Abrasive Wheels

AbrasiveWheelsMostră de înţelepciune:

„(…) Shonna a hotărât că poate să fie şi el un băşinos ca Wattie Buchan. A adunat nişte pulifrici mai tineri şi a dus mai departe Abrasive Wheels cu un line-up schimbat radical. Noua versiune a grupului a scos un album inutil, în 2009, şi continuă să susţină turnee şi în prezent, în cadrul circuitului de spelunci hodo-boşo-punk. În ceea ce mă priveşte, eu nu respect decât punker-ii morţi!”


Locul de origine:

  • Leeds, Yorkshire, Anglia

Perioade de activitate:

  • 1976-1984
  • 2002-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Abrasive Wheels au început să behăie încă din 1976, când punk-ul din UK era încă în faşă. Nu prea s-a auzit de ei decât după vreo cinci ani, când au făcut rost de un line-up stabil şi au presat primele viniluri.

Între ’76 şi ’81 tăntălăii au cântat doar prin oraşul de baştină, Leeds, pentru derbedeii şi pizdele rebele de prin partea locului. Singurii membri constanţi din acea epocă au fost vocalul Phil Rzonca (zis Shonna) şi chitaristul Dave Ryan, ăilalţi schimbându-se cu mult mai des decât ciorapii celui mai igienic punkist de pe planetă. Când în sfârşit au găsit doi tolomaci mai chitiţi pe treabă, adică Harry Harrison  (bass) şi Nev Nevison (tobe), roţile abrazive au început să se învârtă mai cu talent.

LP-ul de debut, When The Punks Go Marching In (1982), a avut un impact considerabil, căţărându-se până pe locul 3 în topul indie din UK. Chiar e un disc excelent, între cele mai bune din al doilea val punk britanic şi cu siguranţă mult peste cel mai strălucit moment din cariera Exploited.

Tempo-uri rapide, melodii simple şi catchy, refrene zbierate cu avânt, idealul punk, ce mai! Se simte destul de clar şi o influenţă Motörhead, despre care eu am zis mereu că sunt mai mult punk decât heavy metal.

Cât îl priveşte pe Shonna, vocea lui are ceva din Joe Strummer, cu amestecul său de energie şi sictir, dar şi din mormăiala isterică a lui Lemmy. Referitor la texte, regăsim desigur tiradele anti-thatcheriste tipice pentru punkiştii britanici ai epocii.

Pe lângă asta, Abrasive Wheels au şi răfuiala lor proprie cu jurnaliştii muzicali ce-i asimilau curentului „oi!”, proclamându-se pur şi simplu „just another young punk band”! Deh, degeaba se cacău pe ei, că aveau ceva de oi!/street punk.

Black Leather Girl (1984) aduce o încetinire a tempo-ului, mai mult accent pe melodie şi per total un sound mai şlefuit, dar vibe-ul de punk a rămas acolo la locul lui. Nici acest al doilea album Abrasive Wheels n-a dus-o chiar rău în topul indie, ajungând no. 8.

După un turneu prin Europa şi UK, punkiştii din Leeds s-au cam plictisit şi au luat decizia să se retragă. Despre Shonna se ştie că şi-a dus traiul ca taximetrist şi ca patron de pizzerie.

Prin 2002, văzând că mai toţi colegii de generaţie erau activi, Shonna s-a gândit că n-ar fi rău să speculeze şi el persistenţa nostalgiei pentru punk. Aşa că a resuscitat Abrasive Wheels, iniţial împreună cu ceilalţi trei membri ai formulei clasice.

După câteva concerte ăia şi-au băgat picioarele, dar Shonna a hotărât că poate să fie şi el un băşinos ca Wattie Buchan. A adunat nişte pulifrici mai tineri şi a dus mai departe Abrasive Wheels cu un line-up schimbat radical.

Noua versiune a grupului a scos un album inutil, în 2009, şi continuă să susţină turnee şi în prezent, în cadrul circuitului de spelunci hodo-boşo-punk. În ceea ce mă priveşte, eu nu respect decât punker-ii morţi!


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s