Above & Beyond/OceanLab

Above & BeyondMostră de înţelepciune:

„Referindu-mă acum strict la ce cântă Above & Beyond, mie chiar nu mi se pare că sunt cel mai nasol lucru ce i s-a întâmplat muzicii în noul secol. Ascultând cele trei albume (inclusiv pe cel cu OceanLab) aş zice că dimpotrivă. Pentru mine tocmai faptul că reprezintă o formulă edulcorată prin melodie a stilului trance înseamnă un mare atuu. Chiar dacă evoluează într-o anumită matrice, fapt intrinsec oricărei muzici de dancefloor, cei trei flăcăi reuşesc să transmită emoţii reale.”


Locul de origine:

  • Londra, Anglia

Perioada de activitate:

  • Above & Beyond: 2000-prezent
  • OceanLab: 2001-prezent 

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Lumea muzicii dance (sau EDM, cum i se mai spune de ceva timp încoace) este în general una individualistă. Avem imaginea DJ-ului atotputernic panoramând mulţimile în extaz. Nu trebuie să generalizăm însă. Există şi o grămadă duo-uri de mare succes. În schimb trio-urile sunt rare. Băieţii de la Above & Beyond au demonstrat însă că formula de trei este cât se poate de funcţională.

Povestea a început în 1999, cu englezoiul Jono Grant (n. 1979) şi finlandezul Paavo Siljamäki (n. 1977). Amândoi erau studenţi la Westminster, la inginerie electronică, şi au descoperit că au o pasiune comună: muzica trance.

Aşa că şi-au luat un nume de scenă, Anjunabeats, şi au produs un single pe care l-au scos la propriul label, zis tot Anjunabeats. Single-ul cu pricina are un titlu plin de imaginatie: „Volume One”. Cum ăia care merg prin cluburi să danseze nu-s foarte preocupaţi de titlurile track-urilor, „Volume One” a devenit repede un mare hit pe scena trance, fiind inclus în set-urile unor barosani ca Pete Tong, Paul Oakenfold, Paul van Dyk sau Judge Jules. 

După acest start promiţător, din anul 2000 Grant şi Siljamäki s-au asociat cu un alt flăcău, ceva mai puriu, zis Tony McGuinness (n. 1969). Cei trei au colaborat iniţial pentru un remix al unei piese a grupului Chakra, „Home”, realizat sub alias-ul Above & Beyond. Se pare că s-au simţit bine împreună şi au decis să lucreze şi mai departe în aceiaşi gaşcă, păstrând titulatura Above & Beyond, în timp ce label-ul a rămas Anjunabeats.

Un amănunt interesant despre McGuiness. El îşi începuse de fapt cariera muzicală prin anii ’80, fiind chitarist într-un grup post-punk cu o reputaţie foarte bună printre fanii de gen, Sad Lovers & Giants. A continuat să activeze sporadic în această formaţie chiar şi în epoca Above & Beyond. 

Nu ştiu dacă o să ajung vreodată la litera S, aşa că acum vorbim despre Above & Beyond şi drumul lor spre glorie. Într-o primă fază şi-au făcut mâna cu nişte remix-uri,  lucrând unul şi pentru supermegastarleta Madonna.

Din 2002 au început să scoată propriile lor producţii, sub formă de discuri single, cu mare impact la oameni şi la dansatori, cum ar spune The Killers. Gig-urile lor au început să adune tot mai multă lume, în zone diverse de pe glob (Glastonbury, Ibiza, Moscova, Beirut, Tokyo, Miami, Rio de Janeiro, Singapore, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Mamaia, Festivalul Peninsula etc, etc).

De pe la mijlocul deceniului, Above & Beyond a devenit un nume foarte greu pe felia de „epic trance” (tag folosit în general pentru tendinţele mai melodice şi mai „comerciale” din muzica trance), în competiţie cu ATB, Tiësto, Armin van Buuren, Ferry Corsten. În 2006 au intrat în Top 10 DJ Mag, unul dintre cele mai influente clasamente din branşă, şi n-au coborât de acolo şapte ani la rând. Anul trecut, cititorii Mixmag i-au văzut pe locul 19 într-o ierarhie denumită Greatest Dance Act of All Time. La acestea se adaugă o întreagă listă de premii şi nominalizări.

Cum etica muzicii dance nu-i acordă albumului un rol primordial, Above & Beyond nu au scos până acum decât două albume de studio, Tri-State (2006) şi Group Therapy (2011). În rest au la activ mai multe de compilaţii de tipul „DJ Mix”, majoritatea dintre ele înscriindu-se în seria denumită Anjunabeats, începută în 2003 şi ajunsă în prezent la volumul 10. 

Componenţii grupului au în paralel şi alte proiecte, dintre care cel mai important este OceanLab. Activ încă din 2001, OceanLab înseamnă de fapt cei trei flăcăi de la Above & Beyond împreună cu vocalizda Justine Suissa. Stilul să zicem că e tot „epic trance”, dar cu cu tendinţe mai pop şi mai chill. Primul şi deocamdată singurul album al grupului este Sirens of the Sea (2008).

La fel ca şi alţi colegi de breaslă, Above & Beyond nu se numără printre favoriţii criticii muzicale „serioase” din UK şi din US şi sunt dispreţuiţi de diverse categorii de fani pseudo-elitişti ai muzicii. Nici măcar în câmpul vast al genului EDM nu sunt general acceptaţi ca nişte mari artişti.

Asta se întâmplă şi fiindcă teritoriul respectiv este fragmentat, în opinia mea, în trei arealuri distincte între care există destul de puţine punţi. Eu le-am zis hardcore, hip şi respectiv glamour. Above & Beyond ţin de arealul glamour, ce se manifestă pe arene mari, pe plaje faimoase sau în săli încăpătoare. Muzica lor e foarte adecvată unor astfel de spaţii, fiind melodioasă, amplă, euforică.

Ei se adresează unei anumite categorii de oameni, majoritatea proveniţi din „middle class”, fără băşini de artişti wannabe, care vor şi ei să se distreze cât încape în weekend-uri şi în vacanţe. Aşa că dau pe gât un energizant sau bagă finuţ un ecstasy sub limbă şi dansează în draci pân’ la afterhours. Zău că nu văd nimic nasol în asta, chit că datorită împrejurărilor în care am evoluat nu prea pot să spun că am experimentat foarte mult acest tip de agrement.

Unii îi iau la mişto pe Above & Beyond şi pe alţi DJ-i de genul lor pentru că stau tot timpul cu mâinile pe sus la public şi că e dubios cum mixează ei. Mie mi se pare o atitudine mult mai sinceră şi mai interactivă decât a lui DJ Pulex, artist hip, care stă tot timpul cu nasul în mixer şoptindu-şi „DJ Pulex fă-te că mixezi!”.

Referindu-mă acum strict la ce cântă Above & Beyond, mie chiar nu mi se pare că sunt cel mai nasol lucru ce i s-a întâmplat muzicii în noul secol. Ascultând cele trei albume (inclusiv pe cel cu OceanLab) aş zice că dimpotrivă. Pentru mine tocmai faptul că reprezintă o formulă edulcorată prin melodie a stilului trance înseamnă un mare atuu.

Chiar dacă evoluează într-o anumită matrice, fapt intrinsec oricărei muzici de dancefloor, cei trei flăcăi reuşesc să transmită emoţii reale. Uneori se simt chiar influenţe dinspre Depeche Mode şi New Order, foarte bine asimilate în context.

Cred că piesele lor pot fi ascultate şi singur acasă, nu trebuie neapărat să fii cu mii de oameni umăr la umăr ca să te alegi cu ceva din ele. Cele mai mişto mi se par ălea cu voce de la Above & Beyond, pentru care apelează de obicei la un nene Richard Bedford sau la o tanti Zoë Johnston (care a cântat şi cu Faithless).

IMHO sunt peste OceanLab, care sună de parcă ar fi o colaborare ipotetică între Enya şi Robert Miles. Asta am adăugat-o ca să fiu şi puţin rău, că prea am zis numa’ de bine. Per total, Above & Beyond, incluzând şi varianta OceanLab, practică un pop de bună calitate. Fiindcă într-un final asta cred eu că este ceea ce cântă ei, pop music, ce atâtea etichete caraghioase gen „epic trance”, „uplifting trance”, „anthemic trance”, „bullshit trance”.  

Breaking news!!! Pe 28 ianuarie 2014 Above & Beyond lansează un CD şi un DVD sub titlul Acoustic. Albumul cuprinde variante acustice ale câtorva dintre hit-uri formaţiei, imprimate cu o orchestră de 24 de oameni. Pe DVD se va afla un concert în formulă orchestrală, desfăşurat anul trecut la Londra. Ce se aude deocamdată pe youtube sună al naibii de promiţător şi este un mare deget din mijloc spre ăia care spun că muzica Above & Beyond n-are suflet.

Update 1:

Pentru cine-i curios cum sună nişte piese trance în variante acustice şi amplu orchestrate, pe youtube se găseşte filmul întregului concert londonez. Într-un interviu din Guitar World, Tony McGuinness descrie cel mai bine ce fac ei acolo: „We landed somewhere between the 1960s of John Barry and the imaginary 1980s of Angelo Badalamenti. And there’s a tiny bit of Neil Young and those guys in there, too.

Eu zic că  le-a ieşit magistral şi că proiectul ăsta demonstrează multe. Sunt curios dacă Acoustic va genera un nou trend în muzica dance. Nu ştiu câţi DJ-i au trei perechi de coae muzicale ca Above & Beyond.

Update 2:

La un an după Acoustic, Above & Beyond s-a întors cu un album electronic, autosuficientul We Are All We Need. Este clar materialul cel mai pop din discografia formaţiei, tempo-urile sunt mai moderate ca oricând, dacă nu de-a dreptul statice, iar liniile de synth au o pronunţată tentă ambientală.

Pentru majoritatea părţilor vocale, formaţia a apelat la  Zoë Johnston şi la un nou colaborator, Alex Vargas. Vechiul tovarăş Richard Bedford lipseşte cu desăvârşire, în schimb şi-a făcut apariţia Justine Suissa, care interpretează balada Little Something.

Felul în care evoluează Above & Beyond în ultima vreme mi se pare o dovadă clară că muzica trance a mai îmbătrânit şi ea, iar fanii de la începutul secolului XXI s-au mai aşezat pe la casele lor.

Cu toate astea, impactul se află în creştere, We Are All We Need devenind cel mai mare succes de clasament al trio-ului (no. 12 în UK, no. 34 în US, no. 1 la secţiunea dance/electronic din Billboard).

Update 3:

După succesul răvăşitor al proiectului Acoustic, Above & Beyond a pus la cale o reeditare, sub genericul Acoustic II. Noul album a ieşit în iunie 2016, fiind susţinut de un turneu glorios în Europa, America de Nord şi Australia.

Reţeta din 2014 este respectată întocmai, cu orchestră de amploare şi o pleiadă de vocalişti invitaţi. Albumul conţine în mare parte prelucrări după melodiile de pe We Are All We Need, dar întâlnim şi clasice ca No One Earth şi Black Room Boy, omise pe albumul anterior.

Acum nu-mi rămâne decât să mă mă întreb când o să apară Acoustic III. Sper că niciodată.

Update 4:

Uşor, uşor, Above & Beyond încep să descindă din Olimpul muzicii dance, după cum ne indică topul DJ Mag. În 2016, trio-ul a ajuns pe poziţia no. 47, după ani şi ani în care au fost spuma party-urilor de pe glob.

Între timp s-a petrecut şi resuscitarea proiectului OceanLab, care, în perioada 2015-2016, a scos la iveală două noi producţii. Acestea încearcă să împace şi capra şi varza, scuturând praful de pe vechiul sound trance-pop cu o adiere survenită dinspre electropop-ul milenial.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Above & Beyond:

OceanLab:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s