Aberfeldy

AberfeldyMostră de înţelepciune:

„Tot albumul este o splendoare a Euterpei. Pe Riley Briggs ăsta parcă l-a făcut mă-sa direct cu melodii în cap. Are un stil foarte simplu de a scrie cântece, le-ar putea cânta şi corul boracilor de la grădiniţă, mai ales că au şi texte candide. Însă contrar aparenţelor, muzica Aberfeldy nu e lipsită de subtilităţi. O vioară aici, un glockenspiel acolo, ca să nu mai zic de armonii vocale delicioase cu gagicile, toate astea întregesc impresia de treabă gândită şi bine făcută.”


Locul de origine: 

  • Edinburgh, Scoţia

Perioada de activitate: 

  • 2002-prezent

Încadrare stilistică: 


Colţul criticului de artă:

Pe Aberfeldy i-am descoperit fiindcă au fost „featured” pe prima pagină a site-ului AllMusic, cu albumul lor de debut, Young Forever (2004). Mi-am dat jos albumul şi am fost cucerit instant de cum rapsodul Riley Briggs a început să intoneze în falsetto „I love everyone, everybody underneath the Sun…”. Vasăzică de la primele acorduri.  

Nu, nu eram deloc grav pe droguri. Dar mă autodefinesc drept „sucker for a singalong” şi muzica de tip indie pop îmi merge de fel direct la inimă. Iar Aberfeldy sunt idealul indie pop, sunt pur şi simplu „twee as fuck”!

Pe vremurile astea e mult mai fashionable să urăşti tot ce mişcă. Un fan Anal Cunt are şanse mai mari să fie privit ca un tip normal decât un fan twee pop. Dar să nu-ţi închipui că toate trupele twee pop iubesc necondiţionat toată pulimea de pe planetă. Nici măcar Aberfeldy nu-s aşa tembeli. Chiar şi pe A Friend Like You, dacă asculţi piesa realizezi că treaba e un pic mai twisted.

Dar cum e să laşi candoarea existentă în sufletul tău amplu şi complex să se manifeste mai mult? Chit că ţi-au dat de ceva timp flocii, nu mai eşti un plod caraghios. Mie asta mi se pare o revoltă cu mult mai fioroasă decât orice hardcoreală punk super macho. Şi în plus este şi o fază cu mult mai cool decât orice outfit lucios de clubber ce mimează miserupismul cu nuanţe glamour.

Acum că am demonstrat supremaţia indie pop-ului şi a twee pop-ului în Univers, să mai zic ceva şi despre Aberfeldy ăştia. Gaşca a fost înfiinţată în 2002 de sus menţionatul Riley (voce, chitară, scriitor de cântece, şef de orchestră). Dimpreună cu el erau doi tovarăşi – Ken McIntosh (bass) şi Ian Stoddart (tobe) – şi două fătuci – Ruth Barrie (keyboards, backing vocals) şi Sarah McFadyen (diverse instrumente, backing vocals).

Se pare că Stoddart era cel mai hodorog şi mai experimentat dintre ei, fiindcă trecuse prin alte două trupe scoţiene cu ceva succes minor în anii ’80 şi ’90, Win şi respectiv The Apples. Formaţia provine din Edinburgh, dar şi-a „împrumutat” numele după un orăşel din zona centrală a Scoţiei, un fel de Vălenii de Munte la noi.

Micuţii scoţieni din Edinburgh care-şi zic Aberfeldy au intrat frumos într-un studio, cu un nene producător numit Jim Sutherland. Acolo şi-au tras cântecele adunaţi toţi în în jurul unui singur microfon, fără să folosească multi-tracking, overdubbing şi alte bullshit-uri uzuale pentru orice sesiune serioasă. E vorba aici despre un alt element ce ţine de adevărata dimensiune a eticii şi a esteticii indie, adică de exprimarea în manieră lo-fi.

Înregistrările au ajuns la Rough Trade, un label indie barosan din UK, iar oamenii de acolo au fost şi ei fermecaţi de ce treabă drăgălaşă şi ingenuă au făcut micuţii scoţieni. Aşa că le-au scos albumul despre care am zis de la început, acest superb Young Forever.

Tot albumul este o splendoare a Euterpei. Pe Riley Briggs ăsta parcă l-a făcut mă-sa direct cu melodii în cap. Are un stil foarte simplu de a scrie cântece, le-ar putea cânta şi corul boracilor de la grădiniţă, mai ales că au şi texte candide.

Însă contrar aparenţelor, muzica Aberfeldy nu e lipsită de subtilităţi. O vioară aici, un glockenspiel acolo, ca să nu mai zic de armonii vocale delicioase cu gagicile, toate astea întregesc impresia de treabă gândită şi bine făcută.

Modalitatea primitivă în care a fost imprimat discul îi sporeşte şi mai mult farmecul înnăscut. Totuşi manipularea sunetului nu lipseşte cu desăvârşire pe Young Forever. Spre exemplu la piesa Heliopolis By Night, un fel de mini-epopee SF, gagicile cântă la refren ţinându-se de nas, o fază de mare, mare efect.

Cum Aberfeldy sunt scoţieni, iar Scoţia e o patrie fertilă pentru indie pop, au venit automat şi comparaţiile cu alde Belle and Sebastian şi Camera Obscura. Nimerite, dacă ne gândim la simţul melodic al şefului de orchestră (Riley Briggs pentru noi/este Stuart Murdoch doi – sau, de ce nu, Tracyanne Campbell doi).

Dar comparaţiile cu compatrioţi  iluştri ar trebui să se oprească aici. Spre deosebire de Belle and Sebastian şi Camera Obscura, Aberfeldy au un feeling de folk destul de pronunţat şi sunt lipsiţi de acele atingeri baroce în exprimare. Ca să nu mai zic că Young Forever este un disc lo-fi aşa cum confraţii invocaţi nu au avut niciodată.

Pitchfork a desfiinţat albumul, acordându-i 3,4 puncte din 10, dar au existat alte publicaţii influente care l-au ridicat în slăvi. AllMusic chiar l-a trecut în lista cu „best of 2004”, iar ăia de la NME, aşa bulangii cum sunt, i-au dat 9 puncte din 10. În plus, tot ei au ales extrasul Heliopolis by Night ca Single of the Week. Din nefericire de aici nu a ieşit nici un mare hype, ăsta fiind rezervat în epocă doar pentru inşi ca Franz Ferdinand sau Arctic Monkeys.

Aberfeldy a stat destul de prost cu succesul comercial. Doar două single-uri, Heliopolis by Night şi Love is an Arrow, au penetrat foarte timid topul din UK, undeva pe la locul 60. Clipul de la Love is an Arrow a fost nominalizat la mtvU Woodie Awards pentru Best Animated Video, dar a pierdut în faţa atotputernicilor Gorillaz, care s-au prezentat cu Feel Good Inc. (ceilalţi contracandidaţi au fost Nine Inch Nails, Arcade Fire, Aesop Rock).

Nici apariţiile ca „opening act” pentru o întreagă pleiadă de barosani cu box office (R.E.M., Blondie, The Beautiful South, Scissor Sisters, James Blunt, Paolo Nutini) n-au ajutat prea mult. Cu ce s-au ales Aberfeldy mai acătării a fost utilizarea piesei „Summer’s Gone” prin ceva reclame la cola dietetică sau un căcat d-ăsta.  

Prin 2005 s-a petrecut prima schimbare de componenţă. În locul lui Stoddart, pe scaunul de tobar şi-a făcut apariţia unul Murray Briggs, fratele mai hodorog al lui Riley, venit dintr-o trupă anarcho-punk cu renume în Scoţia, Oi Polloi. Ca fapt divers, Riley a dat şi el o scurtă perioadă cu chitara prin Oi Polloi, adus probabil de mânuţă de frat’su.

Probabil că de la al doilea album, Do Whatever Turns You On (2006), se aştepta foarte mult. N-a fost deloc să fie. Din motive care îmi scapă, Rough Trade le-a reziliat contractul scoţienilor la puţin timp după ce albumul a ajuns prin rafturi şi i-a lăsat cu ochii în soare cu promovarea. 

Do Whatever Turns You On nu e rău deloc. A fost înregistrat cu metode mai ortodoxe decât predecesorul său, cu ajutorul producătorului Callum Malcolm. Sunetul de folk e lăsat mai deoparte, ca să facă loc chitării electrice şi synth-ului şi unei tente de new wave/eighties pop destul de pronunţate. Dar talentul de melodist al lui Riley Briggs proliferează în continuare, ceea ce face discul foarte plăcut la ascultare, chiar dacă n-are acelaşi farmec ca Young Forever.

Ca beleaua să fie totală, cele două gagici, Ruth şi Sarah, s-au cărat şi ele din trupă într-un mod cam de căcat, ieşind pur şi simplu de pe scenă în timpul unui concert. Lui Riley nu i-au cedat nervii pe viaţă şi în cele din urmă a refăcut trupa, avându-i mai departe alături pe fratele Murray şi pe tovarăsul McIntosh. A adus alte două gagici, plus încă un flăcău, pe trubadurul local Chris Bradley.

S-a pus pe concerte şi pe căutat altă casă de discuri. De data asta n-a mai fost interes de la şmecheri gen Rough Trade, ci doar de la un amărât de label local, Tenement Records.

Acolo a ieşit cel de al treilea album Aberfeldy, Somewhere To Jump From (2010). Chiar dacă pare oleacă mai depresiv,  Riley Briggs nu şi-a pierdut apetenţa pentru cântecele memorabile, iar Somewhere To Jump From e şi el tare, tare simpatic.

Nu prea se mai aud veşti noi de la Aberfeldy şi probabil că formaţia se va afunda definitiv în obscuritate. Eu însă trăiesc într-un univers pop paralel, unde Aberfeldy strălucesc în constelaţia marilor superstaruri. 


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Un gând despre „Aberfeldy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s