AaRON

Mostră de înţelepciune:

„Melodii excelente, aproape cap-coadă. Pe lângă U-Turn, Little Love m-a lovit foarte tare, fără ca piesa să fie hit, single & shit. (…) Orchestraţii destul de discrete, mostly electronics, cu sunetul de pian scos în faţă. Totul se învârte în jurul gravei melancolii din vocea lui Simon Buret.”


Locul de origine: 

  • Paris, Île-de-France, Franţa

Perioada de activitate: 

  • 2004-prezent

Încadrare stilistică: 


Colţul criticului de artă:

Nu te teme, AaRON nu face referire la fratele mai mare al lui Moses, deci nu este o trupă de rock biblic din State. AaRON este un acronim după Artificial Animals Rising On Neverland, un citat din înțelepciunea lui Jean-Michel Basquiat.

Te-am speriat mai rău, dar linişteşte-te, nu e vorba nici despre vreun proiect noise experimental made in Downtown. AaRON sunt doi francezi foarte talentați, Simon Buret și Olivier Coursier, cu înclinație sănătoasă spre melodie, în spiritul muzicii alternative din anii ’90 & beyond. În plus flăcăii sunt și foarte fotogenici.

Marii comentatori muzicali ai planetei au identificat tone de influențe la AaRON: Radiohead, Depeche Mode, U.N.K.L.E., Air, ba chiar Coldplay sau Moby. Păi în cazul ăsta zic că e de bine. Când muzica ta inspiră asemănări așa de multe și de diverse, atunci e clar că stai bine la capitolul originalitate, chiar dacă se găsesc mari “experți” să spună tocmai invers. Cărţile se scriu din alte cărţi, muzica se naşte din alte muzici, filtrate prin experienţa şi viziunea creatorului.

Foarte interesant că până la AaRON, Buret și Coursier aveau activități foarte diferite. Primul e actor la bază, iar al doilea cânta și înainte, dar cu totul altceva, fiind membru într-o trupă de industrial metal, Mass Hysteriarelativ cunoscută în Franța.

Întâia oară s-a auzit de ei ca AaRON în 2006, pe soundtrack-ul filmului Je vais bien ne t’en fais pas. Acolo au o piesă de o melancolie răvăşitoare, U-Turn (Lili), care a avut ceva impact printre franţuji, ajungând în Top 20. Am ascultat şi eu piesa, apoi m-a tentat albumul de debut, Artificial Animals Rising On Neverland (2007), şi am fost cucerit instant.

Melodii excelente, aproape cap-coadă. Pe lângă U-Turn, Little Love m-a lovit foarte tare, fără ca piesa să fie hit, single & shit. Mai e şi un cover după Strange Fruit (Billie Holiday), bine integrat în atmosferă. Orchestraţii destul de discrete, mostly electronics, cu sunetul de pian scos în faţă. Totul se învârte în jurul gravei melancolii din vocea lui Simon Buret. Că tot vorbeam de comentatori muzicali, mie AaRON îmi aduce un pic şi cu Noir Désir, nu atât ca sunet, ci ca atmosferă. Iar impresia îmi este dată categoric de timbrul lui Buret. 

Despre al doilea album, Birds in the Storm (2010), aş zice că e puţin sub primul, dar totuşi e departe de a fi o dezamăgire. Cei doi franţuji chiar au melodie în cap. Spre deosebire de predecesorul său, Birds in the Storm e mai puţin pianocentric şi se apropie ici colo de convenţiile rock.

Mai mult, Artificial Animals Rising On Neverland e jale şi tristeţe de la un cap la altul, aici răzbat şi tonuri optimiste (ca pe excelentul single Seeds of Gold). Asta nu înseamnă că melancolia primului album a dispărut în totalitate. Vezi Rise, alt moment foarte tare de pe Birds in the Storm.

Între timp, AaRON a scos un live unplugged, Waves from the Road (2011), mai pentru fani aşa. Altfel ei merg în turneu ca full band, cu ghitări, tobe, clape şi tot ce trebuie. Mai nou au făcut soundtrack pentru un film, Les Yeux Fermés, în care Buret are rolul principal.

Duetul are un succes considerabil în Franţa, ca dovadă că ambele discuri de studio au penetrat în Top 10. Mai au impact şi prin Belgia, Elveţia, Spania, adică prin vecinătăţi. Eu zic că ar merita să penetreze puţin şi pe piaţa britanică, dacă nu şi pe aia americană.

Ca mai toţi alternativii francezi de la Air şi Daft Punk încoace, AaRON cântă predominant în engleză (Buret are un accent french delicios). Franţujii sunt la modă acum în lumea anglofonă, Phoenix au luat chiar şi Grammy-ul pentru Best Alternative, M83 sunt pe val, nu mai zic de ce ravagii fac Daft Punk, deci calea e bătătorită. În fine, întorcându-mă în ograda proprie, mi-ar plăcea să-i văd live pe undeva prin Silver Church sau Control. 

Update:

Mai bine de cinci ani au stat franţujii ca să scoată al treilea album de studio, dar come back-ul lor este remarcabil. We Cut the Night este numele noului opus AaRON, lansarea petrecându-se în septembrie 2015. Aidoma celor două albume anterioare, We Cut the Night a penetrat în Top 10 franţuzesc, fapt ce confirmă statutul respectabil al duo-ului în ţara de baştină.

Apariţia materialului a fost precedată de un teaser ce-l are ca protagonist pe însuşi John Malkovich. Efectul ar fi fost garantat numai de simpla prezenţă a faimosului actor. O variantă prescurtată a teaser-ului serveşte drept intro pentru fantasticul videoclip al primului single, Blouson Noir. Malkovich dispare după vreo 30 de secunde, focusul mutându-se apoi pe un gagiu negru, cu o prestaţie uimitoare.

Cât despre muzică, Blouson Noir revelează o nouă turnură stilistică a celor de la AaRON. Duo-ul practică acum un electropop captivant, ce îmbină sonorităţile clasice, tip New Order/Depeche Mode, cu ceva tuşe M83 şi ecouri ale chillwave-ului american.

Blouson Noir este unul dintre cele mai tari cântece electropop din epoca asta, în care producţiile de gen abundă pe piaţă. Nu c-ar veni franţujii cu cine ştie ce mare inovaţie, dar starea creată e de-a dreptul tulburătoare. Versurile au contribuţia lor indiscutabilă: “I need my blouson noir/reflection of my heart/the darkness is too deep/swallowing all the heat”.

Albumul continuă în aceiaşi dispoziţie electropop sumbră, hipnotizantă, demonstrând encore une fois cât de bine stau Buret şi Coursier atât cu meşteşugul songwriting-ului, cât şi pe partea de trăire artistică. Pe lângă Blouson Noir, aş mai evidenţia alte două track-uri dansante, foarte catchy, Onassis şi We Cut the Night.

Nu lipsesc reprizele downtempo, baladele, cum se spune în popor, care rămân un punct forte în repertoriul acestor franţuji magnifici. Maybe on the Moon e pur şi simplu fermecătoare, cu amicul Buret alternând cântul său grav cu un falsetto emoţionant. Mişto şi Shades of Blue, condusă de sunetul cald al pianului, ce evocă atmosferă primului disc.

Nu mă deranjează dacă franţujii mai iau o pauză de un cincinal până la următorul album. Dacă de atât aveţi nevoie să mai scoateţi ceva memorabil, atunci păstraţi ritmul, garçons!


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Un gând despre „AaRON

  1. Reblogged this on Muzica Proasta and commented:

    Cum am spus încep să rebloiugesc o parte dintre articolele de pe noul meu blog cioclopedic, numit MyOwnWalkman. Doar pe cele elogioase. Pe ălea pozitive, mixte, neutre şi negative la poţi citi acolo, Încep cu franţujii AaRON.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s