The Accüsed

The AccusedMostră de înţelepciune:

„Nota distinctă este dată în principal de vocalizele lui Blaine „Fart” Cook, frontman-ul formulei clasice The Accüsed. Tăntălăul zbiară de zici că-i urmărit de o dihanie care-l muşcă permanent de cur. Răcnetul este natura intrinsecă a metalului extrem, dar Cook reuşeşte să fie inconfundabil în marea masă de urmaşi torturaţi ai lui Orfeu.”


Locul de origine:

  • Oak Harbor, Washington, SUA

Perioade de activitate:

  • 1981-1993
  • 2003-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Nişte tolomaci proveniţi din zona metropolitană Seattle, cunoscută în primul rând ca leagăn al grunge-ului, dar care în anii ’80 a moşit şi formaţii de altă factură, precum Queensrÿche, Metal Church şi iată, The Accüsed.

Iniţial „acuzaţii” cântau un hardcore punk militant, în spiritul primilor ani ’80, cu titluri ca Anti-Patriot, False Prosperity sau Reagan War Puppets. Nu au scos decât un singur disc în epoca respectivă, un vinil „splituit” cu alţi tolomaci punkişti, zişi Rejectors, prin 1983.

Ulterior trupa a asimilat din greu elemente de thrash metal şi a plămădit personajul Martha Splatterhead, ce a devenit o prezenţă recurentă în toată discografia The Accüsed. Martha este o gagică cu un sex appeal foarte „gore”, vestită pentru faptele ei abominabile. Ce să-i faci, oamenii au rămas blocaţi pe viaţă în comics-urile horror din preadolescenţă. 

The Accüsed au mers până acolo încât susţin că au inventat un stil nou: „splatter rock”. E drept, se poate spune că au propria identitate în contextul „crossover thrash” (denumirea intrată în uz pentru thrash-ul cu accente hardcore), chiar şi dacă facem abstracţie de psihozele lor cu conotaţii erotice.

Nota distinctă este dată în principal de vocalizele lui Blaine „Fart” Cook, frontman-ul formulei clasice The Accüsed. Tăntălăul zbiară de zici că-i urmărit de o dihanie care-l muşcă permanent de cur. Răcnetul este natura intrinsecă a metalului extrem, dar Cook reuşeşte să fie inconfundabil în marea masă de urmaşi torturaţi ai lui Orfeu. 

Nu-i vorbă, ceilalţi colegi au şi ei merite deosebite, fiindcă-i creează ambianţa propice, cu riff-uri de maximă atrocitate. Piesele sunt în general nişte expectoraţii scurte, în jurul a două minute, moştenire a spiritului hardcore.

Fără îndoială, The Accüsed este una dintre cele mai cumplite trupe de gen. Mai ales albumele timpurii, cu producţia lor precară, sunt exemplare pentru cruzimea thrash-ului adevărat. Bine, dacă eşti neofit într-ale metalului extrem, să ştii că nu ai descoperit încă oroarea cea mai mare. Dacă faci o incursiune în (brutal) death metal, (raw) black metal şi grindcore, iar apoi te întorci la subiecţii articolului, o să tragi concluzia că sunt doar un fel de Guns N’ Roses ceva mai isterici.

Singurul membru constant din toată istoria The Accüsed este chitaristul Tommy Niemeyer. În rest s-au perindat tot felul de indivizi prin secţia ritmică, iar postul de vocalist a fost ocupat până acum de patru disperaţi. Blaine „Fart” Cook a venit în 1984, când l-a înlocuit pe frontman-ul original, John Dahlin. Mai înainte cântase cu The Fartz, una dintre primele trupe hardcore din Seattle (pentru amatorii de trivia, pe la The Fartz a trecut şi un tobar zis Duff McKagan, mai târziu basist la GN’R şi Velvet Revolver).

Primul produs metalifer din discografia The Accüsed a fost EP-ul Martha Splatterhead, scos pe cont propriu în 1985. Acesta introducea în scenă marea eroină, pe fundalul sonor adecvat. De precizat că nu chiar toate cântecele sunt despre ea. Spre exemplu Fuckin For Bux exprimă dorinţa junilor artişti de a fute babe contracost.

Nu ştiu ce feedback au avut, cert e că au trezit interesul unui label important pe nişa metalică, şi anume Combat Records. Acolo le-a apărut cel dintâi LP, The Return Of Martha Splatterhead (1986), care include iarăşi Fuckin For Bux, doar, doar i-o auzi vreo babă cu libidou şi dare de mână. A urmat un album „conceptual”, More Fun Than an Open Casket Funeral (1987), cu două subdiviziuni tematice: Eulogy şi Burial.

Martha Splatterhead’s Maddest Stories Ever Told (1988) reprezintă un apogeu al isprăvilor Marthei şi totodată o încercare de diversificare a sound-ului. Datorită piesei The Maddest Story Ever Told, The Accüsed pot fi consideraţi precursorii neştiuţi ai stilului rap-metal, deoarece îl au ca guest pe concitadinul Sir Mix-A-Lot, viitor deţinător de Grammy. Tot pe albumul ăsta se află şi o parodie vomitivă a hit-ului I’d Love To Change The World (Ten Years After), care e posibil să fi stârnit scânteia inspiraţiei pentru marele artist Seth Putnam (Anal Cunt).

The Accüsed au făcut apoi o mutare surprinzătoare. Au plecat de la Combat Records la Nastymix, un label din Seattle, deţinut de amicul lor Sir Mix-A-Lot. Acolo au scos două albume, Grinning Like An Undertaker (1990) şi Splatter Rock (1992), plus un EP, Straight Razor (1991). Pe Grinning Like An Undertaker e un cover după Boris the Spider (The Who), care aproape că se potriveşte cu stilul trupei. 

Interesul fanilor era însă într-o mare scădere, aşa că băieţii au zis că ar fi frumos din partea lor să se retragă. Niemeyer a rămas pentru încă o vreme în business, mulţumită faptului că încă din 1989 activa în paralel şi cu Gruntruck. Asta era o bestie diferită, de expresie grunge, şi-l avea ca solist pe Ben McMillan (ex-Skin Yard), actualmente răposat. 

În secolul XXI, thrasher-ii de odinioară, ajunşi la o vârstă, au fost apucaţi de nostalgie şi au răscolit prin colecţia de discuri din adolescenţă. În contextul ăsta s-a născut un nou interes pentru The Accüsed. Aşa că din 2003 s-au adăugat şi ei pe lista infinită a trupelor rock reunite.

Iniţial, lângă Niemeyer s-au aflat încă doi membri longevivi, Blaine Cook şi basistul Alex Sibbald (cooptat în 1986 şi rămas până la desfiinţarea din ’93). La tobe era unul Steve Nelson, care mai ocupase postul pe la finele anilor ’80. Marele album de revenire, Oh Martha, a fost înregistrat în 2005, iar de distribuţia lui s-a ocupat o firmă mare, Nuclear Blast.

Dar numai ce se gătase noul capitol din aventurile Marthei, că Niemeyer s-a trezit singur în formaţie, fiindcă ăilalţi trei s-au cărat toţi. Şi ce crezi că a făcut omul? A plecat acasă? Nu! A căutat trei flăcăi noi şi a continuat să cânte sub titulatura The Accüsed.

Niemeyer susţine în  interviul ăsta că l-ar fi abordat pe însuşi Mike Patton, via mail, ca să devină noul solist. Cică i-a răspuns că nu poate, deşi i-ar fi plăcut, că e fan de pe vremuri, că l-a influenţat şi bla-bla-bla, dar e ocupat până în 2009…

Până la urmă chitaristul s-a mulţumit cu unul Brad Mowen, un personaj foarte activ pe scena underground din Seattle, implicat în tone de proiecte de metal extrem sau de muzică experimentală (ca vocalist şi/sau baterist). Exemple mai cunoscute ar fi Burning Witch (cu Stephen O’Malley de la Sunn O)))) sau Masters Musicians of Bukkake

Se pare că Mowen este un fan adevărat al lui Blaine Cook. Ca dovadă că-l suplineşte foarte bine pe unicul album The Accüsed cu el în componenţă, The Curse Of Martha Splatterhead (2009).

Formaţia a mai funcţionat aşa vreo doi ani, după care Niemeyer a fost părăsit iar in corpore de coechipieri. Omul iar nu s-a lăsat, a mai adunat un line up cu nişte puştani, dar acum nu ştiu ce s-a mai ales de  The Accüsed, fiindcă site-ul oficial a dispărut, iar facebook-ul n-a mai fost actualizat de patru ani.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s