Abe Vigoda

AbeVigodaMostră de înţelepciune:

„Abe Vigoda se pretindeau cu emfază inventatori ai unui stil nou, căruia i-au zis „tropical punk”. Într-adevăr sună original, cumva… Peste toată balmăjeală aia definită încă din anii ’80 ca noise rock, ei scremeau frânturi melodice, groove-uri de afrobeat şi impresii de steel drums caraibiene. Toate astea în piese de maxim trei minute. Cam aşa ar fi sunat Talking Heads dacă i-ar fi obligat cineva să ia mefedronă.”


Locul de origine:

  • Chino, California, SUA

Perioada de activitate:

  • 2004-prezent

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Niște bălălăi din California ce o ard în adevăratul spirit indie rock, adică arty, noisy și experimental, nu așa cum se înțelege mai nou, poppish și mainstream friendly. Doar că în US, ca și în UK, de cânți indie & stuff în secolul XXI, ești cam la fel de revoluționar ca aia care cântă blues, country sau bluegrass.

Revenind la dârlăii în cauză, trebuie spus că au prins prima brumă de notorietate arzând-o cu chitarele prin clubul The Smell, locul de joacă preferat al artiștilor underground din L.A. în secolul actual.

The Smell ăsta a fost incubatorul unui nou val noise rock, exemplificat de trupe ca No Age, Health, Mika Miko și subiecții mei Abe Vigoda, ultimii dintre toți ăștia care au primit atenție din partea criticilor muzicali de fițe.

Cum s-ar traduce în românește denumirea trupei? Radu Beligan. Adică tolomacii au împrumutat numele unui actor american matusalemic, Abe Vigoda, care a jucat ceva rol de mafiot bătrân în The Godfather şi mai e în viaţă şi acum, pe la 92 de ani. O glumă cam de căcat, ca şi a mea cu Beligan.

Primele lor două albume au apărut în 2005 şi 2007 pe la ceva label-uri obscure, aşa că două străzi mai încolo de The Smell încă nu ştia nimeni de formaţia asta. Succesul tovărăşilor de la No Age a atras atenţia şi asupra altor găşti de piţiflenderi care-şi făceau veacul în spelunca arty-farty din buricul LA-ului.

Aşa că al treilea album Abe Vigoda, Skeleton, scos în 2008, a atras ceva laude pe Pitchfork, Drowned in Sound, AllMusic, ba chiar şi din partea lui Robert Christgau. De menţionat că discul a fost scos la Post Present Medium, label deţinut de Dean Allen Spunt (drums & vocals la No Age) şi distribuit prin Bella Union (casa foştilor Cocteau Twinşi Rob Guthrie şi Simon Raymonde).

Abe Vigoda se pretindeau cu emfază inventatori ai unui stil nou, căruia i-au zis „tropical punk”. Într-adevăr sună original, cumva… Peste toată balmăjeală aia definită încă din anii ’80 ca noise rock, ei scremeau frânturi melodice, groove-uri de afrobeat şi impresii de steel drums caraibiene. Toate astea în piese de maxim trei minute. Cam aşa ar fi sunat Talking Heads dacă i-ar fi obligat cineva să ia mefedronă.

EP-ul Reviver (2009) avea să fie însă un bine venit epilog pentru era punk-ului tropical. Următorul album Abe Vigoda, Crush (2010), a adus o schimbare clară de direcţie.

Nu ştiu dacă şi-au dat seama singuri sau le-a spus cineva, dar tăntălăii au decis că nu mai e cazul să reinventeze roata în secolul XXI. Aşa că au îmbrăţişat cu abnegaţie melosul tenebros de tip Joy Division/(early) The Cure, asezonându-l cu ceva inserţii de synth-uri în trend-ul contemporan „chillwave”. În mod natural Crush s-a pricopsit cu recenzii şi mai bune decât Skeleton, ba chiar a ajuns pe locul 40 în topul anual de la Pitchfork, ceea ce nu-i chiar de colo.

Abe Vigoda au nimerit să cânte chiar şi în România, la Bucureşti şi la Cluj, prin mai 2011. La Bucale au cântat în vechiul Control, dar din păcate n-am fost.

Se pare că n-au prins la hipsterii locali, dacă ar fi să mă iau după cronica asta. S-a văzut însă evoluţia ulterioară a hipsterimii bucureştene, care acum se închină la icoane locale ca Marina Voica sau Florin Salam. Aşa că nu mă miră că nu au înţeles nimic atunci din atitudinea unora care vin direct din mediul noise rock nord-american.

M-a distrat şi pămpălăul care a scris cronica, care aştepta să audă ceva stil Vampire Weekend. Cât îi priveşte pe Abe Vigoda, mi-a plăcut cum s-a adresat bateristul la final către public („Are you cunts?”), dar mai ales faptul că au dat bis fără să le solicite nimeni. Nu ştiu ce o fi fost la Cluj, că de acolo n-am găsit nici o cronică pe google.

Din 2010 până acum Abe Vigoda n-au mai scos nimic nou, n-au nici un fel de site, iar pe facebook se pare că n-au postat nimic, niciodată. Probabil că au rămas blocaţi în trip de la prea mult prenadez. Dar dacă îşi revin în cele din urmă şi scot un disc prin 2018, n-o să-i mai pese nimănui, că doar nu sunt Daft Punk. Şi nici măcar Boards of Canada.


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

4 gânduri despre „Abe Vigoda

      1. mie mi se pare deprimant ca inca vin trupe misto (mici, mari, cunoscute sau nu) si-s 5 oameni in sala, dar e plin la 7 dimineata la ratb (hehe). de aici, cred, si lipsa de umor sau de apreciere corecta a unui performance muzical. ohwell.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s