariţia Invisible Circles, After Forever înlocuia pentru a treia şi ultima oară clăparul. Noul recrut era Jost van den Broek, coleg cu Floor şi la Star One.

Următorul album, Remagine, a ieșit în primăvara lui 2005. Poate mulți se așteptau la o nouă operă rock, dar olandezii au schimbat subit macazul, optând pentru un stil ceva mai direct.

Bine, simfonismele rămân la ordinea zilei, ici-colo întâlnim şi construcţii d-alea complicate, gen prog-metal, numai că Remagine lasă ambițiile conceptuale pentru cântece de sine stătătoare, mai apropiate de convențiile metal. Să nu uităm, era o epocă în care metal-ul simfonic flirta tot mai intens cu mainstream-ul rock.

Cea mai tare chestie de pe Remagine este coperta, un fel de Albă ca Zăpadă şi cei cinci pitici, versiunea metal (restul piticilor au fost daţi afară din formaţie). Prim-planul grosier cu Floor transmite probabil un mesaj. Fata e lăsată tot mai mult să-şi facă mendrele, în dauna eternelor grohăieli, ce se aud relativ sporadic. Penultimul track, No Control, e un fel de premiu de consolare pentru Bas şi Sander, care susţin un duet vocal de tipul curat-murdar.

La jumătatea deceniului trecut, After Forever crescuseră deja prea mari pentru Transmission Records. Drept urmare, n-a mai durat mult până când olandezii au ajuns în curtea Nuclear Blast, unul dintre jucătorii majori de pe piaţa de metale grele.

Primul album pentru Nuclear Blast, al cincilea din toată discografia formaţiei, a fost botezat pur şi simplu After Forever. La înregistrări au participat doi invitaţi ce fac să vibreze sufletele metaliştilor old-school, Doro Pesch şi Jeff Waters (de la Annihilator), dar și ditamai Filarmonica din Praga. Discul a ieşit în primăvara lui 2007 şi s-a bucurat de un succes considerabil, atingând poziţia a 6-a în chart-ul olandez.

After Forever a sărbătorit noul contract de înregistrări rulând o şaorma uriașă cu de toate. Albumul self-titled îndeasă în lipia metalo-feroasă toate ingredientele definitorii pentru muzica sextetului, de la apariţia lui pe firmament. Savuros pentru fani, odios pentru duşmani. Subsemnatu’ se poziţionează desigur în a doua categorie.

De remarcat că Floor bagă destul de rar înaltele, preferând ipostaza de divă rock clasică celei de Maria Callas metalistă. Poate că încerca în felul ăsta să se delimiteze de suratele Tarja, Sharon, Simone et co. Eu zic că oricum ar interpreta duduia, similarităţile cu ceilalți corifei ai metal-ului simfonic rămân destul de evidente.

Spre exemplu Energize Me, de departe cea mai pop bucată din repertoriul After Forever, vine clar din acelaşi film cu şlagărele Nightwish sau Within Temptation.

Tot în registrul zaharos, dar mai lent, avem şi Cry with a Smile, o baladă d-aia de legănat bricheta. La polul opus, De-Energized marchează reîntoarcerea la rădăcinile putrede ale fenomenului “beauty and the beast”. Spre final ne delectăm cu Dreamflight, o lucrare dureros de elaborată.

Nimic nu părea să împiedice marşul triumfal al olandezilor spre noi culmi de succes. În afară de relaţiile disfuncţionale dintre membri trupei şi de problemele lor de sănătate.

Cel mai lovit era amicul Sander. Un burnout masiv l-a silit să se retragă din turneul de promovare a albumului After Forever.

La începutul lui 2008, olandezii au transmis că intră în pauză de refacere pentru tot restul anului, după care or mai vedea. Suspansul s-a rupt în februarie 2009, când formaţia a răpus inimile fanilor printr-un comunicat oficial.

After Forever a dispărut ca entitate din universul metal, dar componenţii şi componenta mişună încă pe orbită în diverse alte configuraţii. Epuizatul Sander bagă cu HDK (un proiect solo de death melodic) şi cu Trillium (unde solistă e actuala lui nevastă, Amanda Sommerville).

De vreo zece ani, Bas este chitarist în band-ul lui Doro. Ceilalţi tolomacii sunt implicaţi şi ei în tot felul de combinații, majoritatea cam obscure.

În mod previzibil, Floor a rămas cea mai vizibilă. Imediat după desfiinţarea After Forever a inventat un nou proiect, ReVamp, menit să ducă mai departe torța metal-ului simfonic.

ReVamp a debutat în 2010, cu albumul self-titled. Greu de găsit diferenţe esenţiale faţă de After Forever şi nu doar din cauza vocalistei şi a clăparului (acelaşi van den Broek).

Floor n-a renunţat nici la vechiul obicei de a se îngâna cu hăndrălăi, care acum au titlul de invitaţi. Între oaspeții vocali ai ReVamp, găsim şi un ne-grohăitor, în persoana lui Rusell Allen (Symphony X, Allen-Lande, Adrenaline Mob etc.).

Al doilea şi ultimul album ReVamp, Wild Card (2013), merge tot pe vechea reţetă After Forever. Există totuși o inovaţie majoră: Floor s-a apucat şi de grohăieli, că asta lipsea din vastul ei repertoriu.

Între timp, în toamna lui 2012, olandeza a fost solicitată pentru postul de solistă la Nightwish, iniţial cu titlu provizoriu, dar după aproximativ un an mutarea a devenit definitivă. Tot la Nightwish o găsim şi în prezent, trăind gloria târzie a metal-ului simfonic.

Am avut toată bunăvoinţa să ascult şi să înţeleg muzica After Forever, da-mi curge sângele din urechi, bă frate! Recunosc, am o mare problemă cu metal-ul ăsta simfonic. Prefer oricând un metal primitiv, dar cinstit. Sau – de ce nu? – o manea, un reggaeton, un schlager de pe vremuri. Cum spunea un prieten, nu-l ştii tu: “you just can’t shit in the taste of the man”.


Referințe bibliografice:

Publicitate

4 gânduri despre „After Forever

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.