Aaliyah

Mostră de înţelepciune:

„Ce ar fi fost Aaliyah dacă trăia acum? Păi ar fi fost o clasică în viaţă, tot tânără şi frumoasă, iar albumele ei ar fi făcut rating-uri mari inclusiv pe Pitchfork, la cum e trend-ul recent.”


Naştere: 

  • Aaliyah Dana Haughton, 16 ianuarie 1979, Brooklyn, New York, SUA

Deces:

  • 25 august 2001, Marsh Harbour, Insulele Abaco, Bahamas

Încadrare stilistică:


Colţul criticului de artă:

Dacă e vorba de Aaliyah, recunosc că imediat îmi vine în cap expresia „awkward boner”. „She’s hot, she’s sexy and she’s dead”, ca să parafrazez acea copertă faimoasă cu Jim Morrison din revista Rolling Stone. Mare păcat, era foarte talentată, era frumoasă într-un chip mult mai natural decât Beyoncé și părea că are și ceva în cap.

Tre’ să recunosc că pe vremea când încă mai trăia biata Aaliyah, R&B-ul modern mi se părea groaznic. De la o vreme începusem să descopăr soul-ul clasic și funk-ul, care mi se păreau sublime, dar rămâneam la concluzia că muzica negrilor americani s-a dus pe pulă într-un comercialism ieftin, începând cu anii ’80, excepție făcând poate doar Prince.

Anii au trecut și între timp am devenit ceva mai „poptimist”, a început să-mi placă Michael Jackson și treptat mi-am dat seama că nici R&B-ul mai nou nu-i atât de căcăcios. Și nu mă refer la valul neo-soul cu Erykah Badu, D’Angelo & co., care se întoarce la valorile tradiționale & shit. Mă refer la ăla emtivizat și trivializat la greu. Cel puțin când le ascult pe Mary J. Blige sau Aaliyah chiar îmi trezesc niște simțăminte…

Aaliyah a intrat în show-biz de foarte timpuriu, ajutată de talentul precoce, dar poate și de faptul că era rudă cu Gladys Knight. Doar nepotismul nu este o expresie inventată în România.

Primul ei album, apărut în 1994, are un titlu ca un statement: Age Ain’t Nothing But A Number. Fata avea 14 ani şi era deja beton. Producătorul discului, faimosul R. Kelly, a băgat la înaintare vocea dulce a fătucii în contrast cu beat-uri joase de hip-hop şi cu răpăieli ocazionale.

Reţeta a prins. Age Ain’t Nothing But A Number a fost un succes şi se spune că a contribuit la conturarea unei direcţii noi în R&B. Hip-hop soul i-au zis băieţii deştepţi care inventează tag-uri, dar punctul de pornire în chestia asta a fost totuşi Mary J. Blige cu al ei What’s the 411?.

Şi când era lume mai vrăjită de Aaliyah, s-a stârnit un megascandal prin presa de specialitate, cum că e ceva dubios cu ea şi R. Kelly. La cum îl cunoaştem pe sus numitul, e posibil să fi fost ceva mai mult de o bulăneală… Soluţia a fost ca amândoi s-o lase baltă inclusiv în plan profesional.

Pentru asta i s-au găsit alţi oameni lui Aaliyah, mai puţin cunoscuţi pe atunci decât R. Kelly, dar aflaţi pe drumul lor spre faimă. Timbaland şi Missy Elliott erau ăştia, ambii veniţi din hip-hop. Cumva ei au continuat ce a făcut R. Kelly (la muzică mă refer), doar că au rafinat şi au perfecţionat stilul fetei, ajutaţi în mod clar şi de maturizarea ei. Primele rezultate s-au văzut pe One In A Million, al doilea album Aaliyah, lansat în 1996.

După asta, cinci ani Aaliyah n-a mai scos nici un album, dar s-a pus pe jucat prin filme, unde desigur a şi cântat. În 2000, tocmai un cântec dintr-un film d-ăsta i-a adus primul număr 1 în Fierbinte 100 Panou (Hot 100 Billboard, cum îi zice topului de single-uri din State). Try Again e cântecul şi Timbaland e producătorul lui, plus că bagă şi ceva rap acolo. E o combinaţie de R&B, hip-hop şi house, pe care Timbaland a tot folosit-o dup-aia şi în alte împrejurări, cu succes necontenit la mase.

În 2001 era deja momentul pentru un nou album, aşa că acesta a ieşit gata împachetat pe piaţă, cu poza fetei pe el şi cu titlul simplu Aaliyah. Meşterit în principal de acelaşi Timbaland, se vroia ca albumul Aaliyah să marcheze metamorfoza definitivă a fetei dintr-o lolită R&B într-o adevărată divă a genului.

Şi se reuşise, zic eu. Fata cânta din ce în ce mai bine, sound-ul era mai rafinat şi mai divers (există chiar şi ceva tuşe de rock la unele piese). Preferatele mele sunt More Than a Woman şi Rock the Boat (care se referă la futai, sau mă înşel eu?).

Viitorul suna bine, doar că n-a mai venit niciodată. Aaliyah s-a dus să filmeze clipul de la Rock The Boat în Bahamas, s-a urcat în avion să se întoarcă şi nu s-a mai întors. La autopsie s-a descoperit că pilotul băgase ceva alcohol şi coca.

Ce ar fi fost Aaliyah dacă trăia acum? Păi ar fi fost o clasică în viaţă, tot tânără şi frumoasă, iar albumele ei ar fi făcut rating-uri mari inclusiv pe Pitchfork, la cum e trend-ul recent. Doar că soarta a ales s-o includă pe Aaliyah în galeria tristă de „pop casualties”, venerate de fani nostalgici şi revoltaţi. Şi sărmana nici măcar n-a mierlit-o de la drogangeală şi drojdeală. 


Videodiscoteca pentru dumneavoastră:


Referinţe bibliografice:

Anunțuri

Un gând despre „Aaliyah

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s