Adeva

AdevaMostră de înţelepciune:

„Cântăreaţa a debutat pentru noua ei casă de discuri la începutul lui 1989, cu single-ul Respect, cover după Aretha Franklin (…). Ştiu, te aştepţi la o replică palidă, cu synth şi drum machine. Dar Respect-ul Adevei nu e deloc aşa. Abordarea e foarte creativă, cu un groove distinct şi adaosuri captivante pe partea de armonie.

Te întrebi cum face faţă Adeva misiunii de a interpreta un cântec din patrimoniul fabuloasei Aretha? Vreau să-ţi zic că e absolut strălucitoare, stăpână pe calităţile vocii sale, fapt ce i-a permis să se manifeste fără nici un fel de complexe.”


Naştere: 

  • Patricia Annice Daniels, 1960, Patterson, New Jersey, SUA

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

A sosit clipa pentru nişte house adevărat, direct de la sursa originală, adică negrii care o ardeau în anii ’80 prin cluburile de gay pastilaţi din State. De obicei în muzica house, focusul nu e pe vocalişti, dar de asta vorbim despre o excepţie: măreaţa şi atotputernica Adeva.

Un fel de combinaţie între Chaka Khan şi Grace Jones, Adeva este una dintre cele câteva soliste house ce a depăşit condiţia de “featuring” pe track-urile realizate de un producător sau altul şi a urmat o carieră de sine stătătoare. S-a ales cu câteva hituri de proporţii moderate pe piaţa din UK sau în chart-ul dance din US. În opinia mea ar fi meritat mult mai mult, dar ce să-i faci, lumea-i frivolă şi superficială.

Până să trec la detalii despre protagonista articolului, cred că ar fi necesar să elucidez contextul din care provine. Mai ales pentru că am întâlnit destui oameni ce par ferm convinşi că genurile house şi techno s-au născut în Germania. Deşi au fost influenţate de Kraftwerk sau Giorgio Moroder, ambele îşi au obârşia în metropolele Americii anilor ’80, reprezentând iniţial faţetele unui fenomen underground cât se poate de ingenuu.

Deloc întâmplător, geneza muzicii house s-a petrecut aproximativ în acelaşi mediu cultural care ceva mai înainte zămislise curentul disco. Adică în anturajele de negrii şi latinos cu orientare gay. Cum ar veni, cei mai marginalizaţi dintre marginalizaţi. Practic house-ul a apărut ca o reacţie a acestora faţă de turnura comercială pe care o luase muzica disco după jumătatea anilor ’70.

Leagănul mişcării a fost clubul The Warehouse din Chicago, unde la butoane se afla legendarul Frankie Knuckles. Deşi există mai multe versiuni, se pare că termenul “house music” a derivat tocmai din denumirea acestui club.

New York-ul nu s-a lăsat nici el mai prejos şi a replicat imediat cu Paradise Garage. Acolo, DJ rezident era un alt flăcău, Larry Levan, devenit la rândul său o figură legendară. ­­Într-o primă fază DJ-ii remixau piese disco, pompând în ele ritmuri de drum machine. Uşor, uşor s-a ajuns la producţii originale, house-ul conturându-se ca gen muzical distinct cam în preajma lui 1985.

Încă de pe atunci au început să se diferenţieze anumite tendinţe. La Chicago se mergea pe un stil mai minimal, mai agresiv, cu drum machine la rupere. Acesta a fost identificat drept acid house.

În schimb, new yorkezii nu s-au depărtat atât de radical de rădăcinile disco. La ei beat-urile sunt ceva mai temperate, prilejuind divagaţii armonice destul de complexe, inspirate uneori şi din jazz. Vocile feminine de factură soul se află la loc de cinste, fapt ce conferă un caracter pronunţat uman acestor producţii.

Respectiva varietate de house a fost botezată “garage”, după amintitul Paradise Garage. Trebuie precizat că şi băieţii din Chicago au reacţionat în curând cu creaţii mai însufleţite, în cazul lor muzica numindu-se “deep house”.

House-ul a continuat să crească şi să se diversifice, a penetrat masiv în mainstream şi există bine mersi şi în prezent, în forme mai comerciale sau mai underground. Însă nu e cazul să lungesc povestea aici, deoarece articolul de faţă se referă la Adeva, pe care am încercat s-o plasez în contextul de care aparţine, scena house/garage de pe Coasta de Est.

Tumultoasa dizeuză se numeşte de fapt Patricia Daniels şi e de baştină de prin New Jersey. Aşa cum era de aşteptat, şi-a antrenat vocea aia imbatabilă cântând de timpuriu într-o biserică de negrii.

Babacii fetei erau baptişti practicanţi şi n-o prea lăsau să meargă la discotecă. Cu toate astea, până la urmă nu ştiu cum a făcut, că s-a înhăitat cu nişte niggaz care au ademenit-o în Zanzinbar, club din Newark, New Jersey, ce preluase vibe-ul din Paradise Garage.

Tânăra enoriaşă s-a convertit în curând la viaţa de noapte, dar nu aşa oricum, ci cu scopul clar de a deveni preoteasa templului. Ştia că skill-urile dobândite anterior în corul baptist o puteau ajuta să facă asta. În plus, a beneficiat şi de sprijinul acelor tovarăşi cu care a venit pentru prima dată la discotecă. Indivizii se îndeletniceau la rândul lor cu muzicile, grupaţi sub titulatura Smack Productions.

De fapt băieţii de la Smack Productions s-au aflat în spatele carierei cântăreţei, lucrând la majoritatea pieselor de pe primele două albume. Cât despre răsunătorul său nume de scenă, artista a declarat că s-ar datora unor amici gay, ce îi spuneau că e “a diva”, expresie care a fost alterată ortografic, pentru a da bine pe afiş.

Primul single Adeva, In and Out of My Life, a apărut în 1988, la Easy Street Records. A fost un succes instant în cluburi şi a rămas până astăzi un “cult classic”. In and Out of My Life şi-a meritat din plin renumele, fiind destinat ruperii în figuri pe ringul de dans. E atât de catchy încât e greu să rezişti şi dacă te ştii cel mai prost dansator de pe planetă. Desigur, diva a contribuit din decisiv la reuşita artistică, printr-o prestaţie vocală de mare forţă şi acurateţe.

În acea perioadă, house-ul era încă un fenomen de nişă în State, dar în Marea Britanie cucerise deja mainstream-ul. În ianuarie 1987, Steve “Silk” Hurley, DJ şi producător din Chicago, a atins prima poziţie a topului din UK, cu single-ul Jack Your Body. După ceva mai mult de un an, autohtonii MARRS au lovit masiv cu Pump Up the Volume, iar din acel moment sound-ul house a devenit omniprezent în airplay-ul britanic.

Interesul caselor de discuri pentru artiştii de gen era foarte ridicat, aşa că valurile stârnite în underground de In and Out of My Life n-au rămas fără efect. Adeva a semnat în curând cu Cooltempo Records, subsidiar dance al companiei EMI.   

Cântăreaţa a debutat pentru noua ei casă de discuri la începutul lui 1989, cu single-ul Respect, cover după Aretha Franklin (compoziţia îi aparţine de fapt lui Otis Redding). Ştiu, te aştepţi la o replică palidă, cu synth şi drum machine. Dar Respect-ul Adevei nu e deloc aşa. Abordarea e foarte creativă, cu un groove distinct şi adaosuri captivante pe partea de armonie.

Te întrebi cum face faţă Adeva misiunii de a interpreta un cântec din patrimoniul fabuloasei Aretha? Vreau să-ţi zic că e absolut strălucitoare, stăpână pe calităţile vocii sale, fapt ce i-a permis să se manifeste fără nici un fel de complexe. Respect n-a urcat mai sus de no. 17 în UK, însă asta nu spune nimic despre valoarea excepţională a piesei.

Trebuie să amintesc şi de videoclip, cu artista în ipostază de femeie dominatoare, înzestrată cu echipament de lucrător în construcţii. Oare ar trebui să mă îngrijorez că aceste imagini îmi provoacă un fel de “awkward boner”?

Au urmat alte trei single-uri, situate cam la aceiaşi parametrii comerciali: Musical Freedom (no. 22), Warning! (no. 17) şi I Thank You (tot nr. 17, parcă era un blestem). Primul album, intitulat Adeva!, a ieşit în septembrie 1989 şi a performat mai mult decât onorabil, atingând poziţia a 6-a. Materialul a fost certificat cu platină, ceea ce la standardele pieţei din UK înseamnă peste 300000 de exemplare vândute.

Exceptând Musical Freedom, rezultat al unei colaborări cu Paul Simpson, toate celelalte track-uri au fost concepute de Smack Productions. Flăcăii au găsit cele mai mişto beat-uri şi au demonstrat că au viziune şi în materie de orchestraţie. Chiar dacă sunt generate electronic, acordurile de pian, orgă, alămuri sau coarde vădesc fineţe şi bun gust.

I Thank You ilustrează poate cel mai bine afirmaţiile mele, făcând ca Adeva să vină cu două propuneri pe lista celor mai bune piese de muzică house ever (cealaltă este Respect, desigur). Warning! este un alt highlight al acestui album setat pe “dancefloor fillers” şi un prilej pentru Adeva să-şi reafirme poziţia de femeie care ştie ce vrea într-o relaţie. La Musical Freedom se simte că avem de-a face cu un producător diferit. Atmosfera e mai trippy, cu tente de acid house.

Surpriza cea mai mare e că în toată abundenţa de ritmuri dansante descoperim şi două balade, So Right şi Beautiful Love, ce ne arată că Adeva le-ar fi putut concura cu succes pe alde Anita Baker sau Oleta Adams, dacă asta şi-ar fi propus în viaţă.

Al doilea album al divei, Love or Lust, a fost lansat în 1991, fără să mai repete succesul predecesorului său. Deşi câteva extrase pe single au dobândit condiţia de hituri minore, albumul nici măcar nu a reuşit să intre în chart-uri.

Nu-i un dezastru, dar adevărul e că nu mai întâlnim sclipirile de pe Adeva!. Băieţii de la Smack s-au ocupat de mai mult de jumătate din piese, lăsând restul pe seama altor producători. Drept consecinţă avem mai multă diversitate, însă asta nu e  o garanţie a reuşitei artistice.

Single-ul pilot a fost Ring My Bell, prelucrare după celebrul “disco anthem” al Anitei Ward, reimaginat ca un duel între Adeva şi rapper-iţa Monie Love, unul dintre primii artişti hip-hop din UK. Atrag atenţia beat-urile foarte similare cu cele din Vogue, megahitul Madonnei din 1990. Piesa are un anumit farmec, dar eu cred că se putea mai mult.

Track-ul de deschidere, It Should Have Been Me, reprezintă de asemenea un cover, de această dată după un standard R&B, intepretat anterior de Kim Weston, Gladys Knight sau Yvonne Fair. E exact opusul a ceea ce a făcut Adeva cu Respect, fiind greu de remarcat altceva în afară de ritmul mult mai accelerat decât al versiunilor anterioare. Totuşi, It Should Have Been Me a fost cel mai mare succes al cântăreţei pe teren propriu, aşa cum o atestă clasarea pe prima poziţie a topului dance de la Billboard.

Cât despre restul albumului, se evidenţiază mai degrabă numărul destul de mare de melodii lente, trei mai exact, dintre care Until You Come Back To Me merită o menţiune specială. Solista beneficiază de un aranjament orchestral romantic şi de nişte backing vocals ca mierea. Ar fi fost interesant un rebranding ulterior al Adevei ca interpretă de neo-soul.

S-au aşternut apoi câţiva de ani tăcere, până când Adeva şi-a făcut revenirea în 1995, la braţ cu Frankie Knuckles, “the Godfather of house music”. Knuckles se afla pe cai mari atunci, având contract cu Virgin Records. Împreună cu Adeva, ilustrul producător a tras albumul Welcome to the Real World.

Fără să fie neapărat o creaţie fundamentală, Welcome to the Real World e un disc antrenant, cu câteva momente memorabile, cum ar fi înverşunata Whadda U Want (From Me), Too Many Fish (o bucată senzuală, în midtempo) sau Walkin’ (cu Adeva susţinută de un cor de gospel). Impactul a fost modest, poate şi din cauza momentului nefavorabil, house-ul aflându-se pe atunci într-o scădere temporară de popularitate.

Adeva şi-a mai încercat odată norocul, în 1997, când a semnat cu Distinct’ive Records, label britanic specializat pe muzică dance. New Direction, unicul album realizat acolo, e o încrucişare de house cinstit şi elemente din mainstream-ul pop/R&B. Insuficient pentru a impresiona masele, aşa că Adeva a considerat că epoca sa de glorie s-a cam încheiat şi şi-a luat o pauză pe termen nedefinit.

S-a retras undeva prin South Carolina, unde duce o viaţă aşezată, ca şefă a unui cor de gospel şi profesoară de muzică la ciclul gimnazial. Totuşi, prin 2012, pe doamna Patricia a apucat-o nostalgia după vremurile sălbatice de altă dată, aşa că de atunci a apărut de câteva ori pe la ceva festivaluri house.

Aproape că n-a mai rămas nici o urmă din dominatoarea chic de acum un sfert de secol, Adeva căpătând proporţii semnificative. Dar asta nu înseamnă că nu-i o damă bine, ca să nu mai zic că vocea-i magnifică n-avut nimic de suferit, ba dimpotrivă, e bună ca vinul vechi.

Update:

Încă o veste bună! Diva Adeva a revenit şi pe piaţa înregistrărilor muzicale, după o secetă discografică de aproape 20 de ani. Single-ul I Deserve to Breathe, din 2015, este rodul colaborării cu legendarul producător Louie Vega, părintele house-ului latin. Cu toate că au şi ei o vârstă, cei doi artişti şi-au înfrânat orice pornire nostalgică, servidu-ne o bucată cât se poate de fresh, după cele mai recente tendinţe deep house.

I Deserve to Breathe a fost inclusă pe albumul Louie Vega Starring…XXVIII, nominalizat la Grammy, în 2017. Pe acelaşi album regăsim încă o colaborare cu Adeva, In the Morning, la fel de fresh şi de antrenantă ca precedenta, având în plus nişte inflexiuni splendide de latino jazz.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

2 gânduri despre „Adeva

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s