The Advent

The AdventMostră de înţelepciune:

„A nu se înţelege de aici că Ferreira şi McBean sunt nişte talibani ai stilului Detroit techno. Băieţii s-au hrănit la greu din spiritul sfintei treimi din Belleville, dar s-au arătat deschişi şi spre alte sonorităţi dance, cu condiţia să fie la fel de ingenue. În primul rând electro-funk-ul, predecesor direct al muzicii techno, a constituit un alt raison d’être major pentru The Advent.”


Locul de origine:

  • Londra, Anglia

Perioada de activitate:

  • 1993-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Întrupat din tumultul scenei dance britanice de la începutul anilor ’90, proiectul The Advent a fost dedicat până în măduva oaselor prezervării idealului techno originar, într-o perioadă în care genul se ramifica şi subdiviza cu un ritm de sute de bpm. Deşi îşi făceau veacul la Londra, Cisco Ferreira şi Colin McBean, cei doi fondatori The Advent, erau racordaţi la vibraţiile Detroit-ului, metropola ce a servit drept leagăn pentru fenomenul techno.

A nu se înţelege de aici că Ferreira şi McBean sunt nişte talibani ai stilului Detroit techno. Băieţii s-au hrănit la greu din spiritul sfintei treimi din Belleville, dar s-au arătat deschişi şi spre alte sonorităţi dance, cu condiţia să fie la fel de ingenue. În primul rând electro-funk-ul, predecesor direct al muzicii techno, a constituit un alt raison d’être major pentru The Advent.

Duo-ul nu s-a ferit nici de influenţa house, doar că producţiile infestate cu acest sindrom au fost raliate unui alt proiect, G Flame & Mr. G, activ pe la finele secolului trecut. Asemenea dedublări sunt frecvente în muzica electronică de dans, The Advent operând de fapt sub mai mult de juma’ de duzină de alias-uri, majoritatea foarte efemere.

Cum spuneam în rezumatul de mai sus, cei doi producători s-au separat în 1999. Ferreira a fost cel care a moştenit cognomenul The Advent şi propensiunea spre techno şi electro-funk. McBean a continuat şi el să scoată muzică, în principal sub pseudonimul Mr. G, înclinând mai mult spre house sau spre hibridul tech house.

După cum îl tradează şi numele, amicul Cisco Ferreira e cam portughez de fel, născut undeva prin arhipelagul Madeira. Nu ştiu în ce context a ajuns la Londra, unde a crescut până s-a făcut inginer de sunet.

Aşa a ajuns să lucreze pentru Jack Trax, label specializat pe muzică house, unde i-a întâlnit pe câţiva dintre părinţii scenei din Chicago (Marshall Jefferson, Adonis, Larry Heard). Asta se întâmpla cândva în a doua parte a anilor ’80.

Spre finele decadei s-a mutat cu job-ul în Belgia, la R&S Records, casă de discuri ce a jucat un rol fundamental în transplantarea curentului techno pe sol european. Aflat în preajma marilor corifei ai genului, Ferreira n-a mai putut rezista şi s-a contaminat pe viaţă. N-a trecut multă vreme şi tânărul lusitan s-a upgradat de la simplu tehnician la producător al propriilor creaţii muzicale.

Într-o prima fază s-a anturat cu diverşi alţi băieţi, în grupuri ca Space Opera, The Project, Ghentlon sau Digital Vamp. În 1989, Cisco Ferreira a realizat cel dintâi material sub nume propriu, un disc de 12-inch numit Why Don’t You Answer.

Piesa titulară este de fapt cover după un track din 1977 al proto-electronistului neamţ Eberhard Schoener, originalul beneficiind de aportul vocal al viitorul superstar Sting. Am găsit pe youtube toate cele trei track-uri de pe doişpele de debut al portughezului şi am fost surprins să descopăr că-i vorba mai degrabă despre Chicago house, nu despre techno sau electro-funk.

Un an mai târziu, flăcăul s-a întors la Londra, unde s-a înhăitat cu doi DJs experimentaţi, Keith Franklin şi Colin McBean, alcătuind colectivul KCC. În plină epocă rave, KCC a conceput un brand specific de party, botezat Confusion, băgând house şi techno pe un sound system de reggae. Era o inovaţie pe vremea aia, iar Confusion s-a bucurat de mare succes printre dansatorii “extaziaţi”, deşi aceştia aveau de unde alege.

Tripleta a realizat şi ceva producţii muzicale, folosind două alias-uri diferite, KCC şi respectiv Known Chic. KCC mergea mai spre deep house (house cu influenţe soul), colaborând frecvent cu Emile Chambers, un posesor de voce neagră. În schimb Known Chic era mai pe hardcoreală, gen acid house, breakbeat, d-astea.

Gaşca s-a spart după vreo trei ani de succese răsunătoare, Franklin urmând să active pe cont propriu, în timp ce Ferreira şi McBean au rămas în asociere. Şi-au zis The Advent şi s-au pus pe mixat şi remixat, mânaţi de o pasiune nebună pentru muzici dansante.

Dacă Ferreira se trage din Madeira, McBean are şi el origini insulare, familia sa provenind de prin fostele Indii de Vest. Întotdeauna mi-au plăcut combinaţiile astea între rase şi culturi, pentru că sunt parte dintr-un proces complex, ce are menirea de a transforma lumea până va deveni de nerecunoscut. Exact aşa cum trebuie să se întâmple.

Am văzut că lusitanul a ajuns la producţie şi DJ-ială venind dinspre inginerie de sunet. În schimb, McBean este DJ pur sânge la bază, deţinător al unei colecţii imense de viniluri, numai bune de samplat.

Potenţialul The Advent era evident din capul locului. Nu-i de mirare că duo-ul s-a ales în curând cu un contract la Internal Records, subsidiar mai edgy al companiei FFRR, condusă de renumitul Pete Tong (zis şi “pentru că pitong”).

În întreaga carieră, The Advent s-a conformat eticii dance music, lansând tone de discuri de 12-inch, cu tiraj limitat, destinate cu predilecţie creatorilor de DJ set-uri. Cum le stă bine unor producători atât de prolifici, Ferreira & McBean au zămislit şi ceva albume, transpuse inclusiv pe CD, deşi pentru fanii “trv” ai genului asta e o practică cam populistă.

Totuşi, Elements of Life (1995), albumul de debut al celor de la The Advent, nu-i tocmai o treabă pentru ageamii. Materialul a apărut în format de dublu CD şi respectiv cvaduplu LP, însumând peste 100 de minute de beat-uri incandescente.

Cu toată întinderea sa astronomică, Elements of Life izbuteşte miraculos să nu eşueze nicidecum în redundanţă. Albumul rămâne categoric magnum opus-ul discografiei The Advent şi un reper semnificativ în istoria genului.

La vremea aceea se petrecea ascensiunea multor artişti cu rădăcini în techno, ce făceau însă cu ochiul publicului alt-rock. Mă refer la Moby, Orbital, Underworld şi întreaga legiune big beat (Prodigy, Chemical Brothers etc.). Ferreira şi McBean erau complet din alt film, preferând să-şi extragă seva creativă exclusiv din rădăcinile Detroit techno şi electro-funk, fără să se adape de la alte izvoare aducătoare de succes la mase.

Începutul tinde să fie uşor derutant. There’s No Danger e propulsată de beat-uri foarte sprintene, dezvoltate pe un substrat ambiental. Antrenant, dar fără să-ţi rupă căpăţâna, track-ul e numai bun să deschidă un DJ set. Where in Heaven, rod al colaborării cu C.J. Bolland, păşeşte pe un teritoriu experimental, cu totul atipic pentru The Advent.

Audio Illusion pune capăt oricăror explorări, dezlănţuind artileria de beat-uri techno. Albumul e străbătut de la un capăt la altul de astfel de reprize trepidante, numai că duo-ul le alternează cu track-uri mai groovy, marcate de sound-ul electro-funk. Un mod elegant de a evita monotonia. Plus că băieţii reuşesc performanţa să traseze un contur distinct pentru fiecare piesă aproape.

Spre exemplu It One Jah e străbătută subtil de vibraţii dub, dar rămâne cât se poate de techno în esenţă. De asemenea, Overseyah sare în urechi datorită ambianţei sale tropicale, impregnată de beat-urile cu iz de bongos.

Primul CD se încheie apoteotic cu Bad Boy, mostră tripantă de techno, cu încetiniri şi accelerări necruţătoare. Apoi, dacă dai play la volumul doi, plonjezi direct în haosul numit Farencounters. Ritmurile năucitoare sunt punctate ciclic de tânguirea înfundată şi monotonă a unui synth, consfiinţind o atmosferă tenebroasă.

Pe felia de electro se remarcă îndeosebi track-ul nr. 4, Spaceism, perfect adecvat ca soundtrack al unei distopii SF. Electric Jazz, Heights sau City Limits nu sunt nici ele cu mult mai prejos. Cei doi producători manipulează maşina de ritm cu o deosebită măiestrie, iar efectele de vocoder, deşi sumare, sunt utilizate cu maximă eficienţă.

Al doilea album The Advent, New Beginnings, a ieşit în 1997. De data asta, conţinutul e ceva mai restrâns decât pe Elements of Life, încăpând pe un singur CD sau pe două LP-uri.

Titlul denotă că băieţii au încercat să se reorienteze stilistic, iar audiţia confirmă supoziţia. Echilibrul dintre techno şi electro-funk se rupe în favoarea celui dintâi, lăsând locul unei urgii de beat-uri primitive, dezvelite de aproape orice înveliş sonor.

Se simte influenţa stilului minimal, proaspăt configurat de un nou val de producători techno din Detroit, în frunte cu expatul anglo-canadian Richie Hawtin (aka Plastikman). Cam greu de evidenţiat vreun track de pe New Beginnings. Poate doar Funkage, o proiecţie sonoră a unei lumi viitoare în care roboţi vor căpăta instincte sexuale.

După New Beginnings, The Advent s-a despărţit definitiv de Internal/FFRR. Cisco Ferreira s-a decis s-o ardă DIY şi a înfiinţat label-ul Kombination Research, unde de prin 1998 încoace a lansat nenumărate creaţii proprii, ca şi producţii ale altor artişti.

Chiar dacă dispuneau de acest label, băieţii de la The Advent colaborau şi cu alte case de discuri, pentru diverse proiecte născocite pe bandă rulantă. Cel mai bun exemplu în acest sens este G. Flame & Mr. G., despre care am menţionat în introducere.

În ultimii ani ’90, Ferreira şi McBean au scos un număr considerabil de EP-uri sub această titulatură, cărora li s-a adăugat şi un album în toată regula, Who Knows !? G (1998), distribuit de mamutul BMG.

G Flame & Mr. G. diferă destul de mult faţă de The Advent, prin tenta pronunţată de house. Se pot identifica destule elemente techno, doar că sunt suprapuse cu faze specifice de house, mai ales pe partea de armonie şi groove. Graţie producţiilor G. Flame & Mr. G., amicii noştri pot fi situaţi în avantgarda curentului tech house, devenit tot mai prolific în secolul ce a urmat.

Cam în aceiaşi perioadă, Ferreira & McBean au lucrat şi ca Soul Destroyaz, alias ce are la activ un singur album, Destroyed (1999). Soul Destroyaz ni-i înfăţişează pe cei doi producători într-o sumbră dispoziţie minimal techno, materialul fiind lansat prin intermediul Synewave, un label new yorkez de profil.

În mod imprevizibil, în acelaşi an 1999, McBean a anunţat că se retrage din proiectul The Advent, invocând oboseala acumulată în turnee. A rămas însă în relaţii foarte bune cu vechiul său tovarăş, ca dovadă că i-a fost cavaler de onoare la nuntă.

Băiatul a continuat să producă din greu alte muzici, pentru marea majoritate folosind alias-ul Mr. G. Vreo zece ani a ţinut-o doar pe viniluri de 12-inch, însă în ultimul cincinal s-a apucat să scoată şi albume.

Primele două, Still Here (2010) şi State of Flux (2012), au apărut la Rekids, fiind urmate în 2014 de Personal Momentz, lansat de propriul label, Phoenix G. Rekids a publicat şi un dublu CD, Retrospective (2013), ce reuneşte creaţii din deceniul anterior ale artistului.

Mr. G tinde mai mult spre house, deep house chiar, iar uneori arată înclinaţii şi spre track-uri downtempo, cum este excelentul Stolen Moments, ce încheie discul Still Here.

Cât îl priveşte pe Ferreira, am văzut deja că s-a însurat, după care şi-a mutat domiciliul de la Londra în luminoasa Lisabona. Muzica a continuat să fie o preocupare majoră pentru dânsul, The Advent menţinându-şi existenţa ca “one man project”. În paralel, portughezul a produs şi ceva tech house, sub pseudonimul G Flame, numai că s-a limitat la eternele viniluri de 12-inch, fără să se mai complica cu vreun album.

În schimb, The Advent şi-a extins semnificativ discografia în prima parte a secolului. Time Trap Technick, din 2000, este cel dintâi album din epoca post-McBean. După techno-ul crud de pe New Beginnings, Ferreira ne propune un electro-funk antrenant, chiar dacă menţine destule nuanţe întunecate. Sunt sesizabile şi ceva influenţe disco, de la maestrul Giorgio Moroder sau de pe la franţujii cu aspiraţii spaţiale.

Doi ani mai târziu, producătorul lusitan a revenit cu un nou material The Advent, Sketched for Life. De data asta ne serveşte un techno şi mai radicalizat decât la sfârşitul anilor ’90, cu trăsături ferme de minimal.

Cei care preferă varianta electro-funk a proiectului au primit satisfacţie destul de repede, în 2003, când Ferreira s-a revanşat cu Light Years Away. Cu o durată destul de scurtă, de circa 40 de minute, Light Years Away e un veritabil caleidoscop de beat-uri incitante.

Într-un pattern deja previzibil, următorul album The Advent, T.R.I.N.I.T.Y (2005), ne readuce pe platane un techno parcă şi mai sălbatic decât până atunci, cu beat-uri ce invocă sunetul gingaş al concasorului.

De precizat că Sketched for Life şi T.R.I.N.I.T.Y au fost scoase de legendarul label german Tresor Records, ceea ce spune mult despre reputaţia lui Ferreira în mediile techno.

De când s-a întors în ţara natală, amicul Cisco s-a implicat masiv în scena locală de gen, colaborând cu diverşi DJ portughezi. Cea mai consistentă dintre aceste combinaţii este cea cu un gagiu cunoscut drept Industrialyzer (Ricardo Rodrigues pe numele real). Din 2007 încoace au apărut nenumărate EP-uri sub titulatura The Advent vs. Industrialyzer, etalând un techno deosebit de atroce, ce continuă linia T.R.I.N.I.T.Y.

Cel mai recent album The Advent este Sonic Intervention, datat 2012. Materialul debutează înşelător cu Present Voyage, un track ce emulează parcă Bladerunner-ul lui Vangelis. În rest, Sonic Intervention e o combinaţie de minimal şi tech house, foarte în ton cu se întâmplă în muzica de dans contemporană.

Chiar dacă de la o vreme nu s-a mai omorât să scoată discuri “full length”, Ferreira rămâne un artist foarte solicitat în branşă, susţinând nenumărate gig-uri internaţionale, atât pe barba lui, cât şi în tandem cu mai tânărul Industrialyzer.

În caz că vrei să te introduci puţin în materie de techno şi electro-funk chiar îţi recomand Elements of Life. E un dublu album, la dracu’, dar poţi să încerci mai întîi piesele evidenţiate în articolul de faţă de către subsemnatul, arbitrul absolut al eleganţei în orice domeniu al muzicii pop.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s