Acid Arab

Acid ArabMostră de înţelepciune:

„Când vrei să inventezi astfel de stiluri hibride, capcana kitsch-ului te pândeşte după colţ, rânjind sardonic. Vajnicii DJ-i parizieni au reuşit să o fenteze prin singura metodă posibilă, bunul gust, aşa cum remarcă şi publicaţia online Resident Advisor. Acid Arab insistă în descrierea lor de facebook că „this is not fusion. this is not a mix. this is a meeting”.”


Locul de origine:

  • Paris, Île-de-France, Franţa

Perioada de activitate:

  • 2012-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Noua revelaţie a hipsterimii electronice europene, Acid Arab face senzaţie cu melosuri şi ritmuri arăbeşti în cluburile fancy ale Occidentului. Cei doi DJ parizieni, Guido Minisky şi Hervé Carvalho, şi-au asumat misiunea de mesageri transculturali punând laolaltă sunetele şi culorile celor două lumi atât de contrastante.

Sound-ul acid house (cu precădere în forma sa timpurie, din Chicago-ul anilor ’80) constituie fundalul ce absoarbe sample-uri hipnotice extrase din diverse muzici ale Orientului Mijlociu sau Africii de Nord. Vorbim despre regiuni de o varietate culturală mai mare decât îşi închipuieşte majoritatea vesticilor (am menţionat deja despre asta în articolul dedicat jazzistului libanez Rabih Abou-Khalil).

Când vrei să inventezi astfel de stiluri hibride, capcana kitsch-ului te pândeşte după colţ, rânjind sardonic. Vajnicii DJ-i parizieni au reuşit să o fenteze prin singura metodă posibilă, bunul gust, aşa cum remarcă şi publicaţia online Resident Advisor. Acid Arab insistă în descrierea lor de facebook că „this is not fusion. this is not a mix. this is a meeting”

Ideea proiectului ar fi apărut prin 2012, când Minisky şi Carvalho au făcut o călătorie în Tunisia, devenind fascinaţi de savoarea muzicii locale. Mă mir că nu au făcut această descoperire la ei acasă, unde cultura maghrebiană e reprezentată din plin.

Se poate specula că de fapt principala lor inspiraţie a fost succesul global al lui Omar Souleyman. Trebuie să ţinem cont totuşi că acesta a realizat primul album produs la standarde occidentale abia în toamna lui 2013, după ce Acid Arab îşi fixase categoric direcţia. Ba chiar avea deja două EP-uri la activ, Acid Arab Collections 01 şi respectiv 02. În cuprinsul lor se găsesc cele dintâi producţii ale duo-ului, ca şi creaţii în acelaşi spirit semnate de alţi artişti.

În ultima parte a anului trecut a apărut şi un CD, numit tot Acid Arab Collections, ce reuneşte în total 13 piese. Dintre acestea două aparţin titularilor, iar restul sunt contribuţii ale unor nume mai mult sau mai puţin cunoscute ale scenei dance din Franţa, ca PilooskiI:Cube sau Etienne Jaumet. De semnalat şi existenţa unui remix după magnificul Omar Souleyman, ce dă greutate compilaţiei.

Nu avem de-a face cu un album propriu-zis, nici tocmai cu un DJ mix, ci cu o colecţie de tip „various artists”, în care Acid Arab joacă rolul de curatori sau supervizori. E o practică destul de des întâlnită în lumea muzicii dance, în care albumul nu deţine obligatoriu poziţia primordială în cariera artistului.

Discul în sine sună organic, agreabil şi provocator totodată, aşa că Acid Arab se pot declara satisfăcuţi în demersul lor atât de ambiţios de a evita sincretismele. Track-urile sunt create cu dancefloor-ul în gând, dar multe dintre ele au şi virtuţi experimentale, întâlnindu-se chiar ecouri îndepărtate din krautrock, cum se întâmplă la Couronne (Professor Genius) sau Madad (DJ Gilb’R). Climaxul este reprezentat de Berberian Wedding, piesă de un farmec irezistibil, ce aparţine chiar duo-ului Acid Arab. Aş mai menţiona şi Le Bon Vieux Temps (I:Cube), un număr în cel mai pur spirit acid house, asezonat  cu twist-uri arăbeşti surprinzătoare.

Materialul de pe Acid Arab este în mare majoritate inedit, deşi avem o excepţie notabilă: The Wizzard Edit (Pilooski), apărută iniţial ca un obscur b-side în 2007. Să spunem că numitul Pilooski este un precursor îndepărtat al noii estetici patentate de Minisky şi Carvalho, ce se constituie într-un preview al muzicii viitorului.

Climatul creativ al muzicii pop occidentale este actualmente destul de arid, aşa că astfel de îngemănări inspirate sunt cât se poate de bine venite. Din fericire nu i-am auzit pe cei doi să se erijeze în apostoli ai concilierii dintre civilizaţii, ca dovadă că au şi bun simţ, nu numai bun gust.

Ideile muzicale au circulat întotdeauna libere, nu au ţinut cont de bariere politice şi sociale. Însă ar fi prea mult să pretindem muzicii să închidă plăgi adâncite de secole. Dacă asculţi blues şi country tradiţional îţi dai seama că albii şi negrii împrumutau unii de la alţii multe forme de exprimare, dar asta nu înseamnă că s-au iubit vreodată.

Revenind la subiect, combinaţii de muzici tradiţionale orientale şi ritmuri dance occidentale s-au întâlnit şi în deceniile anterioare, începând cu răposata Ofra Haza şi continuând cu Transglobal Underground şi pupila lor Natacha Atlas, însă viziunea franţujilor diferă într-o mare măsură.

Rămâne de văzut cum vor evolua cei doi temerari în viitorul apropiat. Probabil că au în plan un album propriu, care i-ar putea scoate din nişa asta destul de ermetică a clubber-ilor. Să fie cumva Acid Arab noii Daft Punk sau noii Justice? Revenim cu amănunte.

Notă:

Acest articol nu era în „planul editorial” iniţial. A fost scris la sugestia prietenului George Verdeş, unul dintre cei mai entuziaşti susţinători ai blog-ului cioclopedic. Îi mulţumesc şi pe această cale şi îl aştept să contribuie!

Update 1:

De când am scris articolul au apărut destule noutăţi despre Acid Arab. Cândva prin 2014 a fost cooptat un al treilea membru, Pierrot Casanova, care apare doar în varianta de „live” a grupului. De asemenea, amicul Hervé a lansat un mic side-project, Acid Square Dance, specializat pe Chicago house.

În vastele lor peregrinări, Acid Arab au ajuns şi în Bucureşti, prestând un DJ set în Control. Evenimentul s-a desfăşurat în ianuarie 2015. Cu acel prilej, Guido şi Hervé au acordat un interviu foarte interesant pentru site-ul The Attic. De acolo am aflat că băieţii nu exclud posibilitatea înregistrării unui album, doar că nu şi-au fixat niciun fel de termen pentru asta.

Totuşi, anul 2015 ne-a adus două release-uri noi din partea celor de la Acid Arab. Mai întâi a venit rândul celui de al treilea EP din seria Arab Collections. Materialul conţine şi o producţie proprie, psihedelica Zahr.

Ceva mai încolo, prin toamnă, a apărut un alt EP, Djazirat El Maghreb, alcătuit exclusiv din creaţii originale. Semnalez că acesta este primul material Acid Arab de o asemenea factură. În cuprinsul său se află trei track-uri ce îmbină ritmuri aprige de tech house şi armonii fascinante din zona Maghrebului. Un adevărat regal pentru cei mai pasionaţi dansatori transculturali.

Update 2:

După atâta glorie DJ-istică, flăcăii de la Acid Arab s-au decis în sfârșit să facă un album, precum muzicanții adevărați. L-au numit Musique de France şi l-au lansat în octombrie 2016, la Crammed Discs, o casă de discuri unde rebelii și vizionarii se simt ca acasă.

Între timp, componența grupului a fost extinsă considerabil, cu încă trei tovarăși înregimentați full time lângă bătrânii Guido și Hervé: deja amintitul Pierrot Casanova, Nicolas Borne și Kenzi Bourras. Primii doi mai bagă împreună sub alias-ul Sex Schön, iar Bourras este clăpar în trupa lui Rachid Tacha, marele star rock’n’raï. Tacha este prezent și el ca guest pe Musique de France, alături de alți invitați arabofoni, care dau greutate acestui opus.

Titlul discului reprezintă o provocare în sine, fiindcă naște interpretări. La prima vedere afirmă identitatea franţuzească a unei culturi de origine alogenă, înfurindu-i teribil pe lepenişti. Unii comentatori mai cârcotaşi pot lua Musique de France ca pe un statement neocolonial, chiar dacă, de-a lungul istoriei, franţujii s-au cam ferit să amestece măreața lor cultură cu cele ale naţiilor subjugate.

Musique de France a fost desemnat „albumul lunii” de revista Mixmag. A cules laude și din partea altor publicaţii importante, precum Q, Uncut, Pop Matters, Resident Advisor, The Quietus. Mai mult, discul s-a ales și cu o nominalizare la premiile Victoires de la musique, echivalentul franțuzesc al Grammy-urilor.

Într-adevăr, acest prim long-play Acid Arab se ridică pe deplin la înălțimea așteptărilor. Muzica te cuprinde odată cu cel dintâi beat. Track-ul 1, Buzq Blues, setează atmosfera cu rezonanţele sale etno-techno, ce evocă grandoarea anilor ’90, într-o nouă cheie multiculturală.

Urmează La Hafla, prilej pentru intrarea în scenă a primului invitat, cântăreţul algerian Sofiane Saidi. Timbrul aspru al lui Saidi insuflă un aer autentic de banlieu, ăsta fiind probabil și scopul celor de la Acid Arab.

Pe Musique de France se mai întâlnesc alţi câţiva masculi alpha. Între ei şi turcul Cem Yıldız (vox & saz), care interpretează cântecul denumit Stil, unul dintre cele mai bune de pe album. Cu schimbări subtile de tempo și un groove pasionant, Stil se află între cele mai sexy muzici pe care le-am auzit în ultima vreme. Am remarcat și ceva influențe dub, o noutate pentru Acid Arab.

Franțujii cochetează și cu sonorități mai fresh, gen bass music. Un exemplu este Huria, colaborarea cu Rachid Tacha, străbătută de un vibe sumbru și amenințător. În schimb, cealaltă bucată mai “bassy”, Gul l’Abi, este învăluită de senzualitatea fetelor de la A-WA, un grup vocal alcătuit din trei surori evreice de origine yemenită (la fel ca răposata Ofra Haza).

Pe lângă aceste featuring-uri de efect, Musique de France conține și reprize instrumentale de foarte bună calitate. Două dintre ele beneficiază de aportul sirianului Rizan Sa’id, supranumit „regele claviaturilor”. Cel puțin Le Disco e absolut criminală, cu șuvoiul arpegii ce se revarsă din Korg-ul lui Said, cunoscut datorită asocierii sale cu Omar Souleyman.

Albumul are un epilog insolit, Tamuzika, în care acusticul bate categoric electronicul. Acid Arab a lăsat baltă beat-urile dansante pentru a se deda la un soi de psych-folk maghrebian, poate un semnal pentru viitoarea orientare sonoră a grupului. Pariez că articolul ăsta va avea multe alte update-uri.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s