Africa HiTech

africa-hitechMostră de înţelepciune: 

„Poate ai impresia că a ieşit o amestecătură indigestă, dar nu-i nici pe departe aşa. Băieţii au luat în stăpânire întreaga mulţime de demoni stilistici care i-a bântuit, subordonând-o aşa cum bietul Ilie Dumitrescu n-a reuşit niciodată cu adversarii întâlniţi în blestemata lui carieră de antrenor.”


Locul de origine:

  • Sidney, New South Wales, Australia

Perioada de activitate:

  • 2007-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Cu Africa HiTech pătrundem într-un univers straniu, unde clubbing-ul feroce o arde la pertu cu avangardismul rafinat. Nu avem de-a face cu o alianță muzicală de dată recentă, cum ar putea crede un neiniţiat. Aphex Twin, Autechre, The Orb ş.a. au deschis calea muzicii de dans experimentale acum mai bine de un sfert de secol. Însă duo-ul Africa HiTech vine cu o viziune nouă, sensibil diferită faţă de cea a iluştrilor înaintaşi.

Viziunea e nouă, dar oamenii sunt vechi, cu istorii grele în spate. Până să se adune sub alias-ul Africa HiTech, Mark Pritchard şi Steve Spacek (pseudonimul negrului Steve White) au realizat discuri peste discuri, într-o multitudine de combinaţii şi ipostaze.

Având amândoi în jur 40 de ani, cei doi artişti şi-au pus la bătaie ideile pentru a crea o sinteză muzicală inedită. Sound-ul Africa HiTech este rezultatul win-win al unei confruntări new school vs. old school, cu studioul de înregistrări în rolul câmpului de bătălie.

Dar să vedem cine-s cei doi flăcăi şi ce au făcut de fapt la viaţa lor.  Mark Pritchard s-a consacrat la începutul anilor ’90, ca jumătate din proiectul Global Communication, cealaltă jumătate fiind bunul său tovarăş Tom Middleton. Albumul 76:14, realizat de Global Communication în 1994, a rămas o referinţă majoră pentru genul ambient music, fiind plasat alături de creaţiile similare ale contemporanilor The KLF, The Orb sau Aphex Twin.

În afară de Global Communication, Pritchard s-a angrenat într-o mulţime de alte proiecte, arborând tot felul de alias-uri. Între acestea regăsim colaborări cu acelaşi Middleton (Reload, Jedi Knights etc.) sau cu alţi gagii (par exemple Harmonic 33, cu Dave Brinkworth), dar şi o groază de producţii solo, semnate Link, N.Y. Connection, Troubleman, Harmonic 313 ș.a.

Am spus despre Global Communication că băgau ambient music. Dar asta e doar una dintre faţetele creaţiei lui Pritchard, care la viaţa lui a încercat toate stilurile electronice ce i s-au ivit în cale, incluzând techno, house, DnB, breakbeat, grime, dubstep, nu jazz ş.a. Acest background polivalent avea să-i servească din plin şi în aventura Africa HiTech.

Trecutul lui Steve Spacek este de asemenea meritoriu. Un vocalist talentat, dar şi un bun producător, amicul Steve s-a afirmat ca lider al trupei Spacek, pe care a fondat-o în 1996. Spacek a realizat două albume foarte interesante la începutul acestui secol, practicând un stil neo-soul cu influenţe din zona electro-alternativă (gen Radiohead, Portishead, Massive Attack).

Primul disc solo al lui Steve, Space Shift, din 2005, este tributar clasicilor soul-ului şaptezecist. Doi ani mai târziu, băiatul a dat-o mai spre hip-hop instrumental, adoptând un nou alias, Black Pocket. Apoi, proiectul Space Invadas, din 2010, a reprezentat o reîntoarcere la rădăcinile soul.

În mod cu totul independent, ambii artişti au decis pe la începutul secolului să lase mohorâtul Albion pentru însorita Australie, mutându-se cu căţel şi purcel tocmai în Sydney. Acesta avea să fie locul unde destinele lor de expaţi muzicali s-au intersectat pentru prima oară.

Colaborarea dintre cei doi îşi are originile în 2004, când Pritchard, ce activa pe atunci sub pseudonimul Troubleman, l-a invitat pe Spacek să cânte pe albumul Time Out of Mind. Numitul Spacek şi-a făcut auzită vocea pe o singură melodie, Without You, ce sună cât se poate de graţios şi de jazzy.

Trei ani mai târziu, Pritchard şi Spacek au fost invitaţi să ţină ceva workshop-uri d-alea haladite, în cadrul unui eveniment Red Bull Music Academy, desfăşurat în Canada. Acolo, sub egida marelui vânzător de pişatu’ boului, le-a încolţit ideea unui proiect cu bătaie mai lungă.

Pe parcursul lui 2007 au lansat un single, Turn It On, via Sonar Kollektive. Nu vorbim încă de Africa HiTech, discul fiind semnat simplu Mark Pritchard & Steve Spacek. La fel ca în cazul colaborării anterioare, cei doi au dat-o spre electro-jazz aşa, numai că au adăugat un vibe serios de dubstep.

După ceva timp, flăcăii au reapărut sub un nou banner, Africa HiTech, intrând pe fir cu amicii de la Warp, unul dintre cele mai importante label-uri de muzică electronică ale acestei planete. Înfiinţat în 1989, Warp deţine un catalog impresionant, ce include realizări epocale, semnate de Aphex Twin, Autechre, Boards of Canada, The Black Dog etc.

Dintre muzicanţii intraţi mai recent în patrimoniul Warp, îi amintesc pe Flying Lotus, Oneohtrix Point Never, Gonjasufi sau Rustie. Label-ul s-a dedat şi la muzică indie în ultima vreme, lansând albumele unor trupe precum Grizzly Bear, !!!, Battles sau Maximo Park. Asta ca să-ţi dai seama în ce highlife s-au propulsat băieţii de la Africa HiTech, odată ce s-au ales cu contract la Warp.

Dacă eşti curios de ce dracu’ şi-au spus Africa HiTech, omuleţii au explicat asta pe larg, într-un interviu pentru site-ul Dummy Mag. “The main thing behind that title for me and Mark was trying to demonstrate a link between that music that we love and Africa, essentially.”, a mărturist Spacek. Iar Pritchard l-a completat: „The Hitech part is taking that kind of original essence, but trying to make sure it’s always moving forward. You know, not just making music that sounds like 60s, 70s funk, or Africa music or whatever.”.

Africa Hi-Tech a debutat cu EP-ul Blen, din aprilie 2012. Dintre cele patru track-uri, trei sunt de fapt variaţiuni ale piesei de titlu. Blen sună ca un menaj incestuos  al culturilor grime, dancehall şi dubstep, ce prefigurează ţelul estetic ale duo-ului. În aceiaşi notă, Spacek şi-a abandonat vocaţia de crooner soul, metamorfozându-se într-un deejay vivace (în muzica jamaicană, deejay-ul este echivalentul MC-ului din hip-hop).

După numai două luni, a ieşit un al doilea EP, Hitecherous, ceva mai întins ca predecesorul, atingând proporţiile unui mini-album. Hitecherous ne dezvăluie mai mult despre conceptul Africa HiTech, lărgind paleta influenţelor stilistice. Cei doi electronişti veterani s-au dedat la sunetele cele mai fresh, pe care le-au topit în malaxorul propriei creativităţi.

Cred că How Does It Make U Feel şi Lash Out sunt cele mai bune piese de pe Hitecherous. Cea dintâi are un iz mai funky, cu Spacek intondând sintagma din titlu în mai multe registre. În schimb, Lash Out, cu năucitoarele sale frecvențe sub-bass, ţine mai degrabă de zona dubstep.  

Flăcăii s-au apucat apoi de cel dintâi album, 93 Million Miles, pe care l-au lansat în mai 2011. Denumirea este inspirată, cică, de distanţa aproximativă de la Pământ la Soare. Un trip tare lung, să recunoaştem.

93 Million Miles este un adevărat compendiu de muzică electronică contemporană. Toate stilurile şi sub-stilurile născute pe scena din UK de prin 2000 încoace, se regăsesc sub o formă sau alta pe albumul celor de la Africa Hi-Tech. Mai mult, duo-ul a explorat intens şi underground-ul transatlantic. Albumul este marcat de accente pregnante de juke şi footwork, două variante aprige ale house-ului de ghetou din Chicago.

Perspectiva Africa Hi-Tech nu se limitează doar la corola de minuni a electronismului recent, cuprinzând şi rădăcinile adânci ale fenomenului. Pe lângă dancehall-ul omniprezent şi pe EP-urile anterioare, pe 93 Million Miles se fac auzite ecouri dub, electro-funk, Detroit techno, jungle sau chiar free jazz, după cum vom vedea.

Poate ai impresia că a ieşit o amestecătură indigestă, dar nu-i nici pe departe aşa. Băieţii au luat în stăpânire întreaga mulţime de demoni stilistici care i-a bântuit, subordonând-o aşa cum bietul Ilie Dumitrescu n-a reuşit niciodată cu adversarii întâlniţi în blestemata lui carieră de antrenor.

Impresia de coeziune se întrepătrunde armonios cu diversitatea stilistică de pe 93 Million Miles. Albumul este străbătut de ritmuri biciuitoare, sample-uri vocale obsedante și tot soiul de efecte sonore, datorate tehnologiilor mai  noi sau mai vechi. În aparenţă, duo-ul o arde cam minimalist, dar o audiţie mai atentă scoate la iveală substraturi nebănuite.

În prima jumătate, albumul sună mai crud şi mai abstract, pentru ca în a doua parte atmosfera să se mai îmblânzească, păstrând totuşi puternice conotaţii experimentale. Programul se deschide cu piesa de titlu, construită spectaculos, pe o structură circulară, ce ilustrează perfect etica futuristă a celor de la Africa Hi-Tech.

Următorul track, Do U Wanna Fight este o chemare la luptă, sub imboldul versiunii digitalizate a trompetelor din Ierihon. Pe post de Joshua întâlnim un rastaman arțăgos, vocoderizat până în pânzele albe.

Track-ul 3, Out in the Streets, se bazează pe un microsample din Ini Kamoze (World a Reggae), repetat la infinit, pe beat-uri infernale de juke. Da, Ini Kamoze e gagiul ăla cu Here Comes the Hotstepper, marele hit din anii ‘90.

Albumul continuă pentru o bucată bună în nota asta sumbră, agresivă şi ultra-tehnologizată, până când, la track-ul 7, botezat Spirit, îşi fac apariţia ritmurile tribale și incantanțiile melancolice ale lui Spacek. Spirit calmează aşadar spiritele şi aduce o undă de mister ce se amplifică până spre finalul materialului.

Light the Way este construit în jurul unui sample ceva mai generos, ce reprezintă de fapt linia vocală din When There Is No Sun, un cântec obscur din repertoriul marelui jazzman cosmic Sun Ra. Versurile simple, fredonate de saxofonistul John Gilmore, au un impact formidabil în combinaţie cu beat-urile hipnotice inventate de Pritchard şi Spacek.

Penultima piesă, Cyclic Sun, rămâne după părerea mea una dintre cele mai reuşite de pe întregul album. Un fundal ritmic captivant, acorduri obsedante de pian, sub aceleaşi auspicii “cosmic jazz”, flaute şi sax-uri încărcate de emoţie, plus ceva atingeri fine de coarde. Iată, pe scurt, ingredientele unei capodopere recente a muzicii electronice.

Epilogul, Don’t Fight It, vine ca un fel de replică pacificatoare la Do U Wanna Fight, rostită pe un riddim reconfortant. Spacek ne şopteşte cu maximă înţelepciune: “Please don’t fight it, time will tell”.

93 Million Miles s-a aflat printre realizările memorabile ale anului 2011. Publicaţiile de fiţe, precum Pitchfork, Spin, The Quietus sau XLR8R, l-au lăudat fără rezerve, ridicând foarte mult ştacheta aşteptărilor faţă de următorul material.

Pe parcursul lui 2011, Africa HiTech a mai lansat două EP-uri. Out in the Streets (VIP) conţine un splendid remix dnb după track-ul menţionat în titlu, iar Do U Really Wanna Fight are în prim-plan transpunerea în analog a piesei Do U Wanna Fight, evidenţiind rădăcinile dancehall ale duo-ului.

În perioada care a urmat, Pritchard şi Spacek au apărut din ce în ce mai rar împreună, ultimul lor gig datând de acum vreo doi ani. Despre realizări discografice, nici vorbă din 2011 încoace. Se profilează tot mai mult posibilitatea ca Africa HiTech să însemne doar o aventură de un album, spre regretul multor iubitori de electronisme.

Însă băieţii au continuat să se mişte cât se poate de graţios, fiecare pe barba lui. Astfel, în 2015, Spacek a realizat un album pentru Ninja Tune, folosind alias-ul Beat Spacek. Intitulat Modern Streets, acesta sună sexy şi întunecat, fiind marcat de noile tendinţe electronice, indie,  hip-hop şi R&B.

Un an mai târziu, Mark Pritchard a sărit şi el cu cel dintâi album sub nume propriu, din vasta lui carieră. Under the Sun a apărut la Warp, înscriindu-se în zona ambient/downtempo/experimental. Pe lista invitaţilor îi regăsim pe Thom Yorke, Bibio, Linda Perhacs sau Beans.

În eventualitatea fantasmagorică în care enciclopedia va continua, ne vom reîntâlni cu cei doi corifei electronici şi la alte litere ale alfabetului. 1000 de ani pace, îţi urez!


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referințe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s