Adventures of Stevie V

Adventures of Stevie VMostră de înţelepciune:

„Caracterul teribil de dansant al piesei contrastează cu mesajul sumbru, revelator, ce face referire la bani şi la atracţia lor nocivă. Dirty Cash are şi o secţiune rap cam discutabilă, susţinută de Melody Washington şi Stevie V. Cu toată seriozitatea subiectului, cei doi sună ca un fel de MC Hammer vs. Salt-N-Pepa.”


Locul de origine:

  • Bedford, Bedfordshire, Anglia

Perioada de activitate:

  • 1989-1993

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

În mod cert ţi s-a întâmplat şi ţie să ştii o piesă de zeci de ani, dar să n-ai habar cine o cântă. Exact aşa am păţit şi eu cu Dirty Cash (Money Talks), pe care am auzit-o prima dată acum exact un sfert de secol, numai că abia de vreo săptămână am aflat că este intepretată de Adventures of Stevie V.

Îmi amintesc cum în vara lui 1990, TVR-ul dădea în fiecare săptămână, în emisiunea Album duminical, un fel de top al celor mai în vogă şlagăre internaţionale. Printre acestea se aflau Sacrifice (Elton John), Black Velvet (Alannah Myles) şi două bucăţi pe care gherţoiul de mine nu le diferenţia nicidecum: Killer (Adamski feat. Seal) şi Dirty Cash.

Din perspectiva mea, ambele erau nişte căcaturi sinistre. Ceva rap, disco, nu pricepeam şi nici nu mă interesa unde se încadrează. Mă uitam însă duminică de duminică la topul ăla. Ce avea de făcut un rochist de la ţară în România primilor ani ’90, decât să se uite la programele TVR? Alte posturi nu se inventaseră încă…

Cu tot dispreţul faţă de respectivul tip de muzică, am reţinut numele lui Adamski, mai ales că m-am ciocnit de el şi mai târziu. În schimb, Adventures of Stevie V mi s-a evaporat instant din minte. Poate şi din cauză că titulatura era mult prea complicată pentru nivelul de atunci al englezei mele. Din fericire, am redescoperit la timp proiectul, pentru a-i face loc în grandioasa enciclopedie.

Stevie V este alias-ul lui Stevie Vincent, producător şi rapper originar din Bedford, un oraş din estul Angliei, cu peste o sută de mii de locuitori. Omul a avut ceva încercări şi pe la începutul anilor ’80, în câmpul muzicii disco, dar Adventures of Stevie V avea să devină marea lovitură a carierei. Principalii săi însoţitori în această aventură au fost Melody Washington, o cântăreaţă de factură soul, şi Mick Walsh, co-semnatar al majorităţii pieselor de pe primul album, incluzând hit-ul vieţii.

Single-ul Dirty Cash (Money Talks) a ieşit în decembrie 1989 şi a urcat gospodăreşte în chart-ul britanic, până când a atins poziţia a doua, fapt consemnat în mai anul următor. Accesul la clasarea supremă i-a fost blocat tocmai de amintitul Killer al perechii Adamski & Seal.

Era epoca în care sonorităţile house penetraseră masiv mainstream-ul pop. În afară de Adamski şi Stevie V, în Top 10 britanic din 12 mai 1990 le regăsim pe superstarletele Madonna şi Kylie Minogue, cu Vogue şi respectiv Better the Devil You Know. Ambele melodii purtau o puternică amprentă house.

În clasament întâlnim şi alte combinaţii de house şi pop, mai classy (Soul II Soul) sau mai mundane (Snap!). Acum îmi pare o muzică foarte mişto. Atunci nu o apreciam dintr-un singur motiv: eram un ţărănete încuiat.

Pentru partea de producţie de la Dirty Cash, Stevie V a colaborat cu legendarul David Morales, ceea ce a ajutat probabil la reuşita deplină a piesei. Reţeta utilizată e pur şi simplu infailibilă. Rând pe rând, îşi fac intrarea în scenă un groove antrenant, o linie vocală cu încărcătură melancolică şi un refren concludent, punctat de un sample înţepător de saxofon.

Caracterul teribil de dansant al piesei contrastează cu mesajul sumbru, revelator, ce face referire la bani şi la atracţia lor nocivă. Dirty Cash are şi o secţiune rap, cam discutabilă, susţinută de Melody Washington şi Stevie V. Cu toată seriozitatea subiectului, cei doi sună ca un fel de MC Hammer vs. Salt-N-Pepa.

Dirty Cash a fost hit şi în alte regiuni ale globului, reuşind să ajungă până pe locul întâi în Olanda şi în topul dance de la Billboard. În asemenea împrejurări, realizarea unui album devenea o necesitate. Acesta, intitulat Adventures of Stevie V, a apărut pe parcursul lui 1990, fără să impresioneze prea mulţi cumpărători, aşa că a rămas în afara chart-urilor.

Ce-i drept, materialul e cam modest. Marea majoritatea a cântecelor încearcă fără sorţi de izbândă să reproducă formula câştigătoare de la Dirty Cash. Stevie V se învârte neputincios în jurul aceluiaşi beat, fără să ne mai transmită nimic semnificativ. Nu suntem scutiţi nici de reprizele de rap, din ce în ce mai jenante, cu cât băiatul insistă mai mult.

Există totuşi vreo două evadări din mediocritatea albumului. Butterfly Free are un plus pentru atmosfera sa onirică, în timp ce Body Language se distinge datorită bass-ului deosebit de vibrant şi simulării inspirate a instrumentelor de suflat. Cam puţin pentru a schimba impresia de ansamblu.

Adventures of Stevie V a furnizat alte două single-uri, Body Language şi Jealousy. Amândouă s-au clasat modest, întărind convingerea că amicul nostru din Bedford e predestinat să rămână doar un one-hit wonder.

Băiatul şi-a mai încercat odată norocul, în 1993, când a lansat un al doilea album, Satisfy Me. A renunţat la rapping, lăsând părţile vocale pe seama unei pleiade de dive soul: Thelma Houston, Selendra Wright, Beverlei Brown, Ruby Turner, Gwen Guthrie. Din punct de vedere estetic n-a fost deloc o manevră rea.

Însă Satisfy Me a trecut aproape neobservat. House-ul intrase într-o perioadă de declin, atât prin prisma impactului în mainstream, cât şi ca gen de nişă. După acest eşec, Stevie V s-a retras din showbiz şi s-a reprofilat ca profesor de tehnologia muzicii la colegiul Bedford.

Unicul său mare hit a rămas în conştiinţa publicului, beneficiind cu trecerea timpului de numeroase remix-uri şi cover-uri. În 2009, Dirty Cash (stilizat ca Dirtee Cash) a revenit în Top 10, graţie starului grime Dizzee Rascal. Nimic special, în afară de faptul că Rascal a samplat la greu din versiunea originală.

La ediţia BRIT Awards din anul următor, Florence and the Machine şi Dizzee Rascal au băgat împreună un mash-up botezat You Got the Dirtee Love. N-a ieşit nimic altceva decât un kitsch festivist, aşa cum se obişnuieşte la ocazii d-astea. Probabil că bătrânul Stevie V a privit reprezentaţia la televizor, mândru că are şi el o contribuţie în repertoriul de aur al muzicii pop.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referințe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s